De 25 de ani în Moldova se vorbeşte despre nevoia unei democraţii veritabile şi despre nevoia despărţii de dictatură. Pe parcursul campaniei electorale, au fost destule voci care au amintit despre votul pentru viitorul democratic al Moldovei şi pentru libertate, pentru viitorul generaţiei tinere, care are nevoie de educaţie şi de locuri de muncă, de libertatea ideilor, de spaţiu deschis pentru a creşte profesional şi uman. Şi s-a promis că vor fi făcute investiţii în educaţie în sănătate, administraţie, justiţie şi economie. Într-un cuvânt, modernizare.
Cum trebuie să arate Moldova după alegerile prezidenţiale? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână, discutând cu doi moldoveni care şi-au făcut carieră de succes în străinătate.
Doina van Tooren-Rotaru s-a stabilit în Olanda de 15 ani, a activat şi a avut o carieră de succes în domeniul bancar pentru Banca Europeană, specializată în finanţarea transportului maritim. De trei luni este în Irlanda, după un transfer de job al soţului, respectiv, a trebuit să demisioneze din funcţia pe care o deţinea. Şi pentru că nu poate să stea fără activitate profesională, a decis împreună cu alţi doi colegi ai săi să creeze o companie de consultanţă în acelaşi sector de finanţare a transportului maritim cu sediul în Amsterdam. Face naveta Irlanda-Olanda. Mai creşte şi educă două fetiţe. La Chişinău i-au rămas părinţii şi spune că ar vrea să revină într-o Moldovă prosperă.
Doina van Tooren-Rotaru: „Eu am plecat cu mulţi ani în urmă, în 2001, cu intenţia de a studia în Olanda pentru masterat. Şi am primit un loc de muncă în Olanda. Și şederea mea acolo a durat mai mult decât intenţionam. De 15 ani, fiind deja în străinătate, bineînţeles, niciodată nu am rupt legătura cu Moldova şi am urmărit de aproape ce se întâmplă acolo. Şi am văzut toate aceste procese, şi m-a durut inima. Astăzi cred că mă doare cel mai mult, fiindcă nu-mi vine să cred că suntem în situaţia în care suntem.
Speranţă este tot mai puţină că lucrurile se vor îmbunătăţi. Şi mă întreb dacă oamenii îşi dau seama, dacă cei de la guvern conştientizează în ce probleme majore am nimerit şi că, de fapt, ceea ce se întâmplă chiar putem numi un genocid social. Şi că o ţară în care oamenii sunt fugăriţi şi surghiuniţi, în special, cei tineri, care pot crea, care pot munci, care pot contribui, aceştia sunt nevoiţi să plece mi se pare o tragedie.”
Europa Liberă: Hai să vorbim despre acest fenomen al migraţiei. Exodul acesta s-a accentuat în ultimii ani, pentru că există încă foarte multă lume care îşi face bagajele, în speranţa că, dacă merge peste hotare, îşi va găsi bucata de pâine mai uşor. Cât de săracă a rămas Moldova fără oamenii plecaţi? Şi dacă se poate stopa această migraţie? Şi dacă e cazul sau nu să fie stopată?
Doina van Tooren-Rotaru: „Oamenii întotdeauna au plecat, când le-a fost rău şi au plecat pentru un trai mai bun. Oamenii nu prea au dorinţa de a aştepta mult. Oamenii vor să-şi crească copiii într-un mediu mai bun. Acesta, în ultimă instanţă, este scopul principal, vrem un trai mai bun ca să ne creştem copiii.
Acum ne uităm ce se întâmplă acasă, ce ne poate oferi nouă Moldova, o ţară unde este semănată ura, oamenii, efectiv, se urăsc pentru ceea ce sunt. Aceasta nu este normal. O ţară unde elita, guvernul nu funcţionează corect, nu are credibilitate, unde nu este infrastructură, unde nu sunt servicii elementare ce ţin de sănătate, nu sunt prestate, unde de cei mai vulnerabili, bătrânii, copiii, de ei îşi bate joc sistemul. Şi oamenii văd aceasta şi nu vor să se confrunte cu aceasta. Atâta timp câte aceste vicii nu vor fi curmate, şi mă întreb cum pot fi curmate, poate aceasta ar trebui să fie următoarea întrebare.”
Europa Liberă: Tocmai voiam să te întreb, Moldova e pe muchie de prăpastie, se scufundă şi mai adânc sau, totuşi, iese la liman? Şi cine o ajută să o scoată din această mlaştină?
