În fiecare campanie electorală jurnaliștii, de fapt, nu chiar toți, parte din ei, își propun să vă ajute pe domniile voastre, alegătorii, să distingeți momelile, nălucile, cum le zic pescarii, să deslușiți în zgomotul electoral sunetul produs de un clopote cu fisură. Firește că trebuie să ai ureche meseriașă, ca să detectezi boștura. Dar miza este atât de mare, încât niciun efort de gândire, or, despre aceasta este vorba, nu e de precupețit.
Despre aceasta vom discuta astăzi cu invitații mei. Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află Angela Stafii, consultant în politici publice, și Arcadie Barbăroșie, directorul Institutului de Politici Publice.
Europa Liberă: Vedem tot mai multe gogoşi puse în „vânzare”. Şi trebuie să ai mare dexteritate să le deosebeşti pe cele comestibile de unele care sunt de plastic, de silicon, care arată foarte bine, dar nu sunt comestibile, nu ne produc decât indigestie, în cel mai bun caz. De aceasta, am invitat azi doi experţi care ne vor ajuta să avem instrumentele de detectare a acestor gogoşi sau, dacă vreţi, legume din plastic, astfel încât, cel puţin, să nu ne ademenească pe termen scurt sau să nu aflăm prea târziu că ni s-au vândut gogoşi necomestibile. Angela Stafii, expert în comunicare şi cu multe alte titulaturi şi Arcadie Barbăroşie, matematician.
Arcadie Barbăroșie: „Da, cândva.”
Europa Liberă: Cândva. Aceasta e foarte important, pentru că dânsul în tot ce face după aceasta în politici publice...
Arcadie Barbăroșie: „…deformarea aceasta profesională se manifestă.”
Europa Liberă: Da. Aceasta, eu zic, e un mare avantaj în comparaţie cu filologii şi artiştii. Deci, Angela, întâi şi întâi o paranteză, la Bucureşti exact acum s-a discutat despre populism, care are o origine îngrijorătoare deja. Și oamenii, când vorbesc de populism, spun că aceasta nu e chestie inofensivă şi invocă exemplul Brexit-ului, că după ce Brexit-ul s-a pornit ca o chestiune de cochetare cu publicul, de fapt, s-a ajuns la o ruptură enormă. Sunt şi alte exemple. Deci, când politicienii cu nonşalanţă vând gogoşi, îmi cer scuze pentru terminologia aceasta, în campania electorală şi înţeleg foarte bine că oamenii înţeleg că ei vând gogoşi, dar se face un fel de așa...
Angela Stafii: „Şi oamenii înţeleg că ele sunt gogoşi.”
Europa Liberă: Da, convenienţă, ca şi în teatrul popular cu capra, teatrul acesta, până la urmă nu este chiar atât de inofensiv. Cât de important este aceasta să înţeleagă lumea?
Angela Stafii: „Prima şi cea mai mare gogoaşă este această titulatură de preşedinte. Pentru că ceea ce se vinde este un eventual salvator al ţării, dar nimeni nu povesteşte despre atribuţiile reale ale preşedintelui şi ce poate el, şi ce nu poate el face. Dacă te uiţi inclusiv la acele programe, ai impresia că va fi un prim-ministru cu preşedinte împreună. Aceasta este gogoaşa numărul unu care se vinde, în afară de lădiţa cu tot felul de păpuşi micuţe, care vine spre noi cu viteză acum. De ce este important? Pentru că se creează un strat al realităţii în toată povestea aceasta politică cumva, pe care noi ni-l dorim şi care nu poate fi real, pentru că e o poveste. Noi am observat, într-adevăr, fenomene la nivel mondial, când o poveste se transformă, din păcate, în ceea ce este. Noi trăim în această poveste de vreo 20 şi ceva de ani, în acest populism continuu. Sugestia mea este ca oamenii, pur şi simplu, când ascultă, să deschidă, efectiv, frigiderul şi să vadă ce au în frigider, pentru că acesta e nivelul de bază, să-şi vadă factura, să-şi vadă frigiderul, să-şi vadă lucrurile care îi aduc în această realitate, pentru ca să se poată detaşa de frumoasele, Jean-François Lyotard vorbea despre metapovestiri, aceasta ni se construieşte nouă. Şi timpul acestor mari poveşti a trecut.”
