Intrarea României în primul război mondial, în august 1916, a fost urmată de degringolada armatei române, prost echipată și prost pregătită, incapabilă să facă față unui inamic în toate privințele superior. Câteva luni mai târziu, după ocuparea Bucureștiului de către trupele germane, capitala a fost mutată, în noiembrie, la Iași, situație care se va prelungi vreme de doi ani.
Acestei perioade îi este consacrată lucrarea recent apărută (la editura Junimea) Orașul Iași - „Capitala rezistenței până la capăt (1916-1917), realizată de un grup de cercetători în coordonarea lui Ion Agrigoroaiei. Familia regală, guvernul, Parlamentul, o serie întreagă de instituții centrale s-au mutat la Iași, împreună cu un număr foarte mare de refugiați. Populația orașului, de 75.000 de locuitori, a crescut atunci la peste 300.000 de oameni. Suprapopularea, precum și starea de război, au generat probleme grave, în primul rând penuria de alimente, combustibil și medicamente. Epidemia de tifos exantematic a făcut zeci și zeci de mii de victime. Spitalele de răniți deveniseră neîncăpătoare, fiind necesară amenajarea lor și în școli sau case particulare.
Clădirile emblematice ale orașului își schimbaseră și ele destinația. Teatrul Național și Aula Universității găzduiau lucrările Parlamentului. Mai multe ministere, printre care și Ministerul de Război, își desfășurau activitatea în incinta Universității. Contribuția semnată de istoricul Ionuț Nistor ne arată cât de important a fost aportul la război al profesorilor și studenților ieșeni. Printre universitarii care au fost pe front și au primit și decorații se numără Traian Bratu, Mihai David, Grigore T. Popa, Constantin Motaș, Gheorghe Vâlsan etc. Marele sociolog Petre Andrei, atunci student, s-a înrolat ca voluntar deși, ca orfan de tată, era scutit de serviciul militar. A primit cinci decorații, printre care Coroana României și Crucea de Război. Tot ca voluntar s-a înrolat și studentul – viitorul istoric - Gheorghe Brătianu, fiul primului ministru Ionel Brătianu: a fost rănit pe câmpul de luptă în august 1917. Iar exemplele ar putea continua. Iașul a fost, în aceeași perioadă, și locul în care s-a instalat misiunea militară franceză, condusă de generalul Berthelot, care a jucat un rol major în reorganizarea armatei române, ce a permis victoriile de la Mărășești, Mărăști și Oituz.
Volumul, care oferă și documente de arhivă inedite, restituie un moment de răscruce din istoria modernă a României.