Doina van Tooren-Rotaru: „Bineînţeles, întotdeauna mai avem o şansă şi mai avem o speranţă. Şi aşa trebuie să gândească fiecare, pozitiv. Dar eu consider că nu o persoană şi nu un sistem, şi nu o instituţie poate schimba situaţia ţării noastre. Această schimbare trebuie să fie la nivel de noua generaţie, copiii noştri trebuie, în primul rând, astăzi să fie crescuţi cu un nou set de valori, un set de valori corect. Deci, schimbarea principală trebuie să fie la nivel de sistem educaţional.
Copiii noştri trebuie să vrea să muncească cinstit, să aibă şanse egale, să se respecte, să aibă altfel de valori. Să nu concureze între ei care are blugi mai faini sau care are telefon mobil mai sofisticat, să aibă un orizont mai larg, să nu fie limitaţi. La urma urmei, să fie adevăraţi copii ai mileniului trei. Atunci când această nouă generaţie va creşte într-un mediu sănătos de gândire, numai atunci adevăratele schimbări pot fi implementate.”
Europa Liberă: Dar această nouă generaţie este mai mult peste hotare, pentru că părinţii, aflaţi în străinătate, şi-au luat şi odraslele acolo. Pentru că Moldova rămâne depopulată, pentru că în mediul rural e şi mai multă sărăcie decât în mediul urban; care tânără generaţie, care tineri să se înhame la jugul acesta, ca să ducă Moldova pe calea cea dreaptă?
Doina van Tooren-Rotaru: „Copiii aceştia mici, care astăzi sunt în şcoli, doar avem şcoli şi avem copii în ţară, da, majoritatea au plecat. Cu părere de rău, aceasta este. Cum îi atragem înapoi? Eu cred că numai dacă vor fi schimbările efectuate. Dar cei care au rămas, puţinii, ar fi mare păcat să-i lăsăm să crească cu viziunile învechite, nocive şi bolnave, cu care aceştia care conduc ţara astăzi operează.
Noi nu putem creşte neprofesionişti şi noi nu putem creşte nişte hapsâni de putere şi avere. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem. Avem, totuşi, oameni rămaşi în ţară. Aceşti oameni ar trebui un pic să înţeleagă că
Omul trebuie să meargă să voteze informat, nu să meargă ca un robot, să fie manipulat, să fie prostit...
trebuie să se dezvolte continuu, trebuie să acapareze setul de capacităţi care să-i ajute să găsească un lucru. Cu părere de rău, omul nostru spune: „Da, deja am o vârstă, nu mai învăţ, nu mai fac nimic. Pot să pun mâinile pe piept”.
Oamenii trebuie, în primul rând, să tindă spre progres. Dacă ei tind spre progres, ei vor avea progres. Consider că omul rămas acasă trebuie să vrea să fie informat corect, să dea cu piciorul la minciună şi să vrea să vadă adevărul. Omul trebuie să meargă să voteze informat, nu să meargă ca un robot, ca să fie manipulat, ca să fie prostit. Acestea sunt chestii care pot fi schimbate imediat şi schimbări care trebuie făcute peste ani.”
Europa Liberă: Foarte mult se insistă pe ideea schimbării mentalităţii. Dar pe de altă parte, realităţile din Republica Moldova arată că cetăţenii nu au învăţat să ştie a condamna la nivel de societate hoţiile, dispreţul pentru hoţi, care nu au suficient bun simţ şi calităţi pentru a-şi câştiga decent bucata de pâine. Iată aici această luptă între bine şi rău şi ce iese învingător: binele asupra răului sau răul asupra binelui?
Doina van Tooren-Rotaru: „Oamenilor de acasă le este frică. Cu părere de rău şi incredibil, frica ţine sub control ţara. Iar în spaţiul virtual, unde diaspora îşi spune părerea, diaspora care e liberă în gândire şi în comportament, veţi vedea o altă reacţie, o altă condamnare, un schimb de idei. Lumea comunică altfel şi se văd diferite puncte de vedere, şi este acea civilizaţie şi acea comunicare de calitate pe care ne-o dorim.”