Europa Liberă: La ruşi acum e la modă expresia aceasta, competiţia dintre frigider şi televizor, nu ei sunt inventatorii. De altfel, dumneavoastră aţi intrat într-un proiect televizat.
Angela Stafii: „Exact de tipul acesta.”
Europa Liberă: Ca să demontaţi aceste poveşti, ca să intraţi în sipeţelul acesta cu cordele, să arătaţi că acolo sunt jucării?
Angela Stafii: „E cu totul altceva. De fapt, când vorbisem despre proiect şi de ce am acceptat eu să fac aceasta, pentru ca oamenii să vadă: sunt atâţia oameni alţii, care demonstrează clar că gogoaşa arată bine, dar nu este ceea ce este.”
Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, cum putem noi ajuta oamenii să se înarmeze cu o minimă capacitate de a detecta gogoşii?
Arcadie Barbăroșie: „Domnule Botnaru, mă tem că sunt foarte sceptic aici, chiar foarte sceptic. Voi reveni la exemplul pe care l-aţi adus dumneavoastră, Brexit-ul. O democraţie atât de experimentată...”
Europa Liberă: Cu ditamai experienţă parlamentară.
Arcadie Barbăroșie: „Da, parlamentară de câţi ani de zile, nu a rezistat în faţa populismului ieftin. Şi a fost acolo multă lume care încerca să demonstreze cetăţeanului, alegătorului că aceasta este o poveste periculoasă, Brexit-ul, că ţara va pierde. Și chiar va pierde foarte palpabil în frigider, cum spuneţi dumneavoastră, va cădea produsul intern brut, se va îngreuna exportul, companiile financiare. Spun câteva lucruri speciale, dar multă lume nu le cunoaşte nici aici, nici acolo nu le cunoştea, băncile şi companiile care acordă servicii financiare ca să funcţioneze în fiecare ţară trebuie să aibă licenţă. O bancă de aici se duce la Banca Naţională şi ia licenţă. Dacă eşti în Uniunea Europeană, este suficient să ai licenţă într-o singură ţară şi poţi funcţiona în toate cele 28 de ţări ale Uniunii Europene, nu-ţi trebuie licenţe în celelalte ţări. Marea Britanie este un centru de servicii financiare, ce vor face acum companiile care au licenţă în Marea Britanie? Au ieșit, licenţa nu mai este validă şi pentru celelalte ţări. Unii experţi prognozează că băncile acestea vor pleca din Marea Britanie. Aceştia care sunt cu Brexit-ul sperau că ei ies, închid frontierele, dar rămân cu comerţul liber, nu mai permit emigranţilor să vină, că acesta, de fapt, a fost un fel de motiv xenofob, aş zice eu, principal pentru o mare parte dintre alegătorii din Marea Britanie.”
Europa Liberă: În fizică îmi pare că acesta e dioda, aşa se desenează.
Arcadie Barbăroșie: „Aşa e, într-un fel. Acesta este tranzistorul, dintr-o parte merge dioda, în altă parte nu merge. Nu este aşa, şi am spus foarte clar, exemplul Norvegiei, care nu este parte a Uniunii Europene, dar ca să aibă comerţ liber, ca să aibă mişcarea liberă a forţei de muncă, acele patru libertăţi de bază ale Uniunii Europene, Norvegia contribuie la bugetul Uniunii Europene exact ca ceilalţi membri ai Uniunii Europene, fără a participa la procesul decizional. Este o chestie foarte interesantă. Aşa va fi şi cu Marea Britanie, dacă va vrea să se bucure de libertatea de comerţ ş.a.m.d. La ce punct vreau să venim? Chiar şi democraţii mult mai vechi, cu istorie, cu tradiţii mari se lasă cumpărate de gogoşi ieftine. Aici noi 20-25 de ani suntem aşa-zisă democraţie, fiindcă nu suntem nicio democraţie veritabilă, şi aici gogoşii
Voi stărui întotdeauna pe responsabilitatea elitelor, ele trebuie să-şi asume responsabilitatea să nu amăgească cetăţeanul.
