Nu ştiu dacă toată lumea îşi aminteşte, dar acum un an, pe 15 octombrie, fostul lider al PLDM-ului, Vlad Filat, a fost arestat după ce în Parlament i s-au adus mai multe învinuiri. Procurorul general de atunci, Corneliu Gurin, vorbea despre implicarea lui Filat în „frauda de la Banca de Economii”. Aşadar, Filat e deja un an la închisoare, dar lucrurile în ceea ce îl priveşte rămîn încă învăluite în ceaţă. Cel puţin, probe clare, indubitabile, că Filat a participat la scoaterea milioanelor din trei bănci nu au fost prezentate societăţii.
Ar fi de remarcat şi chestia că societatea nici nu prea are posibilitate să cunoască prea multe amănunte. Avocatul şi simpatizanţii fostului premier deplîng mereu faptul că procesul lui Filat nu este public. Şi ei au în fond dreptate. De ce un proces care îi vizează pe toţi cetăţenii Republicii Moldova are loc cu uşile închise? De ce oamenii, care vor trebui acum să întoarcă banii dispăruţi, nu pot să asiste la şedinţele de judecată? E normal să ţi se pună în cîrcă o datorie fără să ai acces la procesul legat de această datorie? Şi pentru că procesul nu e public, apar în mod firesc o sumedenie de dubii.
Acum după un an de la arestarea lui Filat, ar fi de remarcat mai multe lucruri curioase. O să mă opresc doar la unul. Partidul lui Filat era cel mai mare şi mai puternic la un moment dat, iar în jurul lui Filat erau o sumedenie de oameni eclatanţi. Acum, după prăbuşire, oamenii din jurul său s-au împuţinat vizibil. Unii au ajuns în alte parcele politice încă înainte de arestarea din 15 octombrie 2015. Şi asta ar trebui să-i dea de gîndit nu numai lui Filat.
În octombrie 2015, arestarea lui Filat era prezentată de unele mass-mediumuri ca un început de luptă mare cu corupţia. Corupţia însă mărşăluieşte pe coclaurile ţării ca şi înainte.
