Europa Liberă: În studioul Europei Libere de la Chişinău domnul Ion Leahu, fostul reprezentant al Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control. V-am invitat să vorbim şi la acest sfârşit de an despre cum trebuie să fie soluţionată criza transnistreană. Mai cu seamă că în fruntea Republicii Moldova, prin votul popular, a ajuns preşedinte Igor Dodon şi el a promis printre priorităţi să se regăsească reglementarea transnistreană. E posibil să se identifice o soluţie durabilă?
Ion Leahu: „Cu toţii am fost martori la o asemenea situaţie în 2003, când un alt preşedinte de culoare roşie, venind la putere, la fel, a promis marea şi sarea, a promis cu mâna stângă, în două mişcări, că rezolvă toate problemele, odată ce era ferm că este susţinut masiv de Moscova. În prezent avem aceeaşi situaţie, preşedinte de culoare roşie, susţinere masivă din partea Moscovei şi promisiunea că soluţia este în federalizare. Deci, ar părea că este totul, strategia, căile, mijloacele, dorinţa etc., etc. Nu e una, nu e rezolvarea şi nu va fi. Voronin s-a împiedicat în memorandumul Kozak, atunci când s-a impus transnistrizarea evidentă. Exact cu aceasta se va combate şi Dodon.”
Europa Liberă: Igor Dodon a promis să treacă Nistrul şi să facă o vizită la Tiraspol. Ce ar putea sau ce ar trebui să discute cu liderul regiunii separatiste?
Ion Leahu: „Prin ’94, un fost ministru al Securităţii Naţionale a discutat cu vizaviul său de la Tiraspol, şeful departamentului respectiv. Timp de o zi principalul subiect care a fost acolo bătut în cuie, că nu va avea loc un atac armat pe neaşteptate. Atâta timp cât ambii sunt la exercitarea funcţiilor, pacea va fi asigurată de ei. Aceasta a fost o înţelegere la care puteau să ajungă doi reprezentanţi ai malului Nistrului, fără a afecta principalul – existenţa Transnistriei, ca o enclavă în care se fac bani, şi suveranitatea Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Să presupunem că Moscova dă undă verde rezolvării problemei transnistrene. Ce face Chişinăul, autorităţile Republicii Moldova ce pot să întreprindă, dacă există această undă verde din partea Kremlinului?
Ion Leahu: „Adică, vreţi să ne avântăm puţin în fantastică. Dacă admiteţi că este aşa o posibilitate, eu vă susţin. Chişinăul ar trebui, foarte şi foarte simplu, să facă ceea ce este obligat din punct de vedere al legislaţiei, adică să realizeze legea din 2005, articolele din Constituţie. Şi, principalul, să demonstreze că, într-adevăr, este un stat suveran, un stat de drept care este gata să înlocuiască regimul autoritar din stânga Nistrului cu o guvernare constituţională.”
Europa Liberă: Cum se face această înlocuire?
Ion Leahu: „Nu poate aceasta să se facă, că este scăpată încrederea populaţiei din stânga Nistrului în Chişinău în toate aspectele. Oamenii, inclusiv copiii, nu cunosc limba moldovenească, nu cunosc situaţia de aici. Ei ştiu foarte bine că a fost anul 1992, care la dânşii încă nu a trecut. În fiecare zi lor li se bagă aceasta în cap, li se spală creierul cu evenimentul acesta tragic, care demult ar trebui să fie, cel puţin, examinat şi pus la o parte. Aceasta nu se face din ambele părţi, dar acolo cu atât mai mult.”
Europa Liberă: Premierul Pavel Filip a acordat un interviu Europei Libere şi a spus că rămâne mai puţin optimist că în timpul apropiat cu toată voinţa politică pe care o are Igor Dodon se poate identifica o soluţie pentru conflictul transnistrean. Îi daţi dreptate şefului cabinetului de miniştri?
Ion Leahu: „Da. Domnia sa, fiind tehnocrat nu o dată a demonstrat, că are o viziune foarte şi foarte calmă, dar justă.”
Europa Liberă: Ce se întâmplă în soluţionarea problemei transnistrene, dacă armata rusă staţionează dincolo de Nistru?