prind mai uşor şi gogoşii aceştia prind mult mai uşor şi în alte democraţii recente. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria, care este o democraţie mult mai tânără decât Marea Britanie, imperiul austro-ungar a dispărut când? Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în Slovacia relativ recent, când, iarăşi, aceste gogoşi prind. Îmi pare rău, dar eu stărui şi voi stărui întotdeauna pe responsabilitatea elitelor, ele trebuie să-şi asume responsabilitatea să nu amăgească cetăţeanul. Cetăţeanul se trezeşte peste patru ani, la următoarele alegeri, doar mai poate decide să schimbe unii „gogoşari” pe alţi „gogoşari”, vânzători de gogoşi pe alţi vânzători de gogoşi. Şi aceasta, cu părere de rău, se întâmplă şi la noi, într-o societate care nu excelează printr-o cultură politică dezvoltată şi discerne foarte greu discursurile politice, grâul de neghină nu-l prea poate alege. Şi atunci, da, suntem într-o situaţie când trebuie să vorbim foarte mult, dar vorbim numai la dumneavoastră şi în alte două-trei locuri, iar fluxul masiv de gogoşi vine de la alte surse de informare şi cetăţeanul este captivul acestor surse de informaţie.”
Europa Liberă: Dar sursa iniţială sigur că sunt politicienii.
Arcadie Barbăroșie: „Absolut, sursa iniţială sunt politicienii foarte cinici, mincinoşi, criminali adesea, discutam cu dumneavoastră până la emisiune, foşti criminali, care se gândesc doar şi doar la interesul lor, nu se gândesc la interesul cetăţeanului. Şi aici cetăţeanul trebuie cumva... spiritul critic, hai să-l ascult pe unul, hai să-l ascult pe al doilea, pe al treilea şi să încerc să scot din trei, patru, zece măcar un adevăr.”
Angela Stafii: „Eu cred că una dintre problemele cele mai mari este că poveştile pe care le spunem noi aici nu sunt atât de seducătoare ca poveştile pe care le spun ei acolo.”
Arcadie Barbăroșie: „La noi duş rece mai degrabă, decât poveste.”
Angela Stafii: „Da. Şi el nu e plăcut. Şi atunci...”
Europa Liberă: Dar e foarte greu să concurezi cu gogoşii lor. Cel mai recent exemplu, şi ajutaţi-mă să înţeleg dacă am eu dreptate – ieftinirea medicamentelor. Doar toată lumea înţelege că nu poate un importator de medicamente, care, bine mersi, ia bani să vină din proprie iniţiativă să zică: „Domnule guvern, daţi-mi voie, vă rog, să ieftinesc medicamentele”. Şi acesta va spune: „Nu, noi nu-ţi dăm voie să le ieftineşti”. - „Insist şi vă rog”. Ori, lucrurile acestea sunt atât de ridicole şi evidente, mai ales după ce omul face un efort de memorie, minim, şi îşi aminteşte ce a spus premierul sau aceştia din reţea, când spuneau: „Nu putem exista fără de majorări” ş.a.m.d. Oare poţi să ajungi în halul acesta să exploatezi nevoia sinceră a omului de a cumpăra aspirină mai ieftină? Până unde poţi să ajungi dacă exploatezi, dacă vreţi, mizeria în care se află omul?
Angela Stafii: „Poţi să o exploatezi, eu cred că mai este loc. Din păcate, mai este loc, pentru că nu există nu neapărat cultura politică, pentru că despre aceasta, mă rog, dar acel minim de gândire critică nu există. Şi dacă vă uitaţi cum se construieşte întreaga poveste şi în educaţie se întâmplă anumite lucruri care fac tot posibilul ca omul să nu înţeleagă lucruri, să nu-şi amintească, să nu judece. Şi peste tot ceea ce se întâmplă nu sunt acţiuni disparate. Dacă observaţi, e un sistem pe care ei îl construiesc pas cu pas.”
Europa Liberă: Deliberat.
