Oricât de trivială ar părea lozinca despre grija pentru copii drept „cea mai sigură investiție în viitorul țării”, esența ei nu se devalorizează, ba dimpotrivă, crizele care se țin lanț ne îndeamnă să nu ne mai lamentăm, ci să sădim astăzi pomul de ale cărui roade cine știe când și cine ar apuca să se bucure. Asta este concluzia la care am ajuns, a câta oară, după ce am stat de vorbă cu mai mulți tineri care mai sunt neliniștiți în virtutea vârstei și revendică un tratament responsabil din partea autorităților. Nedreptățile cu care se confruntă îi lezează mult mai dureros pe cei, care încă nu au imunitate la minciună.
Vlad Cernăuțan, elev la liceul Academiei de Științe a Moldovei, este suficient de matur ca să facă propriul clasament al nedreptăților. Dreptul la educație, la un mediu familial sănătos, la protecție față de violență și exploatare economică sunt încălcate cel mai des în cazul copiilor din Republica Moldova, constată Vlad în cunoștință de cauză. El face parte din grupul de reflecție de pe lângă Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copiilor.
„Societatea noastră are o percepție a copiilor că ei sunt niște copii clasici care până la 18 ani se joacă și nu au de a face cu problemele societății și necesitățile lor sunt decise de adulți, dar de fapt ei tot trebuie să fie o parte integră a societății. Copiii știu mai bine de ce au nevoie decât adulții.”
Europa Liberă: Cum vezi soluția?
Vlad Cernăuțan: „De multe ori, în școală când începi să vorbești despre drepturi, ție ți se dau în nas obligațiile și asta îi face pe mai mulți copiii să se închidă. Soluția ar ține de viziune. E nevoie de schimbat viziunea adulților. Acest lucru pornește de la noi, dacă noi ne afirmăm ca o parte activă a societății, adulții vor înțelege că noi putem veni cu niște soluții eficiente, cu o viziune mai proaspătă asupra unor probleme.”
Vlad Cernăuțan este de părere că fără implicarea temeinică și nu doar una mimată a organelor de stat, starea de lucruri nu are cum să se schimbe.
Mediatorul dintre autorități și tineri este instituția avocatului copilului. De competența lui ține protejarea intereselor tinerilor sub vârsta de 18 ani. Miercuri a avut loc primul forum de discuții dintre ambele părți, unde s-a vorbit despre felul în care copiii pot fi implicați în promovarea și monitorizarea drepturilor lor. Masa rotundă, organizată de oficiul ombudsmanului, a fost prilejuită semnării Convenției cu privire la drepturile copilului, adoptată de ONU pe 20 noiembrie 1989.
Eleva din clasa 11-a de la liceul teoretic Hyperion, Victoria Cojocaru, spune că îi place să contribuie la dezvoltarea comunității. Aleea internațională a păcii din Durlești a fost amenajată inclusiv datorită eforturilor sale de voluntar.
„Schimbarea în liceul nostru se realizează prin intermediul diferitor proiecte pe care le implementăm, de exemplu, proiectele ecologice, de schimb de experiență, dar și implicarea activă ca voluntariați. De exemplu, vizite la azil, la case de copil, întreprinderea unor proiecte precum un ursuleț este un copil fericit.”
Cum pot fi implicați mai activ tinerii în promovarea drepturilor copiilor? Elevul din clasa 10-a de la liceul Gheorghe Asachi din Chișinău Felix Bîrcă știe răspunsul.
„Ca să-i implici la implementarea drepturilor trebuie să-i informezi, să știe ce drepturi au, să le dai cunoștințe despre drepturi, cum am făcut noi astăzi la forum. Să știm cum să ne adresăm la avocatul poporului, la avocatul copilului.”
Europa Liberă: De ce este important să se implice copiii la promovarea acestor drepturi?
Felix Bîrcă: „Dacă nu se implică ei, nu se implică altcineva, dacă nu zici că ai nevoie de ajutor, nu te ajută nimeni. Am decis să mă implic deoarece este improtant să aduc aceste idei la alții. Chiar la una dintre următoarele lecții de educație civică voi ruga profesoara să vorbim despre asta.”
Loredana Ursu e o elevă de 15 ani de la liceul teoretic „Ion Inculeț” de la Vorniceni, Strășeni, care spune că e interesată de apărarea drepturilor copiilor încă din clasa a 5-a. Cu timpul, Loredana a ajuns să fie membră al Consiliului Național al Elevilor.
„În mediul școlar ne confruntăm cu diferite probleme, însă una dintre cele mai persistente este relația elev - profesor, care nu este atât de profundă. Nu este o egalitate și pentru asta noi luptăm.”
Europa Liberă: Cum se manifestă această inegalitate?
Loredana Ursu: „Se manifestă prin fraze de genul: „Eu ca tine am fost, dar tu ca mine nu ești”, prin discriminare. Profesorii țin să eticheteze elevii în elevi exemplari, elevi cu un comportament satisfăcător și nu se concentrează pe educația lor - lucrul cel mai important când mergem la școală.”
O altă față a inegalității o văd elevii Școlii speciale nr. 12 din Chișinău, unde studiază copii cu deficiențe de auz. Directoarea Nina Rusu spune că zi de zi, acești tineri fac față discriminării.
„Pentru părinți ei sunt o povară, fiind la vârsta adolescenței și peste, ei trebuie mereu să-i însoțească, fiindcă deseori sunt intimidați și bruscați și nu-și pot apăra singuri drepturile. Din păcate societatea nu este pregătită, nu este tolerantă, nu este cultă în aceste direcții. La prima vedere sunt exact ca și noi, dar deficiența de auz nu se vede și oamenii nu simt aceeași necesitate de a-i ajuta. La școală ei se simt în siguranță, se simt adaptat, dar mergând în societate au provocări foarte mari.”
Cele mai recente date oficiale spun că în Republica Moldova sunt peste 800.000 de copii. Un scor regional de respectare a drepturilor copiilor, stabilit de organizația ChildPact, clasează țara practic la coada topului, format din România, Serbia, Georgia și Bulgaria.
Rapoartele experților internaționali și locali scot în evidență mai ales diferența dintre accesul la educație din sate și orașe. Ratele de abandon școlar sunt și ele alarmante, îndeosebi în rândurile romilor. Cauzele ar fi sărăcia, incluziunea anevoioasă a copiilor cu necesităţi speciale şi migraţia tinerilor care vor să se alăture familiilor stabilite peste hotare.
