Interviu cu directoarea Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism de la Chișinău, redactor-șef al suplimentului „Obiectiv European” al API.
Europa Liberă: Doamnă Ştefârţă, dumneavoastră sunteţi cunoscută pentru faptul că promovaţi şi într-un ziar separat ideea pro-europeană. Cum e să aperi în Republica Moldova o cauză dacă nu pierdută, cel puţin, terfelită, cum se zice în popor?
Sorina Ștefârță: „Probabil, pentru început ar trebui să spun că această cauză nu mai este apărată într-un singur ziar, ci în vreo 16, care sunt membre ale Asociaţiei Presei Independente. O facem împreună de vreo trei ani. Bineînţeles că ne pare rău.”
Europa Liberă: Vorbim despre un supliment separat, care avea cândva sarcina de pionierat să familiarizeze publicul cu valorile şi obiectivele europene.
Sorina Ștefârță: „Da. Şi cu relaţiile, cu procesul de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Şi între timp s-a întâmplat că marii luptători pentru cauza europeană s-au compromis ei şi, în felul acesta, au compromis sprijinul european. De aceasta vă întreb cum e să aperi această cauză pe care au diluat-o puternic?
Sorina Ștefârță: „Cam la aceasta voiam să ajung. Devine şi a devenit mai greu în ultimii doi ani, în 2015 şi în 2016, pentru că vrem, nu vrem, depindem noi, ca informaţie, de ceea ce se întâmplă de facto în relaţia Republica Moldova-Uniunea Europeană. Şi atunci când nu se întâmplă nimic sau, şi mai rău, se dezîntâmplă, se întâmplă o degradare a acestor relaţii, atunci este mai greu. În plus, toată situaţia social-politică din Republica Moldova se răsfrânge în mod direct asupra mesajului de integrare europeană pe care vrem să-l promovăm noi în continuare. Pentru că sunt foarte frecvente situaţiile când la un mesaj pro-european ţi se poate răspunde: „Dar unde-i miliardul?”. Că, de fapt, cineva care a promovat formal ideea europeană a furat un miliard, nu şi-a respectat promisiunile. Deci, noi trebuie să răspundem pentru cei care au făcut nişte fărădelegi, deşi noi nu suntem deloc responsabili de aceste fărădelegi. Dar, iată, lucrurile au devenit cumva legate.”
Europa Liberă: Cum veţi răspunde la o întrebare simplistă de genul acesta, dacă elevul din ultima bancă v-ar întreba: „Integrarea europeană înseamnă să facem Europa la noi acasă sau, formal, să fie Republica Moldova integrată în comunitatea europeană?”
Sorina Ștefârță: „Pentru început noi le spunem că este absolut necesar să facem această Europă la noi acasă, pentru că, dacă nu o facem aici, nu va exista nici celălalt pas – integrarea juridică, economică ş.a.m.d. Europa, după mine, şi acesta este crezul meu, începe de la fiecare dintre noi, de la faptul dacă arunci un gunoi sau nu-l arunci în stradă, de la gesturi mărunte. Aşa ca şi fericirea, care e compusă din ceva mărunt, aşa şi integrarea europeană sau spiritul nostru european este compus din lucruri mărunte, după mine, din atitudinile noastre. Vrem, nu vrem, valorile europene sunt, înainte de toate, atitudinea noastră faţă de ceva, corectitudinea noastră. Ni se poate reproşa: „Ok, noi suntem corecţi, dar alţii uite ce fac”. Dar dacă nu vom începe de la noi, nu vom reuşi, de la elevul acela din ultima bancă.”
Europa Liberă: Pentru că vorbim despre un bilanţ al anului 2016 şi eventuale prognoze, cum a fost anul 2016 pentru cei care au încercat să promoveze valorile europene? Formal, au pierdut competiţia cu pro-esticii, mai mult s-a votat pentru un preşedinte pro-răsăritean. Acesta este un bilanţ relevant al anului?
