Discutăm astăzi despre Educaţia pentru echitate de gen şi şanse egale, disciplină opţională predată din acest an în gimnaziile şi liceele din ţară. Echipa centrului educaţional Pro-Didactica a pus umărul la crearea acestui curs şi a instruit până acum zeci de profesori. Ce au de câştigat elevii care frecventează acestă disciplină? Întrebare la care aflăm răspunsul peste câteva minute de la Viorica Goraş-Postică, profesor universitar şi vice-preşedinta Centrului educaţional Pro-Didactica.
Europa Liberă: Doamnă Goraş-Postică, cursul opţional „Educaţie pentru echitate de gen şi şanse egale” este predat în gimnaziile şi liceele din ţară, începând din acest an şcolar. Cum aţi explica dumneavoastră necesitatea şi motivaţia acestui curs?
Viorica Goraş-Postică: „Noi credem că această disciplină opţională are un mare rol în dezvoltarea personalităţii elevilor chiar de la cea mai fragedă vârstă. Dar posibilităţile din proiectul susţinut de Fundaţia Soros a fost ca să propunem acest curs, să actualizăm un auxiliar didactic elaborat încă în 2007, începând cu clasa a cincea. Prezumţia a fost că, totuşi, elevii de gimnaziu şi liceu sunt mai conştienţi, poate, de anumite efecte ale discriminării şi anumite stereotipuri cu care se întâlnesc zi de zi în viaţa lor.
Am pornit şi de la faptul că în Republica Moldova există suficiente cazuri de discriminare atât a femeilor, cel mai mult, dar şi a bărbaţilor în anumite cazuri. Traficul de fiinţe umane, prostituţia şi violenţa domestică sunt nişte cauze vizibile, care ne atenţionează asupra faptului că femeile în Republica Moldova sunt în continuare discriminate şi ar trebui să facem educaţie relevantă în acest sens.”
Europa Liberă: Şi cum acest curs are de gând să ajute elevii să înţeleagă problemele societăţii din care fac parte? De ce părinţii, elevii care ascultă discuţia noastră ar rămâne cu senzaţia că ar trebui neapărat să opteze pentru un astfel de curs?
Viorica Goraş-Postică: „Noi credem că făcând activităţile acestea practice, deoarece auxiliarul pe care noi îl propunem în premieră pentru Republica Moldova conţine un ghid al profesorului şi conţine un set de fişe, 66 în total, pentru activitatea practică a elevilor. Dar, de asemenea, avem îndrumări metodice pentru diriginţi, pentru profesori, dar şi pentru părinţi. Şi credem că eforturile conjugate cu activitatea la clasă şi activităţile extraşcolare, inclusiv cele organizate pentru profesori şi părinţi, ar putea să aibă un impact social mai mare.
Elevii învaţă la această disciplină cum să se perceapă pe sine în mod adecvat ca bărbat sau ca femeie, ca băiat, ca fată şi cum
Problema este că există încă nişte stereotipuri patriarhale chiar în familiile noastre...
să se comporte în societate, în viaţa de familie, aşa încât cel de alături nici el să nu se simtă discriminat şi să nu simtă că îi sunt încălcate drepturile, dar nici soţia sau sora să nu se simtă discriminată.
Problema este că există încă nişte stereotipuri patriarhale chiar în familiile noastre: jupâneasa ţine casa, iar jupânul ţine drumul. A rămas în mentalitatea poporului nostru. Chiar dacă profesorii care au venit la evenimentul de bilanţ al proiectului ieri au zis că, totuşi, sunt alţi copii şi nu mai tranşează atât de direct ca mama să stea la bucătărie şi să facă mâncare şi tatăl să întreţină familia, totuşi, avem aceste stereotipuri în foarte multe familii. Și nu ne putem lăuda că elevii, părinţii, profesorii au depăşit acest stereotip.
Noi ne-am propus ca să se facă diverse activităţi, ele sunt prezentate în cheie interactivă, sunt bazate pe multe studii de caz, pe fapte concrete luate din realităţile rurale şi urbane ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Lucraţi şi cu părinţii?
Viorica Goraş-Postică: „Noi în proiect, în mod direct, nu am lucrat cu părinţii. Părinţii s-au enumerat printre beneficiarii indirecţi. Dar profesorii care au fost la cursuri, cei 80 de profesori care s-au format la noi pe parcursul a trei luni, au avut ca temă de casă nu doar să facă activităţi cu elevii, să piloteze acest curs, dar au avut ca temă şi să organizeze şedinţe cu părinţii. Şi vreau să vă spun că mai mult de o treime dintre ei au organizat asemenea şedinţe cu părinţii şi deja s-au prezentat anumite rezultate, când şi părinţii au fost sensibilizaţi. Când şi cu părinţii se discută problema respectivă, efectele sunt mai vizibile.”
Europa Liberă: Care este experienţa caselor mai mari, a ţărilor din regiune, care, poate, au iniţiative similare?