Angela Stafii: „Da. Şi aceasta se întâmplă şi în sănătate, atunci când lucrurile se arată într-un fel şi se întâmplă cu totul altceva acolo. În acelaşi Centrul Mamei şi Copilului plimbaţi-vă în celălalt bloc să vedeţi cum cad pereţii, efectiv. E frumoasă ideea că medicamentele se vor ieftini şi nu contează restul, din păcate.”
Europa Liberă: Chiar ar fi bine să se ieftinească, dar nu doar pentru campania electorală. Totuşi, dacă ar fi să revenim la berbecii noştri, şi nu e deloc ofensatoare această zicală a francezilor, berbecii noştri candidaţi, vreţi să vorbim despre nişte exemple care chiar sunt strigătoare la cer? De exemplu, decretul despre dizolvarea Parlamentului este o gogoaşă?
Arcadie Barbăroșie: „Da. Să pornim de la ultimele hotărâri de rezonanţă ale guvernului, cu asumarea responsabilităţii şi cu miliardul care este pus pe umerii noştri. Ce gogoşi se vând cetăţeanului? „Domnilor, noi scoatem nişte hârtiuţe pe care le va cumpăra lumea, banii vor fi puşi la Banca Naţională, noi vom avea profit din banii aceia şi voi toţi veţi câştiga”. Marea gogoaşă – „miliardul furat, este, de fapt, un beneficiu pentru noi”. Şi lucrul acesta este multiplicat cu insistenţă: „Noi rezolvăm aceasta, noi vom face”. Aud, ascult şi, nu ştiu ce, rezolv – eu aş porni, poate, de aici, de la această mare gogoaşă, pentru că ea este multiplicată prin cel mai larg holding mass-media controlat de un singur centru. Să ştiţi că am întâlnit personal manifestări ale impactului acestei gogoaşe, lumea a înghiţit, şi nu lume simplă, dar oameni de afaceri, care ştiu ce înseamnă banul, ştiu ce înseamnă un buget, ştiu ce înseamnă profit, ştiu ce înseamnă să pui bani în bancă, să-i iei înapoi, credit etc. Reacţia lor: „Dar nu noi vom plăti”. - „Dar cine va plăti?” - „Statul va plăti. Statul îşi asumă obligaţiunea, nu noi. Nu noi datoria această o vom achita”. Şi când începi să-i întrebi mai profund: „Dar de unde ia banii statul, de unde strânge banii? Tu plăteşti impozite, banii aceştia sunt făcuţi de tine, nu?”. Atunci lumea începe a se trezi.”
Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, dar polemica, în fond, se reduce la gaura aceasta mare, va fi împărţită egal fiecăruia dintre noi? Şi Candu cum spune? „Nu, nu e adevărat. Gaura aceasta se mută undeva”. Şi după aceasta el are dreptate când spune că nu împărţim borta covrigului, dar, probabil, trebuie demontată această minciună în alt fel.
Arcadie Barbăroșie: „Unde are dreptate Candu şi Filip, şi ceilalţi, este că nu ni se vor scoate nouă banii din buzunar, dar ei uită să spună că nu ni se vor adăuga bani în buzunar.”
Europa Liberă: Exact.
Arcadie Barbăroșie: „Aceasta înseamnă a scoate din buzunar, când nu mai vin acolo, în buzunar, când învăţătorii nu vor mai avea majorări, când medicii nu vor avea majorări de salarii, tot sistemul public nu va avea majorări, drumuri nu vor fi construite, apa va curge pe drumuri, pentru că nu se poate de reparat etc. Şi ei uită, de asemenea, să spună că există o filieră prin care banii vor fi scoşi din buzunar – preţul la energia electrică, la gaz, încălzire.”
Europa Liberă: Sau, Doamne fereşte, rata de schimb.
Arcadie Barbăroșie: „Dar rata de schimb deja o plătim noi, pentru că euro costa 15-16 şi acum e 22 de lei, deci, toate economiile noastre în lei s-au ieftinit cu această diferenţă, 40%, s-au dus. Noi deja plătim datoria aceasta.”