Sorina Ștefârță: „Formal am pierdut. Mă gândesc că putea fi şi mai rău. Dacă e să mă refer, cel puţin, la alegerile noastre, atunci putea fi şi mai rău, mai ales, pe fundalul a ceea ce se întâmplă în lume, că nu doar în Republica Moldova pro-esticii câştigă, la noi câştigă altfel de pro-estici. Dar, în general, în toată lumea se întâmplă o răsturnare a unor valori şi proiectul european, ideea europeană sunt puse la încercare nu doar în Republica Moldova, dar şi în unele dintre ţările fondatoare ale Uniunii Europene. Ne aşteaptă anul 2017, deşi m-aţi întrebat de 2016, dar ne aşteaptă 2017 cu Franţa şi Germania, care vor trebui să dea nişte răspunsuri, oamenii din aceste ţări dacă se mai văd în proiectul european. Şi va fi o provocare pentru ei destul de mare.”
Europa Liberă: Deci, Marchel şi cu preotul Valuţa abia de aşteaptă să vină anul 2017.
Sorina Ștefârță: „Bineînţeles.”
Europa Liberă: Să confirme îndoielile şi parantezele lor.
Sorina Ștefârță: „Păi, nu numai Marchel, dar şi preşedintele deja confirmat, Igor Dodon, aceasta şi aşteaptă. El nu ratează nicio ocazie de a menţiona în mesajele sale că încă nu ştie ce se va întâmpla cu UE, că noi vorbim de integrarea în Uniunea Europeană sau cineva vorbeşte, dar încă nu se ştie ce se va întâmpla cu proiectul acesta peste câţiva ani, că poate nici nu vom avea la ce să aderăm. Deci, ei aceasta îşi doresc şi picură ideea aceasta în capetele, în minţile la mulţi oameni.”
Europa Liberă: De ce, totuşi, exemplul răsăritean, cel mai elocvent fiind cel rusesc, ca să nu mai spun de Asia Mijlocie, nu este suficient de instructiv pentru moldovenii care au văzut ceva Portugalii, Italii, Franţe, Cehii? De ce acceptă injustiţia şi autoritarismul răsăritean, în schimbul normalităţii europene?
Sorina Ștefârță: „Eu uneori am impresia că unii dintre moldovenii noştri care stau bine mersi în ţările UE, când vin acasă, se relaxează şi, dacă merg mai spre Est, se relaxează şi mai mult.”
Europa Liberă: Adică, pot arunca chiştocul.
Sorina Ștefârță: „Pot arunca chiştocul şi le este clar cum funcţionează nişte lucruri. Lor le este clar deja şi în Europa cum funcţionează nişte lucruri, cei care stau de mulţi ani acolo, dar ei chiar trebuie să respecte nişte reguli acolo, nu se pot manifesta aşa cum, poate, şi-ar dori subconştientul lor malefic.”
Europa Liberă: Instinctul sovietic.
Sorina Ștefârță: „Exact. Şi backgroundul acela, bagajul acea posttotalitar şi postsovietic pe care îl poartă. Şi atunci pentru ei este mai simplu, avem expresia pe care o mai folosim „по понятиям”. Deci, în zona aceasta pentru ei este clar. Plus, bineînţeles, Europa are probleme foarte mari şi pe nostalgia postsovietică, pe faptul că aici e clar, că ştii că ţi-ai rezolvat repede cu cumătrul nu ştiu ce sau ai rezolvat cu poliţistul amenda în stradă. Mai sunt provocările şi pericolele acestea adevărate, reale, care ţin de refugiaţi şi care alimentează foarte mult mesajul populist din înseşi ţările europene şi mesajul naţionalist din aceste ţări. Şi atunci când tu te uiţi doar la Prime sau la alte două-trei posturi ruseşti în care problema refugiaţilor este prezentată doar dintr-un singur punct de vedere, doar unilateral, atunci îţi pare că oamenii aceştia vor veni curând peste tine. Şi mai mult decât asta, că vor veni, ţi se bagă în cap că ei toți sunt nişte criminali şi toţi sunt nişte terorişti. Şi noi în presă ştim că nu trebuie să generalizăm, dar iată că sunt media care generalizează şi prin aceasta creează şi această stare de spirit din societate. Deci, pe un trecut nostalgic sau pe nişte nostalgii de trecut se pliază aceste noi probleme europene. Mie îmi par naivi oamenii cărora le pare că, dacă punem frontieră, totul se rezolvă. Noi ştim foarte bine cum în istorie au căzut frontierele. Noi ar trebui, poate, să mai studiem anumite lucruri, să vedem ce se întâmplă la nivel global. Pentru că ne pare că nu ne afectează Siria, nu ne afectează America, nu ne afectează aia, dar, de fapt, toate deja sunt legate, oricât de micuţi am fi noi. Şi citisem undeva că în ultimii 20 de ani populaţia din Egipt a crescut de 40 de ori, am impresia. Oamenii aceştia undeva vor exploda, undeva vor pleca, undeva se vor sparge, din Egipt sau din alte [țări]. Din păcate sau din fericire, sunt fenomene globale, după mine, pe care nu le putem stopa, putem doar să încercăm să le gestionăm. Liderii europeni nu au reuşit deocamdată să le gestioneze, ei tot caută soluţii. Dar pentru că sunt şi acolo destul de segmentaţi, fragmentaţi pe anumite puncte de vedere, pe anumite tendinţe, avem aceşti eurosceptici care stau bine mersi în Parlamentul European, îşi vor lua pensia de deputaţi după aceea, dar promovează mesajul antieuropean, îşi fac bine treaba şi acolo.”
