Adoptarea legislației anti-corupție nu este un lucru ușor de făcut, indiferent de țară. Însă instituții ca GRECO (The Group of Countries Against Corruption, organism de experti al Consiliului Europei) și-au asumat misiunea de a pune presiune asupra guvernelor să își alinieze legislația la standardele Consiliului Europei în acest domeniu. „Corupția fragilizează încrederea oamenilor în instituțiile democratice și le diminuează standardul de viață. 1,5 trilioane de euro, la aceasta suma se ridică pierderile cauzate de coruptie pe an, iar aceste pierderi sunt ale noastre, ale tuturor”, spune Michael Jannsen, expert al GRECO. Autor al celui mai recent raport al GRECO referitor la corupția din Federația Rusă, Jannsen explică într-un interviu acordat în exclusivitate Europei Libere că la Moscova există o grabă în clasarea faptelor de corupție. „Dacă în majoritatea statelor UE și COE un dosar de corupție se clasează după cinci ani, în Federația Rusă termenul este de doar doi ani,” mai spune expertul.
Europa Liberă: Domnule Jannsen, sunteți autorul unui raport care analizează pedepsirea corupție și finanțarea partidelor politice în Federația Rusă. Înțeleg că ați ajuns la concluzii destul de amestecate.
Michael Jannsen: „Este adevărat. Rezultatele sunt destul de amestecate. Cele mai slabe rezultate se înregistrează cu privire la pedepsirea actelor de corupție. Doar o treime din recomandările noastre au fost aplicate. Am cerut autorităților să modifice legislația astfel încât să se incrimineze fără ambiguități corupția arbitrilor internaționali sau locali, precum și a juraților, și nici această recomandare nu a fost implementată. În Federația Rusă se pregătește o lege care va reglementa aceste activități, dar în domeniul privat, nu cel public, și sperăm că aceste categorii vor fi incluse în această lege. Situația cu privire la finanțarea partidelor politice este mai bună. Două treimi dintre recomandările nostre în acest domeniu au fost aplicate.”
Europa Liberă: Ne puteți spune ce sunt și cu ce se ocupă arbitrii și jurații străini și locali? Publicului nostru le sunt cu siguranță străine aceste noțiuni.
Michael Jannsen: „Este dificil de dat o definiție generală. Fiecare țară îi definește în mod diferit. În orice caz, sunt persoane care acționează în baza unui acord între întreprinderi…”
Europa Liberă: Ca cei care fac lobby?
Michael Jannsen: „Da, de exemplu. Acești arbitri sau mediatori, precum și jurații din justiție, iau decizii obligatorii pentru cele două parți pe care le mediază. Nu sunt funcționari publici, dar iau decizii pentru două părți pe care le mediază. Dacă acești arbitri sunt în contact cu parlamentari sau membri ai guvernului, atunci se aplică reglementările uzuale care se referă la mita acceptată de funcționarii publici. Dar dacă un mediator acceptă mită de la o firmă, atunci el nu comite nici o ilegalitate, potrivit legislației din acest moment din Rusia. Mita în mediul privat nu este pedepsită în Federația Rusă, iar acest lucru trebuie să se schimbe, pentru ca și Federația Rusă să se alinieze la standardele internaționale.”
Europa Liberă: Mulți nu înțeleg că mita, de fapt, ne afectează pe toți, că dincolo de faptul că este o chestiune imorală, distorsionează concurența și de aici și prețurile. Acolo unde se dă mită, prețurile ajung să fie mai mari, fapt care are repercursiuni în cele din urmă asupra cetățenilor de rând, care nu iau sau dau mită, dar care o plătesc, din buzunarele lor, de fapt.
Michael Jannsen: „Sigur că este important să existe o competiție corectă. De aceea și mita în mediul privat trebuie pedepsită de legislație, astfel ca toți jucătorii de pe piață să aibă condiții egale și corecte.”
Europa Liberă: Mită activă și mită pasivă. Puteți să explicați cele două noțiuni pentru ascultătorii noștri?
Michael Jannsen: „Sigur. Mită activă este atunci când o persoană oferă mită unui funcționar public pentru a obține, în schimb, un avantaj. Și chiar dacă doar oferă fără să și dea în cele din urmă, tot mită activă se numește. Aceasta este mita activă: să dai, să oferi, să promiți mită unui lucrător la stat. Mita pasivă este atunci când oficialul acceptă mita sau când o cere. Potrivit standardelor Consilului Europei, ambele tipuri de mită trebuie pedepsite. Chiar dacă un oficial cere mită, iar persoana careia i se cere refuză, oficialul tot a comis o ilegalitate.”
Europa Liberă: Înțeleg că în legislația din Federația Rusă lucrurile pot fi foarte interpretabile referitor la mita pasivă și activă.
Michael Jannsen: „Există prevederi ale legislației cu privire la ambele tipuri de mită, doar că există lacune. De pildă, doar atunci cand există fizic mita (bani, obiecte etc) oficialul trebuie să răspundă în fața legii. Altfel, dacă nu există o dovadă, sau dacă totul s-a limitat la stadiul de intenție sau de ofertă verbală, atunci în Federația Rusă acest lucru nu este ilegal. Dacă de pildă un judecator cere mită si apoi retrage solicitarea, acesta nu mai este responsabil.”
