Dacă aş face vreodată o carte despre clasa politică moldovenească, mai mult nesăţioasă, iresponsabilă şi arogantă decît serioasă şi cumsecade, aş băga în ea un capitol măricel intitulat „Abandonarea partidului ca binefacere pentru popor”. Nişte traseişti ordinari nu numai că îşi părăsesc partidele care i-au crescut şi i-au hrănit, ci şi mai declară cu aplomb că ei pleacă de dragul poporului. Am putea să rîdem, fireşte, dacă situaţia din ţară n-ar fi dezastruoasă.
Îmi amintesc de o sumedenie de politicieni autohtoni care săreau dintr-un partid în altul cu declaraţia obligatorie că poporul se va simţi mai bine. Dacă însă stai să vezi consecinţele acestor treceri zgomotoase dintr-o formaţiune în alta, poţi lesne constata că ele au născut un şoarece.
Zilele astea mi-am amintit de cei 14 deputaţi care, în decembrie 2015, au părăsit cu surle PCRM-ul de dragul poporului, fireşte, şi s-au convertit la social-democraţie. Unul dintre cei 14 transfugi, după o conferinţă de presă, în timp ce ieşea din sală, le-a spus ziariştilor: „Urmăriţi-ne în continuare!” A trecut aproape un an, am tot încercat să-i urmăresc, dar mare lucru nu am înţeles. Nici prea vizibili nu au fost, nici nu-mi este clar ce am avut de cîştigat eu, simplul cetăţean.
Iar dacă mă gîndesc mai bine, nici nu prea ai ce urmări aici. Asemenea declaraţii, fără vreun impact, ne urmăresc de multă vreme, din îndepărtatul an 1991.
