Marți 13 decembrie s-au împlinit 35 de ani de la instaurarea Legii marțiale în Polonia anului 1981, o măsură radicală atunci a guvernului generalului Jaruzelsky împotriva mișcării sindicale independente „Solidarnosc” (Solidaritatea) care, cu cele zece milioane de membri și revendicările ei ajunsese în măsură să destabilizeze serios regimul comunist.
9736 de persoane, cea mai mare parte a lor militanți ai Solidarității, ca și aproape întreaga conducere a sindicatului și a intelectualilor ce-i erau consilieri apropiați, au fost arestați și fie ținuți în închisori, fie internați în diverse centre de instrucție ale armatei poloneze. Grupul cel mai important - în rîndurile căruia se aflau intelectuali de marcă ce aveau să joace un rol fundamental în evoluțiile politice ulterioare ale Poloniei post-comuniste, asemenea lui Tadeusz Mazowiezki, Bronislaw Geremek, Władysław Bartoszewski, Bronisław Komorowski, Adam Michnik etc. - au fost internați la Jaworz, un centru de instrucție și de odihnă pentru ofițerii din aviație.
Un documentar remarcabil făcut pentru televiziunea poloneză, pe un scenariu și sub regia Alinei Mrowinska, a cules amintirile celor care mai trăiau în 2011, despre perioada Legii marțiale și împrejurările internării lor, care a durat pînă la 23 decembrie 1982.
Bronisław Komorowski era citat cu o concluzie - ce pare astăzi excesiv de optimistă, prin prisma istoriei, a guvernării actuale ultra-conservatoare a Partidului Dreptate și Justiție (PiS), și a demonstrațiilor de protest ce s-au desfășurat cu o zi în urmă în numeroase orașe ale Poloniei, cu participarea a mii de polonezi.
Komarowski spunea în fața camerei de luat vederi: „Am cîștigat. Nu ca părinții noștri; am cîștigat, de asemenea, un viitor pentru Polonia, pentru copiii și nepoții noștri. Faptul îmi dă o mare satisfacție și este un lucru pe care, sper, viitoare generație îl va vedea, anume că sînt copiii unei generații de polonezi norocoși.” Efectele Legii marțiale, scriu astăzi unii exegeți, au fost în parte minimalizate, măsura determinînd, între altele, plecarea în exil a circa un milion de polonezi...
Amintit adesea în mărturiile și istoriile despre mișcarea Solidaritatea în perioada Legii marțiale este Radio Europa Liberă cu secția ei poloneză, împreună cu eforturile de transmitere a informațiilor despre ceea ce se petrecea în interiorul Poloniei, în condițiile cenzurii și dezinformării practicate metodic de atutorități.
Într-un volum de mărturii, apărut anii trecuți, semnat de istoricul Michael Szporer, „Solidaritatea: Marea grevă a muncitorilor din 1980”*, unul din consilierii sindicatului independent, Andrzej Celinski, povestea că din închisoarea Securității din Varșovia, Białołenka, a mers cu sfidarea autorităților pînă la a trimite o felicitare de Crăciun lui Jan Nowak Jezioránski, directorul secției poloneze a Europei Libere. „Pe vreme accea - spunea el - Trybuna Ludu [ziarul Partidului Comunist; n. V.E.] și alte ziare ne tratau drept trădători, aflați pe statele de plată ale CIA ș.a.m.d.”
Un alt martor al timpului, angajat la șantierele navale din Gdansk vorbea despre „atmosfera neobișnuit de permisivă” în secția sa, adăugînd: „Prietenii dintr-o altă secție ascultau neîntrerupt la lucru Radio Europa Liberă și eram la curent cu uniunile de sindicate libere”. Europa Liberă, amintește un al treilea martor, primea știrile despre grevele din 1980 de la Jacek Kuron prin intermediul lui Alek Smolar.
Cum o atestă un studiu istoric axat pe rolul jucat de Radio Europa Liberă în perioada de regim comunist, volum semnat de Pawel Machcewicz, Războiul Poloniei împotriva Radio Europa Liberă, 1950-1989*, dacă 46,5% dintre programele radioului puteau fi ascultate nebruiate în Polonia în noiembrie 1981, după decretarea Legii marțiale, instalații de bruiaj din Uniunea Sovietică au fost redirecționate spre Polonia, interferînd cu două-treimi din emisiunile Europei Libere.
În iulie 1984 s-a ajuns ca numai 24% din emisiuni să poată fi ascultate fără bruiaj. Concomitent, atacurile propagandistice împotriva Europei Libere creșteau de la cca 20 lunar, înainte de decembrie 1981, la 46 lunar, 22 din ele în presa sovietică și alte 24 în presa statelor satelite între care și România.
Erau momentele în care sprijinul occidental pentru opoziția poloneză, parte a ei intrată în ilegalitate, devenise fundamental, la Radio Europa Liberă citindu-se zilnic texte din documentele și manifestele publicate de conducerea din ilegalitate a Solidarității. Percepția și rolul Europei Libere erau, evident, notate și cunoscute autorităților. La 17 noiembrie 1982, cîteva zile după eliberarea lui Lech Walesa din centrul de internare de la Arłamow, vice-premierul Mieczyslaw Rakowski, apropiatul generalui Jaruzelski, nota în jurnalul său: „Seara, discuție telefonică cu W[ojciech].J.[aruzelski], am vorbit și despre Walesa. Wojciech se teme că ar putea să se creadă că se adresează aproape zilnic națiunii prin Europa Liberă...”
------
* Michael Szporer and Mark Kramer, Solidarity: The Great Workers Strike of 1980. Lexington Books (The Harvard Cold War Studies Book Series), 2014.
*Pawel Machcewicz, Poland's War on Radio Free Europe, 1950-1989. Washington, D.C./Standford, California: Woodrow Wilson Center Press/Standford University Press, 2014.
