După o vară secetoasă, recolta de struguri în acest an a fost mai mică comparativ cu anul trecut. Respectiv și oferta fermierilor a fost mai scăzută, de asta, prețurile au crescut cu peste 30 la sută. Nu toți producătorii au avut de câștigat însă, pentru că, spun viticultorii, strugurii ajung la fabrică prin intermediari.
Micii producători, care nu dispun de infrastructură pentru păstrarea și transportarea strugurilor la fabrici, au ales, în cea mai mare parte, să vândă producția intermediarilor, care au venit să le ia marfa direct de pe câmp. Unii o fac din obișnuință, pentru că au devenit comozi, spune Vasile Colța, reprezentantul unei asociații de fermieri din Hâncești. Alții, s-au temut că vor da frigurile și vor rămâne cu strugurii pe deal sau, crede viticultorul, nu au învățat încă să pună preț pe investiția lor:
„Puțini oameni care duc producția, singuri, la fabrici. Nu dispun de transport, încă nu le-a ajuns mintea la micii producători ca să se adune înainte de strânsul roadei, să negociem un preț. Când e de unul singur, multă lume este amăgită. Presupunem că intermediarul ia cu 2,70 lei, atunci ei o dau la fabrică cu 3,50.”
Europa Liberă: În ce condiții ar putea totuși fermierii ține de preț?
„Numai atunci când vor fi școlarizați foarte bine, când vor ști rostul muncii lor. Ei muncesc foarte mult, dar nu-și apreciază munca. Sunt manipulați foarte tare.”
Fabricile, în funcție de stocurile de vin pe care le au în pivnițe, au cumpărat struguri din categoria soiurilor Cabernet Sauvignon și Merlot la prețul de circa 5 lei. Mulți producători s-au grăbit să vândă însă și cu puțin peste trei lei. Astăzi, fiecare fermier își găsește singur cumpărător și, pentru că vinde în cantități mici, nu are cu cine negocia un preț avantajos. Lucrurile s-ar schimba dacă fermierii s-ar asocia. La o recoltă bogată, în cantități mari, le-ar fi mai lesne să negocieze un preț de vânzare avantajos singuri cu fabricile, crede Victor Căpăstru, producător din raionul Nisporeni.
El spune că deși în acest an recolta a fost mai mică, oricum cei care fac investiții în calitate au putut și vor putea mereu să obțină un preț mai bun:
„A fost poamă puțină pentru vin, fabricile au primit toți strugurii care au fost. Cei care au struguri calitativi nu au nici o problemă, îi vând și pe piața locală, și la intermediari, și fabricile le cumpără. La calitate mai bună și prețul e mai bun. Trebuie muncă, poate nu au toți posibilitate să procure, nu vor să investească, dar așteaptă să cadă de undeva. Așa ceva nu este.”
Fermierii se plâng că sunt nevoiți să vândă producția intermediarilor și îi nemulțumește în același timp faptul că prețul de cumpărare pe care îl afișează fabricile este cam același. Mihai Ghimra, directorul unei fabrici de vin, spune că nu ar fi vreo înțelegere între vinificatori și că piața dictează prețul. El afirmă că producătorilor de vin le este mai ușor să lucreze cu cei care livrează cantități mari de struguri, cu toate că nu-i refuză nici pe cei care aduc doar câteva tone:
„Cea mai mare problemă, asta-i ce ține de logistică, de transport. Eu cred că dacă producătorul ar avea transport, ar veni singur la fabrică, că noi plasăm anunțuri, plasăm tot. Și tot depinde de evoluția pieței în timpul recoltării. Cum să vă spun, mari ambiții pentru preț nu au, pentru că nu este alegere, adică cum dictează piața prețul, așa și se cumpără. Asta e.”
Spre deosebire de fermierii care cultivă soiuri tehnice, producătorii de struguri de masă au putut să se reorienteze în ultimii ani și au investit pentru a crea condiții de păstrare a strugurilor, au construit frigidere și linii de sortare, pentru a putea ieși pe piețele europene. În opinia viticultorilor, micii producători de soiuri tehnice au avut de suferit atunci când, urmare a embargoului impus de Federația Rusă, fabricile de vin nu au mai cumpărat struguri. Acum însă ar fi din nou cerere, un imbold pentru fermierii mici să facă investiții în vie.
