În Elveția, la Basel, a fost deschisă recent o mare expoziție dedicată artei unei celebre grupări de artiști ruși și germani coagulată la München în ajunul Primului Război Mondial, cunoscută sub numele „Der Blaue Reiter”. În centrul expoziției se află lucrările, în multe privințe revoluționare, ale lui Wassily Kandinsky și Franz Marc, ultimul dispărut brutal, cu exact o sută de ani în urmă, în bătălia de la Verdun, în Franța. Mai mult în Agenda culturală ce urmează și invitîndu-vă să priviți o galerie foto de la expoziție pe site-ul nostru la rubrica Multimedia.
O expoziție de excepție: „Kandinsky, Marc & Der Blaue Reiter”
Nimic nu lasă să se întrevadă în marea expoziție organizată la Fundația Beyeler din Basel, „Kandisky, Marc & Der Blaue Reiter” - 60 de tablouri excepționale și alte cca 30 de desene, gravuri etc. - fundalul istoric tragic al celebrului grup de artiști constituit la München în ajunul Primului Război Mondial. Nimic, poate exceptînd cei cîțiva lupi lugubri ce populează o pînză rar văzută a lui Franz Marc, din 1913, adusă de la Buffalo, New York, din colecția Galeriei de Artă Albright-Knox. Tabloul se intitulează chiar „Lupii” și are ca subtitlu „Războiul balcanic”, într-o și ea rară referință istorică la ce se petrecea în lume, o lume altfel reprezentată extrem de colorat, cu aluzii muzicale, aparent deosebit de fericită în tablourile lui Wassily Kandinsky și Gabriele Münter, ale lui Franz Marc, Alexei von Jawlensky și Marianne von Werefkin sau ale lui August Macke.
Grupul și-a luat titulatura exotică, în traducere „Călărețul albastru”, de la titlul dat de Kandinsky și Marc unui legendar almanah, publicat în 1912, care a reunit texte și imagini din diferite culturi, într-o explozie revoluționară a eliberării culorii, imaginată de cei doi artiști, ce avea să fie considerată un punct de răscruce în evoluția spre arta abstractă a picturii secolului XX.
Cum o explică pe larg o cronologie parte a unui excepțional Catalog al expoziției, editat de Ulf Küster, reveniți la München în iunie 1908, Wailly Kandinsky și partenera sa Gabriele Munter, împreună cu un al doilea cuplu celebru Alexei von Jawlensky și Marianne von Werfkin își petreceau vara la Murnau, în Bavaria, plini de ambiții „să facă progrese” în maniera lor de a picta.
În ianuarie 1909 Kandinsky fonda Noua Asociație a Artiștilor din Munchen, căreia i se alătura și un compozitor, Thomas von Hartmann, grupul prezentînd o primă expoziție în decembrie același an. În 1910 li se alătura August Macke și un tînăr Berrnhard Koehler, al cărui tată, antrepreneur prosper și colecționar de artă avea să devină unul din marii mecena ai grupului. În ianuarie 1911, Kandisky și Franz Marc se întîlneau pentru prima oară la München și asistau, între altele, la un concert al lui Arnold Schoenberg, ale cărui compoziții moderne deveneau un stimulus important pentru pictorul rus. În vara aceluiași an, Kandinsky și Marc dezvoltau ideea publicării almanahului intitulat cu un nume geru de uitat „Der Blaue Reiter”, iar în iarnă avea loc separarea membrilor grupului de Noua Asociație a Artiștilor ce respinsese Compoziție V, o pînză abstractă a lui Kandinsky.
În decembrie 1911 Kandinsky își publica manuscrisul asupra teoriei artei „Despre spiritual în artă” (Über das Geistige in der Kunst), iar grupul expunea în formula intitulată „Prima Expoziție a Editorilor lui „Der Blaue Reiter”, o expoziție ce avea să fie prezentată itinerant la Koln, Berlin, Bremen, Frankfurt, Hamburg, Budapesta, Oslo, Helsinki, într-un total de 11 orașe pînă în 1914. Almanahul, apărut în februarie 1912 s-a bucura și el de succes, tipărit în 1200 de copii. Dar, tragedia se apropia, la izbucnirea războiului, la 1 august 1914, Kandinsky, Jawlensky și Werefkin erau clasați ca străini inamici și forțați să părăsească Germania. Marc și Macke erau recrutați în armată, iar activitatea grupului „Der Blaue Reiter” se încheia abrupt.
Kandisky și Münter au emigrat inițial în Elveția, iar el, întors în Rusia, avea să revină pentru scurtă vreme în Germania în 1921, pentru a se stabili apoi definitiv în Franța, în timp ce ea, după sepatatea lor în 1916, se izola pînă la sfîrșitul vieții, în casa de la Murnau, din Bavaria.
August Macke avea să fie ucis pe frontul de vest, în Franța la 26 septembrie 1914. Marc îi scria lui Kandisnky după auzul veștii: „Am sentimentul trist că acest război plutește între noi ca o imensă revărsare de ape și ne separă; fiecare îl putem vedea cu greu pe celălalt pe malul opus îndepărtat”. Tot Marc scria în necrologul pentru August Macke: „Cu moartea lui, se prăbușește abrupt una din curbele cele mai fine și mai îndrăznețe ale dezvoltării noastre artistice germane; nici unul din noi nu o mai poate continua. Fiecare din noi merge acum pe drumul lui...”
În martie 1916 Franz Marc avea să fie ucis și el de un proiectil de tun în timpul unei acțiuni de recunoaștere pe frontul de la Verdun. „Der Blaue Reiter” se transforma, se transfigura treptat, devenind colecție de pînze absolut extraordinară mărturie a unui moment de revoluționare a formelor și culorilor în secolul al XX-lea. Iar expoziția de la Fundația Beyeler din Basel o pune în evidență într-un mod minunat.
