Europa Liberă: Ce aţi remarca dumneavoastră din agenda electorală a zilei, ştiri care s-au referit sau au vizat pretendenţii la funcţia de şef de stat?
Igor Volnițchi: „Oricât ar părea de straniu, chiar dacă suntem în perioada electorală, îndrăznesc să cred că, din punct de vedere politic, astăzi, totuşi, tonul evenimentelor a fost dat de alte evenimente decât cele electorale. Or, nu în fiecare zi ca astăzi avem în Republica Moldova tocmai trei delegaţii de nivel internaţional foarte înalt. Mă refer la vizita în Republica Moldova a reprezentantului preşedintelui în exerciţiu al OSCE, mă refer la vizita în Republica Moldova a delegaţiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi, nu în ultimul rând, la vizita domnului comisar Hahn, care este una foarte importantă în Republica Moldova, cel puţin oficial, urmând calea de integrare europeană. Însă nu înseamnă că nu am avut şi evenimente cu tentă electorală, deja se cunoaşte că astăzi lista pretendenţilor la şefia statului s-a completat oficial cu doamna Popenco, care reprezintă mişcarea Ravnopravie, deşi ei spun că este un candidat din popor. Tot astăzi am avut şi acele dezbateri care l-au scos în prim-plan pe domnul Leancă, făcând precizări importante, inclusiv despre modul de finanţare a campaniei sale electorale.”
Europa Liberă: Campania oficială începe peste câteva zile. Şi, totuşi, ce puteţi spune despre mişcările pretendenţilor la funcţia de preşedinte de până acum? Cum s-au manifestat aceştia?
Igor Volnițchi: „Eu zic că fiecare a avut priorităţile sale pe care a încercat să şi le atingă. Spre exemplu, s-a văzut că cei pe care noi obişnuim să-i numim, într-un limbaj mai convenţional, candidaţi ai puterii, cei ce reprezintă partidele de guvernare, s-au grăbit să se înregistreze printre primii şi au demarat adevărate competiţii în acest sens, colectând semnături ale cetăţenilor cu drept de vot în timp record. În acelaşi timp, diametral atitudinea politică a celorlalţi candidaţi care reprezintă partidele de opoziţie, atât parlamentară, cât şi extraparlamentară, iată că aceşti candidaţi au preferat să întindă cât mai mult campania de colectare a semnăturilor, văzând, probabil, în această campanie de colectare a semnăturilor şi o posibilitate de a interacţiona, de a face o campanie electorală puţin mai camuflată decât cei de la guvernare. Or, altfel nu-mi explic de ce partide cu un potenţial apreciabil, din punct de vedere politic şi electoral, partide cu infrastructură partinică destul de dezvoltată, cum ar fi, spre exemplu, Partidul Nostru sau Partidul Socialiştilor au trebuit să o întindă, practic, până cu o săptămână înainte de încheierea perioadei electorale cu colectarea semnăturilor. Evident că au avut nişte calcule foarte stricte şi nu a fost vorba de faptul că nu aveau capacitatea să adune acel minim de 15 mii de semnături.”
Europa Liberă: Tot în câteva zile ar urma să se decidă dacă rămâne în vigoare ideea candidatului comun din partea opoziţiei de dreapta. Felul în care s-au purtat discuţiile vă face să credeţi că mai este loc pentru un consens?
Igor Volnițchi: „Eu zic că o ieşire onorabilă din situaţie pentru ambele partide, care au lideri pretendenţi la postura respectivă de candidat comun din partea dreptei europene, pentru că cel de al treilea partid participant, PLDM, nu înaintează astfel de pretenţii, zic o ieşire onorabilă ar fi ca ambele partide, secundate, evident, şi de către PLDM, să anunţe public că procesul respectiv de susţinere a unui candidat se amână pentru turul doi. În caz contrar, oricare altă luare de atitudine nu le va avantaja. Oamenii, pur şi simplu, nu vor înţelege de ce atâta timp s-a vorbit despre un candidat unic, iar în momentul decisiv acest candidat unic aşa şi nu a fost prezentat poporului.”
