În urmă cu 60 de ani s-a înfiinţat în Germania organizaţia cunoscută sub denumirea Deutscher Presserat – Consiliul de Presă din Germania. Organizaţia cuprinde reprezentanţi ai uniunii editorilor şi jurnaliştilor germani. Consiliul este un organism de autocontrol al activităţilor jurnalistice, publicistice şi scriitoriceşti, cu sediul la Berlin, compus din 8 persoane. Activitatea Consiliului se ghidează după principiile inserate într-un Codex de presă (a se vedea textul acestui Codex într-o versiune engleză) care cuprinde liniile directoare pentru activitatea publicistică. În caz că se constată deraieri de la aceste linii, Consiliul atrage atenţia ziarului sau jurnalistului care nu le-a respectat. Pe de altă parte, Consiliul are sarcina de a veghea asupra libertăţii presei şi să semnaleze cazurile în care aceasta nu a fost respectată sau a fost îngrădită.
În era internetului munca jurnalistică a devenit mai complicată. Reţelele de socializare şi paginile electronice accesibile pentru oricine s-au transformat în izvoare alternative care deseori se dovedesc a fi medii de dezinformare. Mai nou, presa liberă este confruntată cu acuzaţia că ar fi înregimentată şi că ar răspîndi minciuni. Termenul „Lügenpresse” – presă mincinoasă – a devenit în ultimii ani sloganul mişcărilor radicale, populiste şi naţionaliste.
Într-o cuvîntare ţinută de către preşedintele federal Joachim Gauck cu prilejul celor 60 de ani de existenţă a Consiliului de Presă, acesta a respins sloganul de luptă al naţional-populiştilor. Referindu-se la anii petrecuţi în Germania comunistă, unde presa era supravegheată de cenzori şi unde articolele publicate trebuiau să oglindească propaganda de partid, Gauck a spus:
„Ceea ce înseamnă presă mincinoasă, doamnelor şi domnilor, ştiu eu foarte bine, am trăit-o decenii la rînd, pe viu, în RDG. Ştiu ce înseamnă asta.”
În vederea depăşirii crizei de încredere faţă de presă, Gauck a cerut jurnaliştilor să dea dovadă de maximă obiectivitate, dar şi de sensibilitate. În acest context, jurnaliştii să ţină cont de frontierele existente între „relatare, informare şi instruire”. În era digitală, a continuat Gauck, e foarte uşor de a se crea „realităţi paralele” şi un „microspaţiu public”. Reţelele de socializare devin de multe ori spaţii în care se aude şi se multiplică doar „ecoul propriilor convingeri şi adevăruri”. În acest context, Gauck a vorbit despre un „infarct de comunicare” („Kommunikationsinfarkt”). Democraţia, însă, a arătat preşedintele se bazează pe o „comunicare reuşită”, ea trăieşte prin schimbul de păreri, reproducînd şi controverse:
„Dacă rolul factualului este în scădere”, a concluzionat Gauck, „atunci asta dăunează democraţiei.”
