Naționala Angliei e, în continuare, singura problemă a fotbalului englez. În vreme ce Premier League e, de ani buni, cel mai bogat și mai urmărit spectacol fotbalistic al lumii, naționala e o subperformeră de profesie. În fond, au trecut 50 de ani de când Anglia a cîștigat un trofeu major: Cupa Mondială din 1966. Au urmat zeci de campanii nereușite, încununate în acest an de prestația penibilă de la Europene. Dacă nu era de ajuns, Anglia a reușit să dea o probă încă mai jenantă de derută cu următorul capitol.
Imediat după Europene, Federația engleză a decis, logic, înlocuirea antrenorului Roy Hodgson. A fost adus Sam Allardyce, un personaj foarte popular, antrenor de cluburi mici, specialist în evitări de retrogradări și adept al jocului clasic englezesc. După exact două luni și un meci la conducerea naționalei, Allardyce a fost concediat. Poziția lui Allardyce a fost compromisă de înregistrări secrete realizate de ziariști care pozau în oameni de afaceri. În cursul discuției. Allardyce, posesor al unei solide reputații de gură spartă, s-a lăudat că știe cum pot fi evitate regulile de transfer și s-a arătat gata să susțină conferințe pe sume mari de bani. Allardyce nu a comis nici o ilegalitate, dar imaginea antrenorului a fost grav afectată. Fotbalul englez a suferit o umilință în plus. Asta în timp ce Premier League e spectacolul senzațional care captivează o lume întreagă.
Așa cum îi stă în obicei, Premier League a dovedit că poate corecta sau pedepsi pe oricine. Ultimele victime sînt Manchester City si Pep Guardiola. După șase meciuri cîștigate din șase, Manchester City a sosit la Londra unde a jucat foarte bine cu Tottenham. Inutil. Tottenham a făcut cel mai bun meci al ultimilor ani și a cîștigat clar, cu 2-0, un meci în care a ratat și un penalty. O altă mare surpriză e Liverpool. Toată lumea aștepta calitate de la Jurgen Klopp dar Liverpool e pe locul doi a întrecut toate așteptările. După un an de experimente, Klopp pare să fi transformat Liverpool într-o mașină de pressing avansat și circulat mingea în mare viteză pe culoare ofensive. Celelalte super echipe cu super antrenori par să fi ratat startul. În primul rînd, Manchester United, unde Mourinho a găsit o echipă cu mari fragilități defensive. Apoi, Chelsea unde Antonio Conte are exact aceeași problemă. Mourinho și Conte sânt, însă, antrenori de mare calibru care își pot relansa echipele. În sfârşit, oarecum previzibil, marea revelație a anului trecut, Leicester, campioana en titre, a început ezitant. Uzura a marcat prea mult lotul de bază. Cu excepția lui Suleimani, achizițiile de jucători n-au adus valoare și e de crezut că Leicester va face un sezon mediocru.
Însumând, sistemul englez a construit cea mai mare arenă de fotbal internaţional în Premier League dar nu reușește să dea o națională credibilă. Nu e chiar de neînțeles căci englezii au inventat și fotbalul și comerțul.