Liviu Dragnea nu vrea să mute nici măcar o virgulă prin buget, ca să nu strice spiritul sărbătorilor, în care tot românul intră afumat de Ignat, odată cu șoriciul și jumările, și iese cu dureri de cap dincolo de Sfântul Ion. Cadourile de Crăciun vor fi deschise mai către vară, spunea Dragnea după discuția avută cu actualul fost prim-ministru, Dacian Cioloș.
Ca și Gabriela Firea, colega sa care, pentru a lua votul bucureștenilor, i-a vrăjit că vor avea în jumătate de an transport gratuit, ajutoare de la buget pentru tot poporul și câte-o șapcă cu sigla PSD, Liviu Dragnea face pași strategici înapoi, silit de realitatea contabilă și-și ia cadourile din pomul de Crăciun ca să le folosească de Paște sau mai târziu, chiar dacă în felul acesta cheltuiește o parte din chiverniseala electorală. După câteva pisici plasate telefonic dintr-o curte într-alta, Dacian Cioloș l-a refuzat, spunând că modificările propuse de șeful PSD nu sunt posibile, Codul Fiscal nu poate fi schimbat peste noapte, așadar scăderile de impozite și alte reduceri de taxe promise în campanie nu pot fi amânate. PSD trebuie să fie generos cu forța. Coaliția guvernamentală, indiferent care va fi aceea, va trebui să se descurce adaptând proiectul de buget la realitatea fiscală. E drept, PSD-ul tot mai poate face pe moș Crăciun pe cheltuiala bugetului: Curtea Constituțională a decis că legea care îi scutea pe români de peste o sută de taxe (altminteri simbolice și rare) este constituțională chiar dacă președintele o tot trimite înapoi la Parlament să fie rediscutată. Nu face decât să le ofere politrucilor din PSD argumente suficiente pentru ca ipoteza suspendării președintelui să nu mai pară cu totul fantezistă.
Toate aceste discuții par acum superflue, de vreme ce a devenit limpede, după consultările de la Cotroceni, că PSD va fi partidul care va forma guvernul, mai ales că a încheiat o căsătorie morganatică mult anunțată cu veșnicul ginerică Popescu Tăriceanu. De altfel, președintele Iohannis a și primit la Cotroceni menajul a trois, format din liderii celor două partide și jumătate din coaliția guvernamentală: PSD, ALDE și Partidul Conservator. Mai mult, Liviu Dragnea a împins în față pionul otrăvit, făcând o ofertă de nerefuzat pentru fotoliul de premier. E un fotoliu care are multe urme de mușcături după lupta dusă de liderii coaliției cu președintele Iohannis. Acesta le-a spus încă dinainte de campanie că nu va accepta la Palatul Victoria un șef cu probleme penale. Or, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu îmbină în mod armonios viața de parlamentari și primi oameni în stat, cu cea de urmărit sau condamnat penal. Dar șahul PSD-ului cu președintele a devenit brusc tridimensional iar mutările făcute în realitatea imediată pot avea semnificații multiple, în toate timpurile și lumile posibile. În vreme ce toată lumea paria pe diverși inși din larga listă de penali a partidului, Liviu Dragnea a făcut o mutare aiuritoare: a propus o figurantă din partid pe postul de prim-ministru. Figurantă și neatinsă de mână de procuror.
Teoretic, Sevil Shhaideh are toate atuurile corectitudinii politice pentru a fi acceptată. Este femeie, aparține minorității turco-tătare, a trecut prin munca de jos a Consiliului județean Constanța unde și-a găsit nașii în persoana pușcăriașilor Nicușor Constantinescu și Liviu Dragnea, dar și iubirea tomnatică în persoana unui sirian care abia a primit cetățenia română. Ca mulți alți mici și medii demnitari loiali, a deținut concomitent diverse funcții în aparatul de stat, triplându-și salariul de director general de proiect în Consiliul Județean Constanța. Apoi în 2015 a fost câteva luni ministru al Dezvoltării Regionale, o demnitate care pare să aibă mai mult de-a face cu rubedeniile din partid și cu interesele și pregătirea soțului care a fost vreme de douăzeci de ani angajat în Ministerul Agriculturii din Damasc, decât cu competențele ei. PSD a avut mereu o sensibilitate anume față de sirieni. Omar Hayssam a fost și el preferatul partidului și pus pe liste la Senat cândva, înainte să se remarce ca terorist. Acesta a și fugit prin portul Constanța favorizat, nu se știe cum, de întuneric și de berbecuții politici.