Europa Liberă: Şi pensia de deputat moldovean e suficient de bună.
Sorina Ștefârță: „Da. Este, cred, la nivelul politicului un fenomen general şi aici, şi în Europa. De exemplu, acest Farage, unul dintre iniţiatorii şi promotorii cei mai activi ai Brexit-ului, din Marea Britanie, pentru că anul 2016, după mine, în Europa, întâi de toate, a însemnat acest Brexit, care a arătat că se poate de ieşit, se poate de plecat. Încă nu se ştie cum se va pleca, pentru că s-a întâmplat şi la ei ce s-a întâmplat şi la noi acum, la alegeri – am votat, am ales. Dar cum se vor produce nişte lucruri încă nu este clar acolo. Dar acest Farage, ca să revin la ideea iniţială, dacă îşi încheie mandatul în Parlamentul European, va avea o pensie foarte-foarte bună şi nu a spus niciun cuvânt despre aceasta în campania proreferendum.”
Europa Liberă: Exit, dar cu tot cu pensie.
Sorina Ștefârță: „Bineînţeles. Cum să pleci fără pensie de europarlamentar?”
Europa Liberă: Dacă veni vorba despre Marea Britanie şi Brexit, totuşi, instituţiile democratice ale Marii Britanii sunt atât de puternice, dar şi monarhia este atât de democratizată, încât Brexit-uri sau alte chestiuni e puţin probabil să doboare starea naţiunii, starea democratică a naţiunii. Pe când în spaţiul acesta de tranziţie, cuvânt preferat al lui Iulian Ciocan, lucrurile sunt foarte vulnerabile şi o mică viroză democratică sau antidemocratică poate să producă efecte catastrofale. De aici întrebarea mea, pe care şi-o adresează, de altfel, mulţi dintre intelectualii ruşi, unul dintre cei mai rasaţi fiind Dmitri Bîkov, îl aud tot mai des întrebându-i pe interlocutori dacă nu cumva Rusia în formula în care a ajuns acum revine la starea ei „normală”?
Sorina Ștefârță: „Vă referiţi la cea din 1916?”
Europa Liberă: La o Rusie de aceasta de temut, ante-Petru I. Şi dacă nu cumva Putin nu este nici pe departe omul cel rău, el este doar maşinistul care conduce trenul acesta şi, poate, chiar apasă pe frâne ca să nu meargă prea repede acest tren? Vă întreb pe dumneavoastră dacă nu cumva Republica Moldova, bat în masă, revine la o „normalitate” şi tot ce s-a cochetat cu democraţia, cu renaşterea naţională a fost cumva o rătăcire?
Sorina Ștefârță: „O întrebare foarte complexă. Să zic, mai întâi, de paralela între Marea Britanie şi Republica Moldova. Bineînţeles că nu comparăm democraţia de acolo şi cea probabilă sau micuţă de aici, nici starea naţiunii. Dar iată că mass-media le-a jucat festa britanicilor, aşa cum le-a jucat festa şi moldovenilor într-o alegere, într-un vot. Eu recunosc că am descoperit toate miturile mediatice sau, bine, nu toate, dar foarte multe dintre cele mai răsunătoare mituri mediatice din Marea Britanie le-am descoperit după Brexit. Să recunoaştem, aşa cum nu a crezut Cameron că va trece acest referendum, aşa nu au crezut foarte mulţi europeni. Şi eu am descoperit după aceea că unul dintre mituri spunea, de exemplu, că britanicii vor avea nevoie de licenţă ca să hrănească lebedele în parcuri sau că vacile vor trebui să aibă nu ştiu ce măsură la uger, sau că bananele vor trebui să aibă o anumită curbură. Bine, la ei nu s-a ajuns la faza cu 30.000 de sirieni, cum s-a ajuns la noi, dar lucrurile sunt comparabile.”
