În zece zile, o puzderie de meciuri în grupele de calificare pentru Mondialele 2018 au schițat noua realitate a fotbalului european. Imaginea nu e prea reușită. Practic. Europa stă într-o singură națională: Germania. Spania e, foarte probabil, la același nivel dar nu a forțat încă. În orice caz, din toate echipele mai mari sau mai mici, mai titrate sau deloc titrate, Germania a fost singura care a jucat cu autoritate și și-a făcut fără probleme temele: 3-0 cu Cehia și 2-0 cu Irlanda de Nord. Germania a făcut trecerea de la formula de echipă campioană mondială în 2014 fără tulburări de nivel și se va califica, sigur, foarte ușor.
Spania a jucat meciul momentului cu Italia, în deplasare. Și Spania schimbă echipa dar nu fără probleme. Spaniolii fac jocul cunoscut de circulație dar au o neașteptată ezitare la finalizare. Împotriva Italiei, care a jucat fără Chielini în centrul apărării, spaniolii au creeat mult dar au marcat doar la o gafă rarisimă a lui Buffon. Italia, cu o echipă pestriță de veterani și debutanți nefixați, a jucat fără complexe și a egalat în final, după un penalty discutabil.
În rest, decepții și semi-decepții. Olanda-Franța, un meci care promitea altădată, a fost un plictis. Franța a dominat categoric. Lotul francez arată ca o colecție de unicate dar echipa nu are moral de cîștigător. Un gol norocos, la un șut deviat al lui Pogba, a tranșat meciul. Olanda e de nerecunoscut: o echipă harnică și fără soluții. Avem în față prima națională olandeză a ultimilor 30 de ani care nu poate construi și aruncă mingii lungi în față, la bătaie. În finalul meciului, Olanda putea egala dar echipa a alunecat, deja, în raftul de jos al fotbalului european. Nu că n-ar avea tovarăși acolo.
Anglia e cel mai curios exponat. Cu un lot în aparență solid, Anglia pornește mereu favorită și intră în criză indiferent de adversar. Meciul în deplasare împotriva Sloveniei a fost cum nu se poate mai grăitor. Englezii au început tare și au ratat trei mari ocazii. În următoarele 45 de minute, englezii au început să se teamă de propriile acțiuni și au alternat gafele cu ratările. După pauză, lămurită, Slovenia a intrat în joc și a fost pe punctul de cîștiga meciul. Anglia a fost salvată de Joe Hart care a apărat și ce e imposibil de apărat. Fără intervențiile senzaționale ale lui Hart, Anglia pierdea, meritat, un meci prin care a trecut fără argumente și convingere.
Ceva similar se întîmplă și în calificările sud-americane. Marile puteri suferă. Înainte de oricine, Argentina care a continuat seria neagră după ce a pierdut acasă cu 1-0 meciul cu Paraguay. În minutul 17, Paraguay a înscris pe o contră perfectă, apoi Argentina a ratat tot ce se putea rata, inclusiv un penalty, și riscă să rateze calificarea.