Europa Liberă: Şi explicaţia celor de acasă, care aşa cum spui tu, că mai trăiesc cu frică, este că ei au teamă să-şi piardă locul de muncă, să nu mai aibă posibilitate să-şi trimită copilul la şcoală, dacă cumva nu e atât de ascultător acolo, în sistemul unde activează. Voi, cei din afară, aveţi libertatea de a gândi, de a acţiona liber şi de atâta şi judecata voastră este alta, când trebuie să scapi de această fobie, de frică, de teamă. Pentru că, mai degrabă, trebuie să fii încrezător în ziua de mâine, în puterile tale.
Doina van Tooren-Rotaru: „Foarte corect. Şi, în lipsa acestei libertăţi materiale, libertăţi spirituale, lumea îşi face bagajele şi pleacă. Este foarte important ca noi, cei din diasporă, să contribuim cu informaţia corectă, să contribuim cu trezirea minţilor, cu iluminarea lor. Aceasta e ce putem noi face. Totul e posibil. Şi o intercalare mai aproape între diasporă şi cei de acasă.
Vreau să dau un exemplu, campania „Adoptă un vot”, cea mai frumoasă campanie pe care vreodată am văzut-o. Mi se pare o mini Moldovă virtuală, visul de Moldovă pe care îl am eu şi concetăţenii mei de aici, o Moldovă unde oamenii se ajută, se mobilizează, vor să creeze un produs care să fie pentru binele societăţii. Oamenii arată generozitate, sunt uniţi, sunt respectuoşi. Deci, este posibil. Şi mi-aş fi dorit foarte mult, cum vin în fiecare seară şi mă uit pe această pagină şi mă umplu de energie pozitivă, mi-aş dori ca această Moldovă virtuală, dezvoltată de diaspora Moldovei în campania „Adoptă un vot”, să o transpun în spaţiul geografic al Moldovei reale şi ca toată lumea să vadă că aşa civilizat trebuie de trăit.”
Europa Liberă: Eu deseori pun întrebarea de ce, cel puţin, 50-100 de persoane din diasporă, care au capacităţi, care ştiu cum se gestionează treburile unui stat inclusiv, de ce nu se adună ei într-o echipă să revină în Republica Moldova şi să încerce să schimbe lucrurile în bine?
Doina van Tooren-Rotaru: „Ar fi bine. Dar în realitate lumea se înrădăcinează acolo unde activează, fiecare are un serviciu, are o familie, are copii, este constrâns de situaţie.”
Europa Liberă: Dar voi toţi spuneţi că vă pasă de Moldova, de ceea ce se întâmplă în Moldova. De ce nu vă mobilizaţi să găsiţi acest mănunchi de oameni şi să veniţi să încercaţi să schimbaţi lucrurile în ţară?
Doina van Tooren-Rotaru: „Au fost, totuşi, exemple când oamenii au venit cu intenţii de a schimba. Acel domn din Statele Unite ale Americii care a fost înscris în campania prezidenţială, domnul Vadim Brînzan. L-am admirat enorm, este extraordinar. Mi-aş fi dorit să fie mai mulţi aşa. Totuşi, îl admir că îl văd încă acţionând în prezent în spaţiul de acasă. Sper să aibă mult succes, îi doresc din suflet. Dar e foarte greu, e una să vrei, să ai intenţia şi alta e să fii confruntat cu cei care stau hapsâni la putere şi nu lasă nicio idee, niciun spirit nou, niciun fulg, o frumuseţe de om să fie inclus în acel mediu.”
Europa Liberă: Dacă Doina van Tooren-Rotaru ar fi în fruntea guvernului de la Chişinău, care trei lucruri ar fi prioritare să demonstreze că se poate face ceva bine în Republica Moldova?
Doina van Tooren-Rotaru: „Dacă ar depinde de mine, dar nu trebuie să depindă de numai o persoană, trebuie să fie o colaborare, mulţi indivizi într-o echipă, consider că, în primul şi în primul rând, trebuie să fie reforme pentru bunăstarea celor vulnerabili, pentru îngrijirea bătrânilor, în aspect de ridicare a pensiilor, de asigurare a unui trai decent. Ceea ce se întâmplă astăzi este total indecent.”
Europa Liberă: Bine, dar pentru aceasta trebuie să existe o economie puternică.