Ion Leahu: „Într-un interviu, acelaşi Rogozin a recunoscut că la subiectul statutului, la subiectul reglementării politice nu au loc niciun fel de negocieri. Însă el trebuia să recunoască şi altceva, odată ce aţi pornit vorba despre armată, că în staţionarea acolo a armatei ruseşti au parvenit schimbări calitative. În octombrie 2016, în Tiraspol au avut loc aplicaţii militare, care se numesc „Ostaşul comunităţii”, aplicaţii pe tancuri, la care au participat şi echipajele armatei ruseşti. Doar ei acolo până deunăzi nu aveau tancuri şi, evident că nu aveau echipaje. Din cer au apărut tancuri, au apărut echipaje pregătite care au luat un loc destul de înalt în cadrul districtului militar de est. Aceasta înseamnă că trupele de acolo sunt calitativ altele. Ele au în dotaţie şi tancuri, şi artileria respectivă, şi maşini Ural.”
Europa Liberă: Cum a ajuns toată această tehnică înnoită, modernizată în stânga Nistrului? Prin teritoriul Ucrainei?
Ion Leahu: „Dumneavoastră nu demult aţi avut un interviu cu domnul ministru Şalaru. Domnia sa a spus foarte multe lucruri interesante, printre care a menţionat că Federaţia Rusă are încheiat un contract cu o firmă ucraineană, care asigură transportarea mărfurilor militare în Transnistria.”
Europa Liberă: Şi atunci cum să înţelegem oportunitatea acestui coridor verde despre care se vorbeşte că e gata să-l deschidă Ucraina pentru armamentul şi soldaţii ruşi din stânga Nistrului?
Ion Leahu: „A fost un element tactic din partea domnului ministru Şalaru, ca să demonstreze încă o dată că ruşii mint. Ce nu ar spune ei, totuna mint. Ucraina nu şi-a retras deciziile sale ce vizează armamentul vechi, cum şi OSCE nu şi-a retras planul de evacuare a acestor depozite. Acestea toate sunt în vigoare. Aşa că pentru Ucraina nu a fost mare problemă să ridice planurile şi angajamentele de altădată, de prin ’96 şi să spună: „Da, noi suntem gata. Suntem disponibili. Dar s-a schimbat puţin situaţia. Dacă înainte trebuia să fie un pluton de însoţire, acum vă dăm o campanie de însoţire de militari. Dacă, într-adevăr, urniţi trenul din loc, noi suntem disponibili să vă acordăm’.”
Europa Liberă: Moscova îşi dă seama că sfidează intenţionat neutralitatea Republicii Moldova? Aşteaptă Kremlinul un răspuns din partea Chişinăului la această poziţie pe care o menţine de-a lungul timpului, de 25 de ani?
Ion Leahu: „Orice noţiune care vizează poziţiile morale, atitudinea morală, sfidarea etc. pentru Moscova nu mai sunt utile, nu mai sunt la timp. Ea operează cu totul alte noţiuni, cu alte caracteristici, cu alte viziuni.”
Europa Liberă: Şi atunci ce e de făcut? Populaţia din stânga Nistrului se uită pieziş la autorităţile Republicii Moldova. Şi în partea dreaptă a Nistrului se fac auzite tot mai multe voci care spun că ar fi pentru aceea ca Moldova pe o perioadă nedefinită să lase conflictul acesta mocnind, un conflict politic, să uite Moldova de Transnistria şi când se vor trezi cei din stânga Nistrului că vor în componenţa Republicii Moldova, atunci să se pună pe masa de negocieri subiectul respectiv.
Ion Leahu: „Pe parcursul guvernărilor Leancă şi Filip au fost făcute mai multe exerciţii, mai multe operaţiuni destul de interesante şi destul de eficiente.”
Europa Liberă: Exerciţii din partea cui?
