La aproape 10 ani de la îmceperea restructurării caselor de copii și a internatelor din Republica Moldova, autoritățile de la Chișinău spun că mii de copii au fost întorși în familii sau plasați centre de tip familial. Numărul celor din instituții s-a redus de la aproape 12.000 la 1200. Dar eforturile autorităților și organizațiilor neguvernamentale pentru monitorizarea și ajutarea acestor copii nu se încheie aici. Are detalii Tamara Grejdeanu.
Lichidarea internatelor a început cu intervenția specialiștilor în acele familii care erau pe muchia despărțirii de copii lor, astfel încât aceștia să rămână alături de părinți.
A urmat apoi o evaluare a copiilor din casele de tip internat, fiecare dosar fiind analizat din perspectiva întoarcerii în familia biologică sau în grija rudelor apropiate.
Concomitent au fost create servicii sociale pentru copiii care nu aveau unde reveni, și anume au fost identificate alte familii, asistenți parentali profesioniști sau case de copii de tip familie.
Odată cu extinderea acestor servicii alternative de îngrijire a fost redusă necesitatea instituțiilor de tip rezidențial și au devenit evidente beneficiile pentru copiii atunci când se reîntorc în comunitate, notează specialiștii. Iată de ce, spune Livia Mărginean de la Asociația Copil, Comunitate, Familie aceste servicii trebuie întreținute și promovate în continuare:
„Dacă ne dorim să asigurăm fiecărui copil o familie, e important să încercăm să ne concentrăm toate eforturile pe recrutarea a cât mai mulți potențiali asistenți parentali profesioniști, potențiali părinți educatori și nu doar. Există o serie de forme de protecție familială pe care noi ar trebui să le valorificăm, cînd e vorba de tutelă. Desigur, e important și să ajutăm autoritățile tutelare să grăbească sau să optimizeze timpul pentru a stabili un statut de adopție a copilului, pentru că toate aceste forme de protecție oferă șans copilului la o familie.”
Datele Ministerului Muncii spun că în R. Moldova există acum 445 de familii de asistenți parentali profesioniști și părinți educatori în care cresc 981 de copii. Aceste servicii au fost create de organizații obștești active în domeniul protecției drepturilor copilului și familiei, urmând ca administrațiile locale să preia serviciile susținute la început din fonduri străine. În multe localității primarii și-au asumat această responsabilitate, în altele nu iar acum tot mai mulți dintre ei spun că nu au de unde aloca bani pentru aceste servicii, pentru că activează în condițiile unor bugete austere.
Sergiu Rusanovschi, specialist în cadrul UNICEF Moldova crede însă că unii primari evită să-și asume responsabilitatea și dau vina pe lipsa de fonduri în bugetul local:
„Toți știm că bugetul este auster, dar există o înțelegere, există o prioritizare și la nivel local sau nu? Zic că nu, pentru că puțini sunt cei care înțeleg că dacă nu este prevenită acum separarea de familie sau dacă nu-i întoarcem înapoi în familie, o să cheltuie de trei, de patru sau de cinci ori mai mult pe urmă, luptându-se cu consecințele. Mulți nu cunosc că ei sunt autoritate tutelară care poartă răspundere pentru copiii care intră în sistemul de protecție a copilului.”
În cadrul reformei de dezinstituționalizare au fost și continuă să fie instruiți, specialiștii de la nivel local, asistenții sociali. Implicarea lor este necesară atât în etapa de prevenire cât și de monitorizare a copiilor care revin în familiile biologice.
Din cauza salariilor mici, fluctuația de cadre este mare în acest domeniu. Cornel Țăruș, specialist în cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei spune că actualmente se lucrează la un mecanism de remunerare în bază de performanță a asistenților sociali, aceasta fiind o cale de a-i încuraja să rămână în sistem:
„Trebuie să creăm un sistem în care performanța să fie un motivator și un stimulator a angajatului pentru a avea și o remunerare mai motivantă. În sistemul de asistență socială, în protecția copilului în mod special, care este foarte complexă și necesită nu doar cunoștințe teoretice, dar și o anumită empatie și dragoste față de lucrul pe care îl faci, pe lângă responsabilitate bineînțeles, performanța este un lucru crucial.”
În Republica Moldova mai multe organizații neguvernamentale s-au angajat să promoveze tranziția de la îngrijirea rezidențială la cea comunitară, de tip familie pentru toți copii. Susținătorii acestui proces cer autorităților să asigure continuitatea serviciilor alternative de îngrijire a copilului întrucât în instituții de tip internat au rămas cei mai vulnerabili copii, cu vârsta de până la trei ani și cu dizabilități severe.