Doina van Tooren-Rotaru: „Noi, totuşi, avem o economie acasă. Cum ea funcţionează mie nu mi-e clar şi aceasta e o altă întrebare. Impozitele trebuie să fie plătite, colectate, distribuite corect. Dar atâta timp cât o ţară funcţionează, minim ce putem noi face ca aspectul juridic şi funcţionarea să fie corectă şi transparentă. Dar nu dacă venim toţi cu intenţia de a fura şi de a ne promova neamurile şi acest nepotism dezgustător, bineînţeles că aceasta e pierdere de timp. Dar vorbim acum în aspecte idealiste.
Dacă totul ar funcţiona corect, dacă am avea un stat şi un sistem transparent şi dacă ar fi aceşti bani gestionaţi corect, ar trebui, în primul rând, să meargă spre cei vulnerabili, spre pensionari. Pentru copiii noştri, cum am menţionat, reformele în învăţământ sunt foarte importante, avem ceea ce creştem.
Şi a treia schimbare, aş stimula şi aş depune maxim efort ca să fim dezvoltaţi în aspectul tehnologic, de a îmbunătăţi infrastructura. Poate ar trebui să avem mai puţini specialişti în management şi administraţie de management şi marketing, toate aceste denumiri frumoase de profesie nu sunt prea practice. Poate ar trebui mai mulţi ingineri să avem, să ne construim drumuri mai bune, să ne construim poduri mai bune, să avem trenuri mai bune. Infrastructura la noi este deplorabilă. Iată aceste trei schimbări, eu, când visez cum ar trebui să fie, aşa mi le închipui.”
***
După o campanie electorală atât de dură, în care societatea a apărut mai divizată ca niciodată, ce ar putea să urmeze? Este una dintre întrebările pe care i le-am adresat lui Ceslav Ciobanu, fost ambasador al Republicii Moldova la Washington, actualmente profesor la Universitatea de Stat din Virginia, Statele Unite ale Americii. Discuţia am pornit-o de la ce poate să facă un preşedinte într-o republică parlamentară.
Ceslav Ciobanu: „Un preşedinte, chiar şi într-o republică parlamentară, poate face foarte multe. Depinde de susţinerea în Parlament, depinde de susţinerea populaţiei, depinde de priorităţi şi depinde, sigur, de situaţia creată în care ne aflăm astăzi. Eu aş vedea, chiar şi într-o republică parlamentară, un rol foarte important al preşedintelui în facilitarea dezvoltării economice, în reducerea sărăciei, în accelerarea creşterii economice. În mai multe direcţii, aş spune, dacă se vor face opţiuni corecte.”
Europa Liberă: Deşi se zice că prerogativele se reduc strict la promovarea politicii externe şi la securitatea statului. Aceasta ar fi în competenţa şefului statului.
Ceslav Ciobanu: „Şi da, şi nu. De fapt, este prerogativa guvernului şi preşedintele doar numeşte în funcţie prim-ministrul, care, în prealabil, este propus de fracţiunea majoritară sau după consultaţiile cu fracţiunile din Parlament. Şi dacă preşedintele are susţinerea deplină a Parlamentului, atunci prerogativele sunt mai mult decât formale.”
Europa Liberă: Ca economist, vă propun să faceţi o radiografie ce fel de economie are astăzi Republica Moldova, dar poate, mai ales, să puneţi accentele: ce fel de economie ar fi nevoie să aibă statul şi cetăţenii acestui stat?
Ceslav Ciobanu: „Voi apela la câţiva indicatori economici. Bunăoară, în ultimii 10 ani economia republicii a înregistrat o creştere de circa 5% anual, ceea ce este, în principiu, un rezultat bun. Nivelul sărăciei, rata sărăciei a fost redusă la circa 11% de la 26%, chiar de la 60% la 11%, ceea ce, de asemenea, este un rezultat bun. În acelaşi timp, întrucât economia este influenţată de factori extraeconomici, cum ar fi corupţia, economia a avut de suferit, în special, în 2015, când am avut o deteriorare a situaţiei şi chiar o creştere negativă a produsului intern brut. Şi sigur că se va răsfrânge această situaţie şi în 2016.
Să ne amintim că miliardul a costat aproape o pătrime din produsul intern brut. Deci, nu a putut să treacă, neavând un efect negativ asupra economiei. Ratele de creştere economică au fost frânate brusc şi, respectiv, se vor reflecta aceste rate şi asupra altor componente, în special, programele sociale. Deocamdată, suntem în descreştere sau în devansare la asemenea indicatori cum ar fi percepţia corupţiei, suntem la un nivel mult mai înalt între fostele republici sovietice.