Europa Liberă: „Și cum poate justiția proba acest fapt, că judecătorul a cerut mita, dacă mita nu mai există?
Michael Jannsen: „Într-adevăr, este foarte dificil să demonstrezi orice delict legat de corupție, pentru că este un delict ascuns. Nici una dintre părți nu vrea să dezvăluie ce a făcut. În astfel de cazuri, persoana care a refuzat să dea mită face un denunț sau inregistrează întreaga scenă și apoi o prezintă autorităților. Cu posibilitățile tehnice de astăzi acest lucru este foarte lesne de făcut.”
Europa Liberă: Ați recomandat autorităților ruse să extindă perioada de prescriere a faptelor de corupție cu referire clară la mita activă. De ce?
Michael Jannsen: „În cazul mitei active, în Federația Rusă dacă au trecut doi ani de la comiterea acestei infracțiuni cazul se clasează. Doar dacă mita este foarte mare, dacă este vorba de sume mari de bani, se extinde perioada la șase ani. În majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei clasarea se face in toate cazurile dupa cinci ani. De aceea am cerut Federației Ruse să extindă această limitare de la doi la cel puțin cinci ani.”
Europa Liberă: Într-o țară cu o opoziție foarte fragilă, finanțarea partidelor politice este o mare problemă. Ce recomandări ați făcut autorităților ruse in acest sens?
Michael Jannsen: „Recomandările noastre au vizat mai ales transparența in finanțarea partidelor politice și campaniilor electorale. Două treimi din recomandările noastre au fost implementate. Regulile au fost simplificate, au fost adoptate noi reglementări cu privire la transparența creditelor și împrumuturilor acordate partidelor și s-a introdus auditarea contabilității partidelor politice. Deasemenea, s-au amendat prevederile cu privire la comisiile externe de supervizare a finanțării partidelor politice.
Există, așadar, câțiva pași pozitivi, dar avem si nemultumiri. De pilda transparența cotizațiilor de partid. În Federația Rusă, donațiile ce depășesc 285 Euro pe an, trebuie explicate în detaliu. Situația este total disproportionată pentru cotizațiile de partid unde limita este 90.000 euro pe an. Doar peste această sumă, proveniența banilor trebuie detaliată.”
Europa Liberă: Un alt capitol ar raportului Dvs analizează abuzarea funcțiilor publice de către oficialii aflați în campanie electorală.
Michael Jannsen: „Există serioase îngrijorări cu privire la acest lucru, mai ales folosirea mediei de stat, cu ajutorul căreia puterea intimidează oponenții politici. Legislație există, ca atare GRECO așteaptă ca autoritățile ruse să aplice acesta legislație si să ia măsurile care se impun.”
Europa Liberă: Nu e simplu să fii politician al opoziției în Federația Rusă. Menționează raportul Dvs faptul că opoziția rusă este forțată să acționeze în condiții vitrege?
Michael Jannsen: „Analizăm doar finanțarea partidelor politice. De aceea punem accent pe transparență, pentru a se vedea clar cine finanțează fiecare partid și pentru ca toate partidele să joace după aceleași reguli, să aiba parte de același tratament și aceleași șanse. Partidele aflate la putere au mereu și oriunde, în orice țară mai multe posibilități de acces la surse de finanțare decât cele din opoziție. Este foarte necesară transparența pentru ca oamenii să vadă pe cine votează.
În momentul de față este foarte mult loc pentru îmbunătățiri în Federația Rusă. Reguli care să asigure transparența surselor de finanțare, ca și existența unor organisme de verificare independente. Aceasta este ceea ce lipsește în Federația Rusa când vine vorba de partidele politice. Cum am spus, există progres, căci până nu demult erau o mulțime de instituții care verificau, să spunem, finanțarea partidelor politice. Însa nu se știa exact cine e în spatele acestor organisme și ce face fiecare dintre ele.
Acum, autoritățile ruse au decis să însărcineze comisiile electorale cu verificarea finanțării partidelor politice. Un pas pozitiv, spunem noi. Cel putin știm clar ce organism se ocupă cu asta. Pe de altă parte însă, nu se stie cum sunt aleși membrii comisiilor electorale. Chiar sunt aceștia independenți? Comisia electorală centrală, de exemplu: membrii acesteia sunt aleși de parlament și numiți de președintele țării. Foarte aproape de putere, așadar. Trebuie găsite alte modalități de a alege membrii acestei comisii pentru asigurarea independenței lor.”
Europa Liberă: Doar jumătate dintre recomandările Dvs au fost luate în serios de Moscova. Ce consecințe are acest lucru asupra populației, asupra țării?
Michael Jannsen: „Corupția pune în pericol democrația, încrederea în instituțiile de stat. Dacă nu este foarte clar reglementată, oficialii, funcționarii publici pot abuza de avantajele lor, iar aceasta este corupție. Rezultatul? Cetățenii au mai puțină încredere în adminstrația de stat, iar acest lucru are consecinte si asupra economiei și, in cele din urmă, asupra standardului de viață. 1,5 trilioane de euro, la aceasta suma se ridică pierderile cauzate de coruptie pe an. Iar la aceste pierderi, care sunt ale noastre, ale tuturor, contribuie și corupția din Rusia.”
