Convenția de la Istanbul cum este numit acest tratat prevede între altele combaterea unei serii de infracțiuni noi, precum sterilizarea forțată sau violența psihică. Dar este considerată de apărătorii moldoveni ai drepturilor omului mai ales o șansă de eliminare micilor acte de violență cotidiană care transformă în chin viața multor femei. Relatează Natalia Sergheev.
„Fetele mamei, inima mea se îngrijorează pentru voi, deoarece, cu părere de rău, trăim într-un sistem în care vă paște pericolul suferinței, mai mult și mai mare doar pentru că sunteți fete, și preocuparea mea este cum să vă ocrotesc cât mai bine posibil. Violența în familie este un flagel cu care trebuie să luptăm cot la cot pentru a-l învinge.”
Este un fragment din scrisoarea Mariei Scorodinschi, adresată fiicelor sale. Maria este o mamă de 33 de ani din orașul Drochia. Ca să ofere curaj și altor femei în lupta lor cu violența domestică, și-a povestit propria istorie de abuz sexual de preotul satului, traumă care i-a marcat ani mai târziu și viața de familie. Acum a devenit o „campioană pozitivă” în cadrul unei campanii organizate de UN Women și alături de alți activiști locali, ajută femeile din comunitate să rupă cercul vicios al violenței în familie.
Semnarea Convenției de la Istanbul înseamnă o recunoaștere oficială, la cel mai înalt nivel, că violența în familie nu mai este o problemă privată, dar este o infracțiune, care trebuie prevenită și combătută, spune directoarea de programe pentru femei Daniela Misail-Nichitin de la organizația La Strada.
Europa Liberă: Ce schimbări la modul practic vor avea loc?
„Ca exemplu concret ne referim la posibilitatea emiterii ordinului de restricție urgentă care va intra în vigoare din luna martie a acestui an. Respectiv, în situațiile de violență în familie, deja polițistul fiind chemat la fața locului va avea împuternicirea să emită acest ordin de restricție de urgență. Aceasta înseamnă că exact din acest moment agresorul este impus de organele de drept să părăsească locuința comună și victima și copiii rămânând în această locuință în condiții mai sigure. La fel, în momentul în care agresorul ordinul de restricție există pârghii legale pentru a-l atrage la răspundere.”
Statul și-a mai asumat responsabilitatea de a lărgi și sprijini financiar rețeaua adăposturilor pentru victimele violenței în familie, care acum sunt menținute în mare parte din resursele ONG-urilor de profil. Va fi inaugurată o linie fierbinte destinată persoanelor și copiilor care au suferit de pe urma violenței domestice, unde se va oferi asistență psihologică și juridică. Vor apărea și servicii de terapie preventivă destinate agresorilor.
Unul dintre puținele centre de găzduire a victimelor violenței se află la Chișinău și a fost deschis de Asociația „Casa Mărioarei” în anul 2000. În tot acest timp, de serviciile lor au beneficiat circa 15 mii de femei. Acum că s-a semnat Convenția de la Istanbul, vor putea deschide adăposturi și în alte zone ale țării, cu finanțare din partea autorităților. Comunicatoarea de la „Casa Mărioarei” Anastasia Radu spune că acest document e important mai ales pentru prevenirea violenței.
„Tocmai violența de zi cu zi care trece oarecum neobservată, tocmai această violență prin activitățile de prevenire poate fi redusă. Respectiv, ea fiind redusă se vor reduce și cazurile de violență clasică. De multe ori ele vin toate în lanț. Nu dintr-o dată se omoară, dacă vorbim de o violență cruntă și urâtă. Până la omor e o cale lungă, se ajunge pe parcurs. Iar totul poate să înceapă de la niște glume, de la niște observații, aparent, foarte inofensive. Prin măsurile de educație, de prevenire, în consecință pot fi reduse inițial violența de zi cu zi, și în lanț deja și cazurile de violență clasică.”
În Republica Moldova există deja legislație ce apără victimele violenței domestice. Prevederile Convenției de la Istanbul vin tocmai să completeze lacunele din cadrul național. Practic, e o încercare de a-ți așterne pai, în caz că vei cădea, a adăugat reprezentanta Asociației „Casa Mărioarei” Anastasia Radu.
Societatea civilă a salutat semnarea documentului european, dar insistă că este importantă mai ales ratificarea acestuia.
Doar după ratificare vor putea fi supravegheate aplicarea și respectarea legilor împotriva violenței domestice urmând practica internațională.