Suntem în cădere la indicatorul competitivităţii economice, ceea ce, de asemenea, este alarmant. Suntem în cădere la creşterea productivităţii şi la alţi indicatori economici. Situaţia este destul de şubredă, deşi guvernul a adoptat o strategie naţională de dezvoltare, deşi Fondul Monetar Internaţional a decis eliberarea primei tranşe a unui nou împrumut. Dar să ne dăm bine seama că economia trebuie să se dezvolte pe bazele ei proprii, adică, trebuie să fie o creştere susţinută, o creştere cu o puternică componentă socială.
Cum aş vedea eu economia? Unu, extinderea sectorului privat şi crearea de noi locuri de muncă. Şi doi, creşterea capitalului uman, investirea în educaţie, în medicină, în informatică, căci anume acest factor devine foarte important în perioada actuală. Şi eu cred că viitorul Moldovei depinde tocmai de aceste investiţii. Cum se va produce schimbarea domnitorilor? Ştiţi proverbul, schimbarea domnitorilor ce înseamnă pentru moldoveni.”
Europa Liberă: Se zice: bucuria nebunilor.
Ceslav Ciobanu: „Da. Nu ştiu precis. Dar sunt priorităţi economice care urmează a fi adresate de oricine va veni la Preşedinţie. Felul în care vor fi adresate aceste priorităţi va determina încotro vom merge şi care va fi succesul nostru în crearea unei societăţi, în sfârşit, prospere şi pe temelia economiei bazate pe cunoştinţe.”
Europa Liberă: Dar această prosperitate depinde de vectorul geopolitic încotro Moldova: cu Estul sau cu Vestul?
Ceslav Ciobanu: „Desigur. Factorul geopolitic este unul foarte important. Noi suntem o ţară mică, trebuie să fim o ţară cu o economie deschisă. Şi, de altfel, la acest capitol aş invoca un alt indicator economic: comerţul extern față de produsul intern brut a înregistrat un nivel, o rată de 120%, ceea ce ne plasează pe un plan mult mai avansat decât chiar ţările din regiune. Deci, noi trebuie să menţinem această deschidere atât spre Vest, cât şi spre Est.
Totodată, trebuie să ne dăm seama că am realizat ceva în aceşti ultimii zece ani. Reformele, care au fost promovate, nu trebuie asociate cu anumite personalităţi care s-au discreditat, vorbind prea mult de reforme şi vorbind prea mult de democraţie. De fapt, oamenii, cu părere de rău, asociază democraţia cu anumite persoane, cu anumite personalităţi pentru care acestea erau doar vorbe goale. Dar, totuşi, trebuie să ţinem cont că ceva am realizat – acorduri, nişte înţelegeri, inclusiv cu Fondul Monetar Internaţional, cu Uniunea Europeană, cu Statele Unite ale Americii. Şi noi trebuie să beneficiem de aceste acorduri, nu să le dăm la gunoi, să spunem aşa, şi să o începem de la început. Să beneficiem şi să încercăm să ne găsim avantajele noastre, să ne găsim avantajele comparative în această foarte competitivă zonă economică în care ne aflăm noi.”
Europa Liberă: Un preşedinte de ţară, precum al Republicii Moldova, poate să meargă cu acelaşi mesaj şi la Moscova, şi la Bruxelles, şi la Washington, ca să nu deranjeze pe nimeni, ca să pună în capul mesei acest interes naţional şi partenerii să înţeleagă Republica Moldova că îşi promovează acest interes naţional?
Ceslav Ciobanu: „Da, eu cred că mesajul trebuie să fie unic. Şi mesajul trebuie să fie acelaşi atât pentru cetăţenii Moldovei, cât şi pentru lumea externă, încotro merge Moldova, care sunt priorităţile. Şi noi nu trebuie să ne schimbăm mesajul, în funcţie de capitala în care mergem. Acum sigur că vor fi anumite schimbări în politica, bunăoară, a Statelor Unite ale Americii, după câştigul surprinzător al candidatului la Preşedinţie Donald Trump, preşedinte ales. Sigur că pot fi surprize şi în Moldova în această conjunctură politică, geopolitică, economică, dar sunt interese naţionale care trebuie puse pe primul plan.”
Europa Liberă: Dar oficialii de la Kremlin nu au ascuns că nu privesc cu ochi buni parcursul european al Republicii Moldova. Şi deseori chiar s-a ajuns pe muchie de cuţit, atunci când se negociau anumite cooperări bilaterale.