Viorica Goraş-Postică: „Noi am studiat, în procesul elaborării acestor materiale, experienţa statelor vecine, experienţa, în general, existentă în lume. Sunt experienţe destul de interesante. În Kazahstan, de exemplu, avem o experienţă, chiar începând cu vârsta mai mică. De asemenea, colegii din România au o experienţă foarte interesantă şi au şi ei activităţi puse în diverse auxiliare didactice pentru şcolile primare.
Noi, nişa noastră, a fost pentru clasele gimnaziale, inclusiv liceale. Dar, în continuare, vrem să extindem aceasta. Bineînţeles că în România s-au făcut studii mai multe decât în Republica Moldova, evident, ţara este şi mai mare. Și ne-am inspirat masiv din experienţa României, inclusiv din studiile teoretice, din studiile sociologice care s-au realizat acolo. Şi din multe experienţe care au devenit și virale pe internet cu privire la încălcarea drepturilor şi ale femeilor, dar şi vis-a-vis de necesitatea oferirii nu doar a drepturilor, fiindcă drepturi în legislaţie noi avem destul de bune în acest domeniu. Chiar documentele educaţionale de ultimă oră sunt sensibile la educaţia de egalitate de şanse, la educaţia de gen. Codul educaţiei are mai multe articole în care se vede foarte clar sensibilitatea la gen. Strategia sectorială „Educaţia 2020”, de asemenea, este sensibilă la gen.”
Europa Liberă: Deci, legile pe hârtie arată foarte bine?
Viorica Goraş-Postică: „Da. Dar şansele pe care le oferă societatea în viaţa cotidiană nu întotdeauna sunt. Și, poate, nu sunt conştienţi adulţii, dar cu atât mai mult copiii că ei merită să aibă aceleaşi şanse de angajare în câmpul muncii. Avem încă atâtea cazuri când suntem sesizaţi şi profesorii au spus că atunci când mămica, de exemplu, a vrut să se angajeze şi, dacă a avut copil mic, aceasta a fost un impediment: „Mai bine voi angaja un bărbat care nu va avea probleme cu copilul, fiindcă aşa, în mod tradiţional, mama are grijă de copil, decât să angajez o femeie.” Sau dacă e angajată, salariul ei nu va fi acelaşi, în anumite firme, ca al unui bărbat, poate, să nu-i propună acelaşi salariu, că poate să iasă în concediul medical mai des sau să aibă alte probleme cu copiii. Şi de aceea nu-i propun acelaşi salariu.
Avem recent în Republica Moldova încă un studiu, s-a realizat cu privire la bugetare sensibilă la gen. Sunt aspecte foarte fine, care se studiază şi care semnalează anumite probleme. Noi însă ne-am propus să facem această educaţie de gen, începând cu clasele gimnaziale şi să o continuăm la liceu.”
Europa Liberă: Dar vă propuneţi să acoperiţi şi etapa celor şapte ani de acasă, adică copii mai mici, cei de grădiniţă?
Viorica Goraş-Postică: „Da, bineînţeles. Avem această idee de proiect. Deja avem o acceptare prealabilă şi aşteptăm să fie decizia finală cu privire la continuarea proiectului. Pentru anul 2017 ideea de proiect este să elaborăm anumite materiale în bază de imagini şi jocuri pentru grădiniţe şi clasele primare. Dar până la finele acestui an, am depus un proiect, ca să traducem aceste materiale în limba rusă. Şi funcţionara de la Ministerul Educaţiei, care a fost prezentă la evenimentul de bilanţ al proiectului, doamna Ala Nichitcenco, a reiterat această problemă, că şcolile ruse nu dispun de suficiente materiale pentru a face educaţie de gen în şcoală. Deja este proiectat acest buget, ca până la finele anului să traducem în limba rusă, dar şi să reedităm, să facem ediţia a treia într-un tiraj de peste 1.000 de exemplare, încât să ajungă în toate bibliotecile şcolare şi în bibliotecile publice măcar câte un exemplar.
Dar în afară de aceasta, toate materialele sunt plasate pe pagina web centrului educaţional Pro Didactica. Şi nu doar curriculumul care a fost recomandat de Ministerul Educaţiei, dar şi toate fişele practice şi „Ghidul profesorului” le pot descărca de acolo. Și, în funcţie de necesităţi, fiindcă este opţional, să aleagă tematicile care sunt mai relevante pentru contextele educaţionale în care activează profesorii noştri şi în care elevii simt că ar avea mai multe de învăţat sau ar fi mai mult să fie sensibilizaţi.”
Europa Liberă: Doamnă Goraş-Postică, mult succes şi, cu siguranţă, ne reauzim, poate, deja cu un bilanţ al primului an de curs. Vă mulţumim mult pentru amabilitatea de a fi alături de noi în această dimineaţă.
Viorica Goraş-Postică: „Vă mulţumesc şi eu.”