Europa Liberă: Adică, dumneavoastră sugeraţi că ar fi puţine şanse ca unul dintre ei să renunţe în favoarea celuilalt?
Igor Volnițchi: „Da, într-adevăr, nu cred că avem prea mari şanse, dar încerc să-i înţeleg şi pe ei. Pentru că acel instrument sociologic, ce ar urma să stea la baza identificării candidatului comun al dreptei pro-europene, nu e cel mai relevant în acest sens. Spre exemplu, se ştie că foarte multe voturi ale electoratului de dreapta pro-european se află în diasporă. Şi iată că acest instrument sociologic, din câte cunosc eu, nu se referă şi la diasporă. În acest caz, evident că apare întrebarea pe cât de relevant este instrumentul sociologic respectiv la care s-a apelat? Din păcate, ei nu au reuşit să gândească un mecanism destul de eficient, care nu ar lăsa spaţii de interpretare şi nu ştiu dacă la această etapă putem vorbi de obiectivitate în selectarea acestui candidat comun.”
Europa Liberă: Guvernul a aprobat azi numărul secţiilor de votare care vor fi deschise. Sunt 100 de secţii în total, 40 în cadrul misiunilor diplomatice şi 60 suplimentare. Mai înainte a existat un apel al moldovenilor din străinătate, care se arătau cumva îngrijoraţi, ei cereau ca să fie un număr, cel puţin, egal cu cel de la parlamentarele din 2014.
Igor Volnițchi: „Dacă e să aruncăm o privire în istoria nu chiar atât de îndepărtată, vedem că pentru prima dată rolul foarte important al diasporei în procesul electoral din Republica Moldova s-a observat în alegerile parlamentare din aprilie 2009. Şi daţi-mi voie să vă amintesc că diasporei i-a aparţinut acel vot de aur care, până la urmă, a condus la schimbarea guvernării în Republica Moldova, după ce la putere comuniştii au fost timp de mai bine de opt ani. În alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, rolul diasporei a fost şi mai mare, iar în alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010 puteam deja vorbi despre o prezenţă şi un rol decisiv în înclinarea balanţei electorale, în rezultatele alegerilor din acel an. Diaspora, văzând că devine o forţă tot mai importantă, a început să aibă solicitări tot mai mari. În alegerile parlamentare ordinare din 30 noiembrie 2014 diaspora avea dreptul să ceară de la această guvernare deschiderea unor secţii suplimentare, crearea unor condiţii suplimentare, pentru ca cetăţenii din afara hotarelor ţării să-şi poată exprima în condiţii mai bune opţiunea lor de vot. Iată însă că nu s-a întâmplat ca guvernarea să identifice şi la acea etapă o formulă care să satisfacă diaspora. Și eu deja la această etapă, având experienţa scrutinelor la care m-am referit mai sus, pot presupune cu certitudine că şi de această dată vom avea nemulţumiri. Putem face acest pronostic chiar până a şti care este distribuirea pe ţări. Eu cred că, având un birou pentru diasporă, având un Birou Naţional de Statistică, având un Minister al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, care dispune de o infrastructură anume peste hotarele ţării, eu cred că demult era cazul ca noi să facem regulă la acest capitol, să avem o statistică cât de cât clară referitoare la numărul de moldoveni cu drept de vot aflați în anumite ţări, în anumite regiuni, în anumite oraşe. Şi anume în baza acestor informaţii noi am fi putut să satisfacem sau chiar pe alocuri să preîntâmpinăm solicitările ce vin din partea diasporei. Atâta timp cât noi acţionăm orbeşte: „Hai să facem aşa că, uite, în linii mari, a fost aşa şi la precedentul scrutin”, evident că vom avea nemulţumiri şi nu doar din partea diasporei, dar şi din partea forţelor politice din interiorul ţării.”