Ceslav Ciobanu: „Da, ştiu. Anumite negocieri, anumite pârghii au fost chiar folosite pentru a penaliza Republica Moldova pentru orientarea spre integrarea europeană ş.a.m.d. Da, eu ştiu acest lucru, îmi dau bine seama. Nu numai noi am avut să ne confruntăm cu asemenea probleme.
Să ne aducem aminte de Ţările Baltice, de exemplu, ele, de asemenea, au fost subiectul unor presiuni enorme. Ce s-a schimbat? Totul sau în mare măsură a depins de guverne şi popor, societatea acestor ţări, de opţiunea lor. Şi eu cred că opţiunea noastră nu trebuie să fie influenţată nici de Est, nici de Vest, dar trebuie să fie anume a noastră, a Moldovei. Poate atunci vom avea şi rezultate mai bune. Noi trebuie să ne orientăm spre acei parteneri care sunt gata să respecte alegerea, opţiunea Moldovei şi să se bazeze pe avantajul reciproc, mutual, în aceste relaţii.”
Europa Liberă: Pentru că dumneavoastră aţi lucrat şi în anturajul lui Mihail Gorbaciov, să vă întreb, totuşi, Rusia acceptă acest dialog reciproc avantajos, cooperare reciproc avantajoasă nu numai pe hârtie, dar şi când vine vorba despre relaţiile de zi cu zi ale celor două state?
Ceslav Ciobanu: „Înţeleg întrebarea dumneavoastră. Nu pot da un răspuns afirmativ, ţinând cont de situaţiile, de evenimentele, de presiunile care au fost exercitate şi ţinând cont de interesele geopolitice
Am putea să găsim un modus vivendi care să ne permită să avem o economie balansată, echilibrată, care să nu depindă de o singură sursă...
manifestate foarte clar față de fostele republici sovietice. Eu înţeleg că Moldova nu prea are pârghii, nu prea are de ales, în cazul de faţă, dar noi am putea să găsim un modus vivendi care să ne permită să avem o economie balansată, echilibrată, care să nu depindă de o singură sursă. Noi vorbim ani de zile de aceasta, de o sigură sursă energetică sau de anumite livrări, să nu depindem de o singură piaţă. Şi, în sfârşit, în ultimul timp se produc schimbări. Pur şi simplu, avem nevoie de mai mult timp să ne dăm seama ce înseamnă identitatea naţională şi ce înseamnă interesul naţional.”
Europa Liberă: Ce rol poate să joace preşedintele nou ales în identificarea unei soluţii durabile pentru criza transnistreană?
Ceslav Ciobanu: „Aceasta va fi, probabil, a doua cea mai dificilă problemă cu care se va confrunta viitorul preşedinte. Prima va fi situaţia economică şi încotro mergem, pentru a relansa creşterea economică, pentru a asigura programele sociale, inovaţionale, pentru a construi o economie bazată pe cunoştinţe.
Şi a doua provocare va fi Transnistria. Toate eforturile noastre, în perioada de timp care s-a scurs de la independenţă, nu prea au dus la mari rezultate. Noi avem nişte mecanisme de negocieri infinite, care nu prea văd sfârşitul acestor negocieri, un format stabilit cu participarea unor parteneri stabiliţi. Dar mai uităm de un lucru, eu cred că Transnistria singură şi-ar face alegerea, dacă situaţia economică în Moldova s-ar stabiliza şi dacă noi am reuşi să construim un stat prosper, unde oamenii s-ar bucura pe deplin de libertăţile economice, de libertăţile democratice ş.a.m.d.
Atâta timp cât noi nu avem o asemenea situaţie, atâta timp noi vom fi frustraţi de existenţa în continuare a problemei transnistrene. Mai sunt şi trupe străine acolo, mai sunt şi interese geopolitice, care, probabil, nu vor permite prea multe posibilităţi pentru manevrare pentru următorul preşedinte.”
Europa Liberă: Dar Rusia va accepta, într-un final, să-şi retragă armata, muniţiile, contingentul militar din stânga Nistrului?
Ceslav Ciobanu: „Ea, pur şi simplu, trebuie să-şi respecte propriile decizii. Şi eu nu cred că este în interesul Rusiei veşnic să se afle într-o situaţie de tensiune cu fostele republici sovietice. Dacă Rusia vrea să-şi construiască o imagine atrăgătoare şi dacă vrea să exercite anumite influenţe, ea trebuie să-şi schimbe paradigma. Ori, trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de Moldova. În mare măsură, depinde anume de aceasta. Este factorul negativ care nu permite să se rezolve acest conflict.”