Europa Liberă: Adică, şi aşa o naţiune ca britanicii muşcă.
Sorina Ștefârță: „Adică, chiar şi o naţiune ca britanicii, da, s-au lăsat... The Economist a făcut un studiu în care a arătat că presa a jucat un rol esenţial în acest Brexit, aşa cum a jucat o anumită presă un rol esenţial în decizia moldovenilor de a vota aşa cum au votat în 13 noiembrie. Cât priveşte revenirea la „normalitate”, m-am gândit şi la aceasta. Pentru că şi această „normalitate” nu este atât de departe, s-ar putea întâmpla în 2018 la parlamentare. Într-adevăr, va trebui să vedem cine este poliţistul rău şi poliţistul bun. Că nu e pentru prima dată când avem sentimentul de cauză pierdută, l-am mai avut. Eu cred că e modalitatea noastră de a rezista şi de a ne menţine. Vreau să rămân optimistă, vorba regretatului Constantin Tănase, dacă nu ne-au nimicit totalmente în 200 de ani, poate nu au reuşit să ne nimicească în aceşti 25, mai ales când au crescut nişte generaţii care gândesc altfel, totuşi. Eu, când eram la şcoală, nu mă vedeam călătorind prin lume. Acum aceasta a devenit o normalitate pentru aceste noi generaţii. Nu ştiu ce ar trebui să se întâmple încât să renunţăm chiar la tot, încât toţi să renunţe la tot.”
Europa Liberă: Dar, totuşi, nu este suficient de imunizată. Generaţia aceasta, totuşi, cade în plasele stângiste che-guevara-iste.
Sorina Ștefârță: „Iarăşi, nu este doar un fenomen moldovenesc. Au scris şi jurnaliştii din România, poate, în ţările mai vestice ale Europei mai puţin, că ei nu s-au confruntat direct, dar în Europa Centrală, acolo unde a existat blocul socialist, există acest fenomen. Noile generaţii, care nu au trăit deloc în perioada aceea, până la ’90, au un fel de nostalgie indusă nu ştiu de cine – de media, de televizor. Noi avem problema aceasta mare cu televizorul, domnule Botnaru, televizorul care vine din Est, la care priveşti un film inofensiv, o melodramă, în care, la un moment dat, o psiholoagă îi zice tatălui unui băiat: „Lasă că Iosif Vissarionovici ştia cum să lucreze cu copiii. Nu se întâmplau destrăbălări din acestea pe atunci cum se întâmplă acum”. Într-o zonă anumită se reabilitează Stalin, de exemplu, inclusiv, în minţile moldovenilor. Acum ştiu că nu este europeneşte, dar uneori mă gândesc că ar trebui să mai limităm televizorul acesta din Est.”
Europa Liberă: Să limităm, în general, televizorul, poate.
Sorina Ștefârță: „Să limităm televizorul, în general.”
Europa Liberă: Să ne uităm la rafturile cu cărţi. Să mai vedem şi un spectacol. În concluzie, sunteţi, totuşi, euro-optimistă şi credeţi că Republica Moldova nu va renunţa la vocaţia europeană, cel puţin, declarativ?
Sorina Ștefârță: „În suplimentul care deja este publicat am un interviu cu Dionis Cenuşă, în care el vorbeşte, de exemplu, despre faptul că actuala guvernare, aşa cum este ea, mai şchiopătează, mai cu o groază de probleme, de hibe, de semiadevăruri, ea se vrea una pro-europeană. Pentru imaginea ei este important să spună, să arate că este pro-europeană. Deci, vrem, nu vrem sau vor ei, nu vor, dar vor asigura pe moment, cel puţin, un echilibru. Eu, în calitate mea de jurnalist care mă intersectez cu zona aceasta, noi vom continua să promovăm lucrurile bune, pentru că acesta este şi principiul UE. Noi nu operăm cu aceleaşi instrumente de propagandă, noi spunem factologic ceea ce este adevărat, ce se întâmplă, proiecte europene aici, oameni care şi-au deschis afaceri din fonduri europene, experienţe, schimb de experienţe, proiecte culturale, deci, tot ce ţine de o integrare. Ştiţi cum le spun eu studenţilor de la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism? Eu le zic întotdeauna că lumea e foarte mare şi diversă. Europa, la fel, ca şi în Chişinău, dacă vrei, vezi doar răul într-o zi, dacă vrei, vezi doar bune. Noi trebuie să încercăm să vedem realitatea, să nu generalizăm. Pentru că nu vreau să laud UE, eu, pur şi simplu, prezint aspectele bune care se întâmplă acolo. Şi, a propos, dacă nu este o cauză pierdută şi ce i-aş spune băiatului din ultima bancă, le spun: „Uitaţi-vă, cel puţin, la exemplul României”. Şi acolo așa a şchiopătat, cum merg lucrurile, dar după 2007, după aderare, acolo au pornit nişte procese de curăţare a clasei politice, a fraudelor economice.”
