Primarul Dorin Chirtoacă a făcut deunăzi cîteva precizări care m-au pus serios pe gînduri. Edilul a declarat că nu staţia de epurare generează mirosul pestilenţial care învăluie o jumătate de capitală, ci o fabrică de mezeluri sau poate de votcă. Reieşea din spusele edilului că unii invocă intenţionat staţia de epurare ca să critice Primăria. În realitate, altcineva generează putoarea insuportabilă, iar cu timpul generatorul de miros pestilenţial va fi găsit.
Am ajuns acum într-un soi de impas, am impresia. Pentru că la început putoarea venea într-adevăr de la staţia de epurare şi numai găselniţa primarului cu geotuburile a îmblînzit-o. În mod logic, toată lumea a presupus că revenirea ulterioară a mirosului otrăvitor e legată tot de staţia de epurare. Aşa am presupus şi eu. Şi nu pentru că voiam să critic cu tot dinadinsul primăria. Aflăm însă acum că generatorul de miros pestilenţial e în altă parte. Şi aici, repet, lucrurile se complică. Şi iată de ce.
În primul rînd se mută accentul de pe putoare pe generatorul acesteia. Şi lumea va discuta inutil o vreme despre misterioasa întreprindere care ne otrăveşte, nu despre faptul că e inadmisibil să existe această putoare, oricare i-ar fi originea. În al doilea rînd, nu se ştie cînd va fi depistat adevăratul generator de duhoare. Peste o săptămînă? Peste o lună? Peste un an? Chiar de cît timp e nevoie ca să-l găsim? Şi după ce e găsit, are oare puterea necesară Primăria ca să-l oprească? Habar n-am. Ceea ce simt e că povestea bizară ia o nouă turnură, iar sfîrşitul ei nu se prea vede. Inhalăm deocamdată putoarea aşa cum am făcut-o ani de zile.
