Am scos abia ieri din cutia poştală un ziar pe post de fluturaş electoral al Partidului Democrat. Ziarul fusese tipărit înaintea primului tur al alegerilor şi conţinutul lui nu mai era de actualitate. Dar am fost curios să văd ce scrie în el.
Am citit cu mare interes acest ziar. Iată un citat: „Marea confruntare se va da între candidatul PDM Marian Lupu, care astăzi este cel mai puternic dintre candidaţii care susţin dezvoltarea europeană a ţării, şi reprezentantul PSRM, Igor Dodon, cel care susţine vectorul pro-estic, pregăteşte ruperea ţării prin federalizare şi reintroducerea vizelor pentru călătoriile în Europa. Marian Lupu se declară pregătit să apere ţara, astfel încît RM să nu ajungă pe mîinile unor indivizi periculoşi, cum este Dodon, care are planuri de distrugere a economiei şi a integrităţii statului”. Acesta este citatul care m-a descumpănit de-a binelea, stimaţi ascultători.
Vasăzică, omul era pregătit şi hotărît, sondajele de opinie îl prezentau drept favorit al cursei, iar ulterior, brusc, sondajele l-au făcut mai mic şi omul a renunţat la luptă. În principiu, înţeleg că orice candidat are dreptul să renunţe, numai că domnul Marian Lupu muncise cu acribie înainte de renunţare, iar mesajele îi erau ritoase şi promiteau marea cu sarea. Marian Lupu spunea că ne cunoaşte dezamăgirile şi nemulţumirile, spunea că aude totul şi că ştie cum să rezolve problemele. Apoi, pe neaşteptate, a dispărut din peisajul electoral.
Ei bine, eu îl înţeleg. Dar ce zic concetăţenii care vedeau în el salvarea, care îl doreau preşedinte? Oare Mihai Ghimpu avea şanse mai mari? Se pare că nu. Dar a mers pînă la capăt, pentru a nu-şi decepţiona fanii. Mă tem că retragerea neaşteptată a domnului Lupu din competiţia electorală i-a îndurerat pe mulţi cetăţeni. Nu mi se pare OK să însufleţeşti masele şi să le abandonezi apoi într-o clipită…