Europa Liberă: Deci, domnule Arcadie Barbăroşie, pesimistul, vedeţi că aţi făcut un master class acum, aţi dat instrumentarul pentru oameni ca să înţeleagă cum trebuie de demontat gogoşii, pentru că, într-adevăr, oamenilor trebuie să le explici foarte clar.
Arcadie Barbăroșie: „Omul trebuie să se înveţe să formuleze întrebări, nu să asculte cu gura căscată ce spune Filip sau ce spune Candu, sau ce spune domnul Lupu, sau alţii. Pe orice candidat care vine şi îl convinge să-i dea votul să nu-l asculte cu gura căscată: „Acesta a spus că noi voi avea salarii, pensii”. Să-l întrebe foarte clar, să dea întrebări critice: „Dar de unde vin banii în stat?”, „Pe ce bani trăieşte guvernul?” acestea sunt întrebările fundamentale. Pe banii noştri, pe impozitele care se strâng cu ţâra de la noi. 20% din orice cumpărăm noi în magazin se duce la stat, taxa pe valoarea adăugată noi o plătim, aceasta e scoasă din buzunarul nostru.”
Europa Liberă: Dumneavoastră, de fapt, confirmaţi teza doamnei candidat la funcţia de preşedinte într-un talk-show, care a dat o teză, după mine, esenţială, filosofică, fundamentală: atâta timp cât ei se cred cap şi noi coadă şi nu invers, aceasta nu va schimba situaţia. Ori, iată, doamna Angela Stafii în acea emisiune a spus o chestie foarte importantă, pe care noi încercăm să o promovăm mereu, şi toată democraţia, de fapt, aceasta vrea, să-l scoată pe cetăţean în faţă, ca el, într-adevăr, să fie angajatorul acestor politicieni. Doamnă Angela Stafii, dumneavoastră cum aţi demonta mitul acesta că gaura nu o vom împărţi noi? Eu, de exemplu, când mă uit la televizor, aşa îmi vine să răcnesc, să spun: „Băi, fraţilor, cum nu înţelegeţi că voi, când vă veţi duce cu lingura la cazan, veţi da de fund. Acolo, la cazan, nu va mai fi ciorbă”. Şi aceasta e atât de evident pentru toată lumea.
Angela Stafii: „Este rămăşiţa aceasta venită din Uniunea Sovietică, precum că statul nu sunt eu.”
Arcadie Barbăroșie: „Exact.”
Angela Stafii: „Eu cred că aici e cea mai mare problemă. Acum eu sunt foarte de acord cu dumneavoastră. Și cred că toată lumea care gândeşte un pic înţelege că statul sunt eu. Și aceasta înseamnă că bugetul acela de stat sunt banii mei inclusiv. Și, de fapt, nu e gaura covrigului, că e chiar conţinutul lui. Doar că eu nu simt efectiv că mi se iau banii din buzunar. Dar de aceea ziceam: deschide frigiderul, pentru că puterea de cumpărare va scădea. Pentru că ei pornesc de la o minciună, arătând doar un segment de adevăr, doar 1% din acel adevăr.”
Europa Liberă: Pentru că le convine să-l ascundă.
Angela Stafii: „Pentru că aceasta fac şi aceasta e tehnologia de coacere a gogoşilor, ca să zic aşa. Şi atunci eu tot timpul mă întreb: dar ce are de ascuns toată povestea asta? La Dodon povestea cu Rusia, combinată cu bisericile şi cu ce a mai reuşit el acolo să pună în cazan, ce are de ascuns în toată povestea aceasta el?”
Europa Liberă: Da. Şi, din păcate, lumea nu este atentă că, de fapt, codurile de demontare le conţine mesajul lui Dodon, când el spune: „Dar în Rusia totul e foarte bine”.
Angela Stafii: „Exact.”
Europa Liberă: Lucrurile merg bine în Rusia? Și Dodon vrea să ne impună modelul rusesc nouă? Apoi, trebuie să ne facem cruce şi să spunem: „Ferească Dumnezeu”.
Angela Stafii: „Şi e destul să căutăm un pic de informaţie. Și vedem că lucrurile degradează într-un hal fără de hal în Rusia.”
