In urma cu opt ani, de la Chicago, Barack Obama invita americanii sa spere in idea schimbarii, care-l propulsase la Casa Alba, primul negru american ajuns la conducerea tarii.
Ieri seara, presedintele a revenit la Chicago sa vorbeasca – in esenta – tot despre speranta, numai ca contextul este altul. Acest arc peste ani si semnificatia lui l-au facut pe Barack Obama sa rosteasca un discurs emotionant in care sa incerce sa ofere – pe baza experientei acumulate – un antidot la diviziunile si cinismul fata de politica si serviciul public, care, in aparenta, caracterizeaza perioada in care ne aflam.
Ideea care a strabatut discursul este ca secretul progresului Americii este constructia democratica si secretul acesteia este participarea civica a fiecarui cetatean.
Intr-un fel, alocutiunea l-a readus pe Barack Obama de acolo de unde a plecat, ca organizator comunitar la Chicago.
Fara sa se refere la Donald Trump, Obama a deplins, cu delicatete, carentele sistemului politic si, in special, diviziunile din societatea americana, care nu permit un dialog civic si politic substantial, care sa genereze solutii pentru problemele tarii. El a explicat ca o societate atit de diversa ca America trebuie sa identifice o dinamica proprie si solutii inovative, pentru a mentine o vibranta democratie.
Obama a facut apel la populatie si, in special, la generatia tinara sa se implice civic si politic, ca antitod la ceea ce nemultumeste.
Obama si-a trecut in revista succesele si motivele pentru care crede ca schimbarea pe care a promis-o s-a produs. Si in multe aspecte asa au si stat lucrurile.
El a facut apel la unitate si respect pentru diversitate, spunind ca asa cum drepturile minoritatilor trebuesc respectate, e nevoie de intelegere si pentru problemele cu care sint confruntati albi americani, in special cei afectati de schimbarile structurale si economice, si care au si ei dreptul la intelegere si compasiune – o referire la electoratul care l-a propulsat pe Donald Trump.
Dar in viziunea lui Obama, fenomenul cel mai periculos este ca taberele politice sa se retraga in spatiul confortabil al celor care le impartasesc opiniile si sa suprime deschiderea si dialogul.
Si astfel, cu aceasta invitatie la unitate si spirit civic si ceremoniile de saptamina viitoare, presedintia Obama intra in istorie. Verdictul acesteia va depinde, poate intr-o mai mare masura decit in cazuri anterioare recente, nu doar de realizarile si nerealizarile mandatului cit de ceea ce va urma. Schimbarea promisa s-a produs. Ramine de vazut ce ne rezerva viitorul.