Propunerea la funcția de premier l-a buimăcit pe Klaus Iohannis care a anunțat că va face mutarea după sărbători, să mediteze bine la această ofertă. Nu mai are la ce altceva, întrucât partidele din opoziție nu au venit cu alt nume, în afara lui Traian Băsescu încă euforic după intrarea neașteptată și căznită în Parlament, care se tot oferă să acopere el penuria de cadre.
De înțeles ezitările președintelui care vrea să facă ingineria inversă a acestui cal troian să vadă ce pericole ascunde. Oferta lui Dragnea pare să fie făcută împotriva propriului electorat și a mesajului naționalist-șovin din timpul campaniei, însă nu ar fi prima dată când PSD-ul schimbă regulile în toiul jocului. O face pentru că o cer interesele majore și înfometate ale partidului. Electoratul poate să mai aștepte patru ani. E sigur că Liviu Dragnea și creierele care au născocit această propunere s-au bazat nu neapărat pe priceperea doamnei Shhaideh, insuficient dovedită de deceniile de funcționăreală la cel mai mic nivel al șefilor și, probabil, nici pe calitatea de martor la căsătorie (care-i transformă pe musulmani în rubedenii) a tatălui de familie politică, ci pe delicatele mecanisme emoționale declanșate de tragedia națională prin care trece Siria.
Cu alte cuvinte, cei care au propus-o au aplicat o strategie în care câștigă orice ar fi: fie câștigă un executant prin intermediul căruia Liviu Dragnea va putea fi prim-ministru căci îi are sigur demisia în alb în sertar, fie îl va face pe președinte să refuze, ceea ce ar da prost la publicul multicultural. Este, în primul rând, idealul feministelor și liberalismului, să încapă în aceeași propunere ideea de minoritate la pătrat: și femeie, și minoritară, și venită de la munca de jos... Visul românesc prinzând viață. E sigur că președintele, el însuși etnic german și outsider venit din afara politicii pe prima scenă a țării, se va gândi de două ori la decizia pe care o va lua și va ezita să refuze. Dacă ar accepta oferta, ar părea că este plin compasiune și înțelegere față de tragedia siriană cum a părut, fără doar și poate, că NU este până acum, dacă e să ne luăm după politica strictă de acceptare a imigranților. Pe de altă parte, dacă nu va accepta, se va pune împotriva curentului multiculturalist și umanist reprezentat de idolul său, cancelarul Angela Merkel, la a cărei părere ține. Cu atât mai mult cu cât paralelismul între cei doi cancelari, german și român, este izbitor.
Greu de știu ce decizie va lua Klaus Iohannis. Simpla invocare a lipsei de profesionalism a doamnei Shhaideh nu este suficientă, de vreme ce aceasta a fost ministru în ultima formulă guvernamenală a cabinetului Ponta și a depus jurământul cu mâna pe Coran în fața lui Klaus Iohannis că vrea binele țării. Nici invocarea confesiunii musulmane nu ar fi productivă pentru că ar dovedi spaime milenariste și obtuze față de o religie folosită ca alibi pentru crime de niște dezaxați care nu au legătură cu nicio religie. Dă de gândit, în schimb, faptul că prezumtivul prim-ministru va avea acces la informații secretizate și e neclar dacă prezența unui soț, fost apropiat al dictatorului sirian Bashar al-Assad și angajat al guvernului represiv al acestuia, nu va complica sau chiar va face imposibilă obținerea certificatului ORNISS fără de care nu va putea participa la ședințele Consiliului Suprem de Apărare a Țării! Așadar, dacă acesta va fi motivul de refuz (plus convulsiile partidelor de opoziție care au spus că vor vota împotrivă, fără să mai aibă nevoie de vreun argument) conflictul mocnit al președintelui cu majoritatea parlamentară se va agrava dând din nou posibilitatea discuțiilor pe tema lansării procedurilor de suspendare, deși Liviu Dragnea spune că nu are nicio intenție s-o facă. Dar, cum ziceam, nu ar fi prima dată când PSD își schimbă roțile din mers punându-și șenile. Nu este exclus, cu toate acestea, ca Liviu Dragnea să nu aibă nicio clipă dorința de a o vedea pe Sevil Shhaideh la Palatul Victoria, ci doar să amâne adoptarea bugetului pentru ca întârzierea materializării promisiunilor electorale să fie legitimă. Nu pare să-i pese prea mult nici de electoratul lui, nici de al celorlalți, nici de programul de guvernare ci doar de interesul național al partidului. Poate de aceea este gata să joace toate cărțile pe care le are în mână, inclusiv cărțile sfinte.