Europa Liberă: Da. Alte exemple în campania noastră, în genul de abordare, domnul Barbăroşie a spus că marea minciună vine de acolo, dar mici minciunele şi tot felul de trucuri...
Angela Stafii: „De exemplul, „Aud, ascult, rezolvʾ.”
Europa Liberă: Care, cică, e după Tony Blair.
Angela Stafii: „Da, am văzut şi eu că ar fi plagiat, dar nu mă miră.”
Arcadie Barbăroșie: „Dar nu existe copyright.”
Angela Stafii: „Da. Care e problema? Adică, americanii lor au dat-o în bară cu ocazia aceasta, dar, ştiţi cum, mulţi dintre moldoveni habar nu au cine e Tony Blair şi că el a folosit vreodată aceasta.”
Europa Liberă: Dar trebuie să recunoaştem că din mers domnul Lupu încearcă să rectifice, aţi văzut că în spate scrie: „Aud şi rezolv”, dar el, de fapt, nu citeşte cuvântul rezolv, spune altceva. Am impresia că şi-au dat seama.
Angela Stafii: „Dar, dar deja e cumva târziu. Pe de altă parte, acesta e sloganul pe care toată lumea îl discută. Dacă americanii aceasta au vrut, bănuiesc că ei le fac campania, deci, ei au câştigat din perspectiva aceasta. Dar, discutam înainte de emisiune, haideţi să analizăm şi mesajul vizual, ca oamenii să înţeleagă. Dacă te uiţi atent la panoul lui Lupu, vei vedea o poziţie corporală care nu este a lui, Lupu nu stă aşa, aceasta nu e poziţia lui. Culoarea feţei e un bronz foarte special. Oare cu cine seamănă? Oare unde s-o fi bronzat? Pe la Nobil. Şi faţa, şi coafura, toate demonstrează că el este o sosie a marelui boss, de fapt, ca şi imagine. Pur şi simplu, e destul să ne uităm la aceasta ca să înţelegem cine şi de al cui este. Pentru că există un gen de fir roşu care îţi permite să interpretezi.”
Europa Liberă: Aceasta se face cu voia lui Lupu sau fără voia dânsului?
Angela Stafii: „Nu ştiu.”
Arcadie Barbăroșie: „Credeţi că el a sesizat?”
Angela Stafii: „Dar credeţi că pe el îl întreabă cineva dacă are voie sau nu? Adică, este o chestie care Lupu nu ştiu dacă mai contează ca personalitate.”
Europa Liberă: Eu încerc, totuşi, să vă rog să-mi spuneţi, şi această promisiune populistă, dizolvarea Parlamentului, schimbarea Constituţiei...
Arcadie Barbăroșie: „Dizolvarea Parlamentului. Politicianul care a promis dizolvarea Parlamentului trebuie să răspundă la o întrebare – cum?”
Europa Liberă: Decret, aşa a spus.
Arcadie Barbăroșie: „Cum? Unde există în lege, în Constituţie articol în care scrie că preşedintele, când vrea, dizolvă Parlamentul, prin decret prezidenţial? Nu există. Nu există nicio modalitate de a dizolva Parlamentul, decât în două cazuri – Parlamentul nu este efectiv, nu funcţionează, timp de trei luni, adică nu adoptă nicio decizie, adică nu este funcţional sau nu poate forma un guvern timp de trei luni de zile. Şi atât. Parlamentul nu se poate autodizolva, noi avem o ciudăţenie aici în Constituţia noastră, în alte părţi lucrul acesta există, Parlamentul, majoritatea parlamentară, când vrea, poate să se autodizolve şi să anunţe alegeri anticipate. Lucrul acesta este folosit adesea de majorităţi care, analizând sondajele, spun: „Iată, momentul acesta este bun, acum ne dizolvăm, facem alegeri, pentru că vom câştiga alegerile”. Poate e şi mai bine că nu se poate de făcut lucrul acesta, nu se poate de autodizolvat Parlamentul, dar noi nu avem modalităţi, nici nu poţi convinge parlamentarii să voteze un act de autodizolvare. Se mai vehiculau diferite scheme fantastice, gen convingem deputaţii din două partide să se retragă toţi, toți 101, care mai sunt în listele de rezervă, dar ei vor spune că atunci locurile vacante se completează din contul celorlalte partide. Adică, lucrurile sunt bătute în cuie acolo.”