Europa Liberă: Şi ca fost ambasador al Republicii Moldova la Washington, să ne spuneţi cum ar trebui să fie relaţia dintre Statele Unite ale Americii şi Republica Moldova, după ce doi noi preşedinţi administrează treburile? Unul într-o ţară mare, precum SUA şi altul într-un stat mic, aşa ca Moldova.
Ceslav Ciobanu: „Mari schimbări nu se vor produce. Guvernul american tot timpul a susţinut promovarea reformelor economice, democratice, sociale în Moldova, dar asistenţa pe care noi am obţinut-o pe parcursul anilor de la Agenţia Americană pentru Comerţ şi Dezvoltare, de la Uniunea Europeană şi de la alţi parteneri depindea şi depinde de felul în care noi înșiși promovăm reformele. Dacă noi suntem în stare să le promovăm şi dacă noi ne conformăm propriilor noastre decizii, atunci vom fi respectaţi şi de parteneri. Ei nu-şi vor revedea programele, proiectele. Depinde, iarăşi, de alegerea noastră, în mare măsură de alegerea şi priorităţile noastre.”
Europa Liberă: Pentru că aţi lucrat la curtea prezidenţială, ce nu l-aţi sfătui pe preşedintele Republicii Moldova să facă?
Ceslav Ciobanu: „Societatea este foarte divizată. Ea este foarte divizată şi în Statele Unite ale Americii. Şi chiar Hillary Clinton, candidatul democrat la Preşedinţie, a recunoscut că nu a ţinut cont în deplină măsură de acest fapt şi de aceea a şi pierdut alegerile. Societatea este foarte divizată şi la noi. Şi poate nu atât între stânga şi dreapta, cât este divizată pe sărăcie, prosperare, locuri de muncă, bunăstare, pensii. Deci, pe alte criterii, nu chiar tot timpul pe criterii politice. Eu aş vedea să fie un preşedinte pentru întreaga populaţie.”
Europa Liberă: Pentru că opinia publică zice că Moldova este împărţită între cei săraci şi oligarhie, iată aici ar putea să aibă un rol şeful statului?
Ceslav Ciobanu: „Da. În primul rând, oligarhii, când 1% din populaţie sau poate mai puţin de 1% din populaţie trăieşte extraordinar de bine şi 99% o duc de azi pe mâine, acesta este un potenţial foarte mare explozibil. Aceasta este o instabilitate în continuare.
Atâta timp cât vom închide ochii şi nu vom întreprinde nişte măsuri reale de a micşora acest decalaj, atâta timp noi nu vom avea stabilitatea la care tindem. Pentru că monopolurile economice niciodată nu aduc la preţuri mai joase, la cantitatea şi calitatea produselor și serviciilor mai bune, la acumulări de impozite. Niciodată. Impozitele se plătesc de majoritatea, în primul rând, şi ele trebuie să fie diferenţiate foarte bine, în funcţie de venituri. Iată de aceasta ar fi de folos să ţină cont un nou preşedinte şi un nou guvern. Aceasta se va întâmpla ceva mai târziu, dar deja trebuie făcute anumite opţiuni. Şi, de altfel, eu cred că imediat după alegeri va deveni clar.
Să nu credem că declaraţiile făcute înainte de alegeri şi politica pe care o va promova preşedintele ales sunt unul şi acelaşi lucru. Să ne dăm seama că multe dintre aceste declaraţii, pur şi simplu, nu sunt viabile,
Lumea vrea să vadă nişte rezultate reale în politica economică, socială a noului preşedinte ...
nu sunt economic realizabile şi multe din ele vor fi revăzute. Deci, eu aş vedea, totuşi, o stabilitate cât de cât, poate o concentrare a societăţii atât asupra priorităţilor reale, lucruri reale, economii reale şi nu asupra unor chestii sau inventate, sau scandaloase.
Lumea e sătulă de conflicte, de scandaluri, de corupţie. Lumea vrea să vadă nişte rezultate reale în politica economică, socială a noului preşedinte şi, într-un anumit timp, poate şi a noii guvernări. Eu nu exclud să aibă loc şi alegeri parlamentare, poate, chiar înainte de termen.”