Europa Liberă: Tot pentru băiatul acesta. Ce înseamnă să fie Europa acasă sau noi să fim în Europa în câteva cuvinte?
Sorina Ștefârță: „Înseamnă atitudinea faţă de oameni. Înseamnă să nu discriminăm, să vorbim frumos cu vânzătoarea din magazin şi cu şoferul de la microbuz, după mine.”
Europa Liberă: Dar şi invers, şoferul nu trebuie să fumeze.
Sorina Ștefârță: „Aceasta chiar nu se discută sub nicio formă. Bineînţeles, să încercăm să deschidem ochii şi să aflăm mai multe, să ştim mai multe, să citim, să fim conectaţi la lume, să nu stăm într-un fel de baltă a noastră, pentru că e cald şi ne pare că e confortabil.”
Europa Liberă: Unde i-aţi duce acum pe moldoveni să le arătaţi mediul european?
Sorina Ștefârță: „I-aş duce la Vilnius, cred că.”
Europa Liberă: De acord cu dumneavoastră.
Sorina Ștefârță: „Este una dintre ţările mele favorite, preferate. Dacă vorbeşti cu lituanienii, îţi vor înşirui o groază de probleme cu care se confruntă Lituania, din punctul lor de vedere. Dar există acolo o atmosferă şi de toleranţă, şi de integrare a minorităţilor.”
Europa Liberă: Şi unitate naţională, mai cu seamă.
Sorina Ștefârță: „Da, mai ales, unitatea naţională.”
Europa Liberă: O limbă care e vorbită de foarte puţini vorbitori, este păstrată, respectată şi, uneori, chiar impusă.
Sorina Ștefârță: „Polemici există peste tot. Competiţie politică există peste tot. Dar lucrurile cheie au fost lucruri cheie, interesul naţional.”
Europa Liberă: Şi când e vorba de alimentaţia copiilor, nimeni nu duce cartofi putreziţi la acea grădiniţă.
Sorina Ștefârță: „Sau dacă îi duce, atunci chiar sunt penalizaţi serios.”
Europa Liberă: Imediat.
Sorina Ștefârță: „Pentru că noi ştim cum se începe un proces de judecată şi după aceea te trezeşti că omul acela e bine mersi undeva.”
Europa Liberă: Or, unul dintre criteriile europenităţii este justiţia.
Sorina Ștefârță: „Este justiţia, da.”
Europa Liberă: Deci, ne aşteaptă un an test?
Sorina Ștefârță: „În context european, da, un an test legat de alegerile din Franţa, legat de alegerile din Germania, unde or mai fi ele. Marine Le Pen a anunţat că va face şi ea un Frexit, să-i zicem aşa, un referendum legat de ieşirea Franţei din UE. Dacă se întâmplă, va fi trist, pentru că sunt ţările fondatoare, sunt ţările care au stat la baza Uniunii Europene. Dar democraţia funcţionează şi astfel. Sper să nu intrăm într-o spirală adevărată a istoriei, pentru că foarte multă lume face comparaţie acum între anul 2016 şi 1916, după care a venit ’17 cu revoluţia bolşevică şi nişte evenimente care au întors lumea pe dos. Noi deja trăim o serie de evenimente care întorc lumea pe dos. Sunt nişte noi realităţi cu care trebuie, probabil, să învăţăm să trăim.”
Europa Liberă: Da. Deci, am văzut cum e cu oxigen, acum să mai vedem şi fără.
Sorina Ștefârță: „Da, da.”