Europa Liberă: Acum vă întreb şi eu ca la ţară, oare e frumos să le reproşezi acestora de la putere că ei sunt mincinoşi şi să multiplici o minciună?
Arcadie Barbăroșie: „Nu este bine. Şi, iarăşi, gogoaşa arată frumos, poate nu o poţi consuma, că, mă rog, dar arată frumos. Cine vrea dizolvarea Parlamentului, da, poate să voteze un asemenea candidat.”
Europa Liberă: Eu, personal, nu aş vrea să insist, dar sunt nevoit să insist, pentru că acest om care se pretinde politician de generaţie nouă, de formaţie nouă vine cu aşa o chestiune urât mirositoare, mie mi se pare, cel puţin, incorect.
Arcadie Barbăroșie: „Dar mai sunt acolo care promit dizolvarea Parlamentului.”
Europa Liberă: Da, sunt. Mai este şi dizolvarea din cauza unirii. Iarăşi, e o chestiune care, după mine, este impardonabilă, pentru că partidul acesta acum...
Arcadie Barbăroșie: „…partidele…”
Europa Liberă: …partidele, da. Dar un partid anume care acum, iarăşi, s-a îmbolnăvit de unire şi, dacă nu-i iese să obţină funcţia, îi va trece? Sau cum? Pentru că va fi nevoit să stea alături în Parlament cu Dodon. Şi în următorul Parlament, dă Doamne.
Arcadie Barbăroșie: „Eventual să-l aibă preşedinte pe Dodon.”
Europa Liberă: Da. Şi atunci îi va trece? Eu aceasta voi întreba, ce va face? Deci, trebuie să-şi facă harachiri un partid normal, care nu a obţinut visul.
Arcadie Barbăroșie: „Nu suntem noi japonezi. În mod normal, partidele, care pierd alegeri sau partidele care trec prin criză, cum au trecut, spre exemplu, liberal-democraţii la noi, o criză profundă, sigur că ar trebui să ia decizia imediat, a doua zi, să demită, eventual, tot biroul partidului, să aibă alegeri anticipate în interiorul partidului. Dar marea boală este că partidele nu sunt democratice, partidele la noi nu sunt organizaţii democratice, nu sunt instituţii democratice, procesul decizional în interiorul lor nu este un proces democratic, colegial. Două-trei persoane iau decizia, în fond, cei care finanţează partidul. În rest...”
Angela Stafii: „Pentru că aceasta se întâmplă la nivel social. Adică ei nu sunt decât o oglindă mică a ceea ce se întâmplă în toată ţara, peste tot. Eu mă gândeam cum s-ar face să apară, într-adevăr, o formaţiune care să se deosebească şi cine ar trebui să fie oamenii care creează sau construiesc, mai degrabă, un asemenea partid care să înceapă să lucreze, cum ziceţi dumneavoastră, pe principiu democrat.”
Arcadie Barbăroșie: „Este adevărat că societatea este aşa, societatea fiind destul de patriarhală încă la noi şi orientată spre un lider. Noi venim dintr-o societate în care liderul, deşi se vorbea multe de centralismul democratic, vă amintiţi dumneavoastră, liderul decidea mult, primul secretar decidea, primul secretar de raion decidea. Şi acum s-a transformat toată această mentalitate în „Tu pentru cine votezi?”, nu pentru ce votezi. Eu votez pentru principiile respective sau programul partidului respectiv, să construiască drumuri sau să construiască şcoli şi grădiniţe sau spitale. Nu, tu pentru cine votezi? Pentru „X” sau pentru „Y”, sau pentru „Z” – şeful partidului. Cu părere de rău, lucrul acesta perpetuează. Eu nu aş vrea să cred că societatea e așa. Adică şi acei oameni care sunt membri ai unui partid şi participă, într-un fel, la procesul decizional chiar şi ei să pună piciorul în prag, într-un fel, să zic: „Domnule, ajunge, nu se mai poate aşa. Să ne mai ascultaţi şi pe noi, să facem o şedinţă a consiliului, un congres al partidului, să discutăm’.”
