În așteptarea propunerii de prim-ministru pe care o va face noua alianță de guvernare formată din Partidul Social Democrat și ALDE, presa înghite cu noduri suspansul servit de întreținut PSD. Nu a transpirat nicio listă credibilă. Comentatorii se mulțumesc deci să analizeze motivele succesului peste așteptări obținut de social-democrați la legislativele din 11 decembrie (aproape 45,5%) și, respectiv, eșecul liberalilor (doar 20%).
Rezultatul PSD se explică prin respectarea cuminte a instrucțiunilor date de consultanții israelieni scrie Emilian Isăilă pe site-ul ziare.com. Partidul „nu a făcut greșeli și a reușit să nu-și enerveze prea tare adversarii”. „PSD a câștigat, (desigur și) pentru că PNL a ratat mobilizarea propriului electorat”, îndată ce n-a mai fost la manete Vasile Blaga (dosar de corupție), singurul capabil să-i mobilizeze pe primarii liberali. Jurnalistul de la ziare.com remarcă și ce repede și-a lepădat masca de „cumpătat”, chiar în seara anunțării exit-poll-urilor, președintele PSD Liviu Dragnea. În zilele care au urmat, a căutat pe față o cale de a ajunge el prim-ministru, deși are la activ o condamnare penală. Acum, când e clar că nu se poate, se zbate să construiască un mecanism prin care să conducă totuși din umbră guvernul.
Răzvan Orășanu (România liberă) privește, în schimb, din afară, și „uluit, mişcările PNL de găină fără cap care aleargă prin curte cu ultimele forţe, sleită. Dintre motivele dezastrului, (el spune că) două sunt cruciale: lipsa unor lideri-forţe care să impună respect şi recunoaştere în partid şi societate, dar şi deficitul de democraţie internă”. Noul PNL (format prin fuziunea cu Partidul Democrat Liberal) e dominat de obiceiurile mai vechi ale componentei liberale: tinde iar să „importe” lideri, în loc să-i crească. Orășanu arată cum au fost marginalizați, la aceste alegeri, liberali cu calități și rezultate. În al doilea rând, PNL nu s-a ținut de promisiunea făcută la un moment dat că va avea alegeri interne. S-au făcut, dar numai pentru București, iar de rezultate nu a ținut nimeni cont.
Și Andreea Pora se uită cu atenție, în 22, pe formula succesului pesediștilor (și-au depășit, la aceste alegeri, bazinul electoral tradițional). „Ca și Ion Iliescu, scrie Pora, Dragnea înţelege că e mai important să ţii cu mână forte hăţurile partidului decât să te agiţi pentru funcţii vremelnice. A urcat treaptă cu treaptă în ierarhia de partid, nu arzând etapele și vorbele ca Ponta (...) Nu e intempestiv, știe să renunțe pe termen scurt ca să câștige pe termen lung. (...)Dar mai ales are o extraordinară șiretenie”. În opinia analistei, „Dragnea e cel mai apropiat de tipologia lui Iliescu, care a fost şeful incontestabil al fostului FSN vreme de 10 ani, indiferent cine s-a aflat la guvernare, indiferent dacă partidul a fost în opoziţie sau la putere.”
Mai rămâne de estimat cine va face totuși opoziție în noul parlament. Cristian Câmpeanu a ales subiectul în revista 22 și ajunge la concluzia că singurul partid care ar ști să intre în acest rol e Partidul Mișcarea Populară. Păcat că e cel mai mic, iar liderul lui, Traian Băsescu, „are problemă cu DNA și cu justiția”.