Ion Leahu: „Din partea Chişinăului. Numai schimbarea modalităţilor de aducere în Transnistria a carburanţilor pe calea ferată. Când s-a impus în mod obligatoriu, cu asistenţa Ucrainei, toate mărfurile şi în special carburanţii traversează Republica Moldova şi numai apoi, fiind devamate, intră în Transnistria. Acesta a fost un şoc pentru dânşii. Însă a fost eficient, a apărut posibilitatea de a face ceva. Însă, vă spun sincer, aşa şi nu ştiu, până la urmă, de ce nu se utilizează asemenea situaţie, de ce nu se merge mai departe. Nu vreau să dau nume, un om foarte onest, autorul tacticii paşilor mici, se ţin de tactica aceasta ca, scuzaţi-mă, acel vagabond de torba lui. E o tactică absolut greşită. Cu toate acestea, merg în iulie la Berlin şi semnează acordul respectiv din şapte puncte umilitoare şi încearcă să ne demonstreze că sunt nişte puncte foarte avantajoase. Bine, oameni buni, aţi semnat şapte puncte în favoarea Transnistriei, de ce la fiecare punct, nu a fost semnat câte un punct şi în favoarea Republicii Moldova – elevii, drepturile la circulaţia liberă, ridicarea posturilor etc., încă şapte poziţii? Şi daţi să fim egali. Iată care e calea, care e tactica şi strategia pe care urmând-o s-ar putea de atins un rezultat. Dar aşa ce? Spun demnitarii noştri: „Ei, aceste şapte puncte sunt puse pe tărâmul experţilor”. Dar nu mai sunt pe tărâmul experţilor, că este semnătura domnului Balan. Înseamnă că responsabil este guvernul şi nu altcineva.”
Europa Liberă: Preluarea preşedinţiei la OSCE de către Austria, preşedinţia austriacă poate face mai mult decât a făcut preşedinţia germană la OSCE?
Ion Leahu: „Nu. Austria este o etapă intermediară, cum a trecut a Ucrainei, cum au trecut altele. Germania a fost un stat şi un actor, un factor foarte cointeresat, în al doilea rând, foarte puternic, cu experienţă. Cu toate acestea, nu i-a reuşit absolut nimic, chiar dacă Merkel personal controla cum se realizează ceva. Eu sunt ferm convins că dumneaei cunoştea toţi paşii efectuaţi de experţi şi de participanţii la această negociere. Faptul că a fost organizată conferinţa de la Berlin, că a fost pregătită conferinţă, pe urmă conferinţa de la Bavaria aceasta a demonstrat, într-adevăr, o dorinţă, o intenţie. Dar nu e vorba cine, Austria, Germania ş.a.m.d. Vorba e de noi. Ruşii au un proverb foarte bun, este ceva şi la noi, numai că la noi nu aşa de bine sună: „Не в коня корм”. Adică, pe calul acesta poţi să-l hrăneşti cât ai vrea, el oricum nu va fugi mai repede. Aşa e şi Moldova. În noi se poate de pompat şi idei, şi bani, şi promisiuni – totul se duce ca în mlaştină. Şi de aici nu iese nimic afară de nişte prostii de care pe urmă noi tot ne refuzăm. Exact aşa cum şi Protocolul de la Berlin.”
Europa Liberă: Dar este un actor interesat, ca să fie soluţionată problema transnistreană?
Ion Leahu: „Da, sigur. Absolut toţi prietenii noştri – Statele Unite ale Americii, Germania, Uniunea Europeană integral, România sunt foarte cointeresaţi, ei, spre deosebire de populaţia Republicii Moldova, îşi dau foarte bine seama ce fel de impediment este această regiune, această dictatură pe picioarele noastre. Noi nu ieşim din mocirla corupţiei atâta timp cât este Transnistria. Că ea este ca un acumulator care permanent înviorează corupţia în dreapta Nistrului.”
Europa Liberă: Dar aducerea regiunii transnistrene în componenţa Republicii Moldova nu slăbeşte statul?
Ion Leahu: „Cu condiţia ca acolo să fie extins dreptul Republicii Moldova, organele respective, partidele.”
Europa Liberă: La modul practic cum se face lucrul acesta şi cât timp ia acest proces?