Angela Stafii: „Dar vedeţi că aceasta nu se întâmplă.”
Arcadie Barbăroșie: „Nu se întâmplă.”
Angela Stafii: „Dimpotrivă, unele partide cresc ca pe drojdii.”
Europa Liberă: Da. Pentru cinele clasic este Vladimir Voronin, care după eşec nu a păţit nimic, dimpotrivă, a fost pus pe postament, preşedinte de onoare, a fost de vină oricine, numai nu dânsul pentru ce a păţit partidul. Sau alte partide, unde, a propos, îmi amintesc, singurul care a spus: „Îmi fac harakiri”, Serebrian, când a zis: „Dacă nu intru din două tentative în Parlament...”, e adevărat, a ajuns în garnitura altui partid. Dar eu, într-adevăr, aş vrea să văd un partid onest, care să spună: „Domnule, iată obiectivul. Dacă nu-l ating, fie vorba de frigider sau fie vorba de obiective politice, eu mă retrag, înseamnă că nu mă vreţi”. Aşteptăm un asemenea partid.
Angela Stafii: „Sau „Înseamnă că nu sunt capabil”, pentru că şi aceasta e posibil. Şi dacă tu îţi asumi că nu eşti capabil: „Domnule, am promis, dar nu am reuşit’.”
Europa Liberă: Din cauza aceasta, este nevoie ca promisiunile tale să fie cât mai rotunde.
Angela Stafii: „Realiste.”
Europa Liberă: Nu. Cât mai rotunde, astfel încât după aceasta să-l întrebi: „Ce ai promis tu, de fapt, în campanie, domnule, care auzi şi rezolvi?”. Și el să zică: „Am auzit tot ce mi s-a spus, dar nu e măsurabil ceea ce trebuie să rezolv”.
Angela Stafii: „’…Şi atunci eu nu am de ce să plec, pentru că voi, de fapt, nu mi-aţi cerut’.”
Europa Liberă: Da, „E vina voastră că nu aţi sonorizat”.
Angela Stafii: „ ’Voi nu mi-aţi cerut, eu v-am ascultat’.”
Arcadie Barbăroșie: „Ajungi preşedinte, cum înţelegem noi că tu îţi respecţi promisiunile? Te aud, te ascult...”
Angela Stafii: „Da.”
Europa Liberă: Bine, dânsul acum e universal şi în educaţie, şi în sănătate, şi peste tot. Dar vorba dumneavoastră, nu întotdeauna cred că e mesajul dânsului, speechwriterii. Eu sper, cât de cât, că ne-am atins scopul, nu putem face primăvara cu o singură rândunică. Dar eu tare aş fi vrut ca oamenii să înţeleagă că, până la urmă, este responsabilitatea dânşilor, a fiecăruia, când va merge la urna de vot, să-şi amintească toată povestea aceasta pe care au auzit-o pe parcursul campaniei. Mai ales, să o compare cu ceea ce am mai auzit despre oamenii aceştia, că nu sunt trimişii lui Dumnezeu acum, nu sunt Mesia, au mai făcut ceva. Şi noi, presa, care ne ocupăm de aceasta, vă mai ajutăm ca să vă uitaţi prin dosarele lor, să vedeţi cine şi ce a făcut, cine şi ce a promis, de unde a pornit, unde a ajuns. Şi, până la urmă, e responsabilitatea noastră. Nu cel care ne aude ne rezolvă viaţa, noi ne-o rezolvăm. Şi mă întorc la îndemnul doamnei Stafii, atunci când cu toţi vom avea ambiţia să ajungem în ipostaza de cap, iar dânşii să fie coada, dânşii să se muleze pe dorinţa acestui cap de a găsi adâncul mării, de a găsi apă curată, atunci s-ar putea să avem o altfel de viaţă decât cea pe care o vedem în jurul nostru. Vă mulţumim.
