E doar o părere și s-ar putea să fie o exageare, dar ceva stupid s-a întîmplat la Budapesta. S-au împlinit 60 de ani de la Revoluția anti-conuistă ungară și guvernul a organizat un mare miting de comemorare. Primul Ministru Viktor Orban a vorbit muțimii.
De pe străzile vecine, o altă mulțime l-a huiduit și flueirat pe Orban fără oprire. Orban e interpretabil. Pentru unii e erou, pentru alții dictator. Și acasă și în Europa.
Dar Revoluția trebuia comemorată. Iar primul Ministru trebuia să vorbească. A ieșit o necuvință față de cei uciși în 1956. Și o absurditate. Căci dreptul de a fluiera în 2016 a fost cucerit cu sîngele vărsat în 1956.
Orban putea fi huiduit în nenumărate alte ocazii. Cei ce au ținut să o facă la aniversarea revoluției sînt orbiți de patimă. S-a mai întîmplat. Au făcut-o și stînga și dreapta. Și a fost la fel de rău. Nimic nu e mai trist decît lucrurile care spun că patimile bat tot și că, pînă la urmă, oamenii nu vor rata ocazia de a se răni profund.