Ion Leahu: „Va lua mai mult decât ne gândim noi, însă nu veşnic. Vor fi trei-patru ani, eu mă gândesc, lasă cinci, dar dacă, evident, va fi disponibilitatea, în primul rând, a Chişinăului. În al doilea rând, să explicăm oamenilor din stânga Nistrului că, totuşi, vine o putere democratică şi bazată pe drept, dar nu pe dictatură şi nu pe mafie ş.a.m.d. Şi atunci, cu încetul, în cinci-şase ani, poate.”
Europa Liberă: Ce îi sugeraţi domnului Dodon să discute cu liderul tiraspolean Krasnoselski?
Ion Leahu: „Toţi liderii, începând cu Smirnov şi terminând cu Krasnoselski, ei, totuşi, vor să demonstreze că sunt, într-adevăr, independenţei. Da, ei vor cu Moscova, însă ei vor să demonstreze că sunt un factor politic de care ar trebui să se ţină cont. Eu i-aş sugera domnului Dodon să meargă la el şi să-i spună, să-i propună lui Krasnoselski: „Vadim Nicolaevici, dacă vrei, într-adevăr, să fii lider recunoscut, dă să încercăm să facem aşa ca cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului să răsufle mai uşor, să scape de mafie, să scape de furt, se fură în fiecare zi, se ia bucăţica de la gură. Dă să încercăm să facem aceasta. Aceasta e în puterile noastre. Nu depindem nici de Bruxelles, nici de Moscova’.”
Europa Liberă: Faptul că domnul Dodon şi l-a luat consilier pe aceste probleme pe fostul vicepremier pentru Reintegrare, Vasile Şova, îl va avantaja?
Ion Leahu: „Nu. Domnul Şova nu este generator al ideilor noi, al ideilor care ar putea, într-adevăr, să fie realizate. Dumnealui a practicat aceeaşi tactică în cadrul discuţiilor interminabile. Cât timp a fost el, noi nu ne-am mişcat cu niciun pas înainte. De ce acum ne vom mişca?”
Europa Liberă: Dar Preşedinţia împreună cu guvernul trebuie să-şi coordoneze paşii? Sau fiecare pe cont propriu face când ne referim la rezolvarea problemei transnistrene?
Ion Leahu: „Nu. Evident, trebuie să fie un organism comun. Guvernul dispune de mijloace. Preşedinţia ar trebui să asigure partea externă, susţinerea, prietenii noştri. Într-o aşa simbioză s-ar găsi şi modalitatea de a hotărî întrebarea.”
Europa Liberă: Acum vă văd mai optimist decât altădată, când dădeaţi mai puţine şanse unor discuţii serioase pe marginea soluţionării problemei transnistrene.
Ion Leahu: „Nu de atâta că eu văd posibilităţile, dar vine timpul când, pur şi simplu, te plictiseşti de o poziţie şi mai încerci să crezi în ceva. Nu îl cred pe domnul Dodon, Doamne fereşte, dar eu cred în aceea că, totuşi, se schimbă situaţia, se schimbă mentalitatea oamenilor. Da, ei au fost aduşi contra bani la votare, însă, totuşi, au venit. Dar mulţi chiar în limba de stat, în limba moldovenească, au spus că au venit să aleagă preşedintele.”
Europa Liberă: Vă referiţi la cei din stânga Nistrului, alegătorii cu drept de vot.
Ion Leahu: „Desigur. Înseamnă că aici am putea să găsim viitoarele puncte de tangenţă, viitoarele puncte de pornire.”
Europa Liberă: Dacă domnul Dodon scoate la judecata populaţiei soluţionarea problemei transnistrene, un referendum ar aduce mai multă lumină?
Ion Leahu: „Depinde care ar fi problema pusă la referendum. În conformitate cu normele dreptului internaţional, întâi de toate, urma să fie un referendum în cadrul căruia toată populaţia să se expună dacă sunt ei de acord ca regiunea să obţină autonomie. Şi în caz că populaţia se expune: „Da. Dumnezeu cu dânşii, lasă să fie”, iată atunci ne pornim mai departe. Dar aceasta nu a fost realizat şi acesta este primul şi principalul moment care face regimul ilegal. El nu este învestit în funcţie cu voinţa poporului.”
