Pe măsură ce tot mai mulţi militari şi echipamente militare americane sosesc în Europa pentru întărirea capacităţilor NATO pe flancul estic, se înteţesc şi falsurile din presa internaţională, în special cea rusă, despre aceste mutări de trupe convenite în timpul ultimelor summit-uri ale organizaţiei, cel din Ţara Galilor şi cel de la Varşovia. Un cunoscut think tank cehesc dădea recent într-un studiu câteva exemple, unul fiind despre 87 de vehicule şi echipamente militare sosite la început de ianuarie în Germania. Pe unele site-uri, printre ele unul al agenţiei Donbass News, cifra a ajuns să fie exagerată până la 3.600 de tancuri. Într-un interviu cu Europa Liberă, expertul român Iulian Chifu, ex-consilier în probleme de securitate al preşedintelui Traian Băsescu, a vorbit despre ce se întâmplă de fapt în aceste momente pe flancul estic al NATO.
Iulian Chifu: „NATO este o organizaţie a unor state democratice. Este o organizaţie responsabilă şi este o organizaţie transparentă. Orice gest pe care l-a făcut, l-a făcut în urma deciziei statelor membre la summitul NATO din Ţara Galilor, prima dintre ele care a ţinut de reasigurarea aliaţilor după anexarea Crimeei şi agresiunea militară rusă din estul Ucrainei.
După aceea, la summitul NATO de la Varşovia a trecut la o variantă de apărare şi descurajare. Toate aceste mutări de trupe, toate aceste exerciţii comune rotaţionale s-au făcut cu comunicarea către toţi partenerii, comunicare transparentă. Şi, evident, nu este vorba despre o amplasare dincolo de cele care au fost asumate. Nişte centre de comandă de integrare a forţei în fiecare din cele şase state membre NATO de pe flancul estic. Adică, nişte comandamente care se asigură că există forţele rotaţionale, se fac exerciţii, există nişte depozite, în aşa fel ca o eventuală ameninţare directă, un risc major pentru aceste state să poată fi combătut pe termen scurt, urmând ca în 48 de ore să intervină forţa de reacţie rapidă, care înseamnă 30.000 de oameni membri NATO pe teren în timp real, v-am spus, 48 de ore. După care, la două săptămâni, sunt termene succesive, este declanşat, dacă este angajat articolul 5, apărarea comună, sunt angajate toate categoriile de forţe aliate să intervină. Aici este vorba de o comunicare transparentă de forţe cunoscute. Şi dacă ne uităm cu atenţie pe flancul estic de sus până jos, vedem că raportul de forţe este net, net, substanţial inferior faţă de ce a existat vreodată în aceste state.
Voi lua drept exemplu strict România. Am avut o forţă militară, o armată de 350.000 de oameni, cu cinci armate. Și în momentul de faţă avem o armată cu 90.000 de funcţii, din care 75.000 sunt militari şi 15.000 sunt civili. Nu mai spun câte arme au fost topite în toată această perioadă. Avem o armată de profesionişti, care este flexibilă, capabilă să proiecteze forţa, a participat în teatre de operaţiuni. Şi, din punctul acesta de vedere, avem din 2001, cel puţin, 45.000 de soldaţi care au fost pe rând în teatrele de operaţiuni, ceea ce asigură o forţă profesionistă, care a şi luptat în condiţii grele, în condiţii direct pe front. Deci, nu e vorba de pregătire în studiou, în birou, pe hartă sau pe teren, pe câmpurile din România.
Dar descurajarea nu se poate face cu nivelul de armament pe care îl are astăzi nici România, nici Polonia. E vorba de o forţă proporţională. Nici măcar scopul nu a fost să asiguri complet ceea ce este necesar pentru a contrabalansa acest risc, ci este vorba de a da simboluri în zona de nord, de a arăta cu aceste comandamente comune şi elementele care vin faptul că toţi aliaţii sunt dispuşi să lupte şi îi sprijină statele membre.
Dacă vreodată se desfăşoară o agresiune militar-convenţională sau hibridă, în momentul respectiv toate forţele aliate vor fi prinse în acest joc, deci, practic, orice agresor se bate, se confruntă cu întreaga alianţă. Aceasta era simbolistica din nord. În zona de sud simbolistica e de altă natură. Din nou, cu acea brigadă din 5.000 de oameni din care România asigură jumătate şi restul sunt contribuţii ale diferitelor state NATO. Este, din nou, o formulă prin care NATO anunţă, tot simbolic, faptul că îşi asumă libera desfăşurare a trupelor pe tot cuprinsul alianţei.
Adică, NATO îşi poate mişca trupele din toate ţările NATO în România şi în tot flancul estic, pentru a participa la orice tip de agresiune ar fi cazul, orice tip de operaţiune este stabilită la nivelul Alianţei. Sunt elemente strict de natură simbolică şi nimeni nu-şi imaginează că cu 5.000 de trupe sau 87 de tancuri care astăzi sunt, după ce îşi termină exerciţiile pleacă înapoi, se rezolvă apărarea în faţa unei armate desfăşurate de dimensiuni mult mai mari. Sunt doar elemente simbolice, sunt afirmaţii ale Alianţei pe teren concret asupra faptului că este decisă să apere toate statele Alianţei.”
Europa Liberă: Care ar fi cele mai frecvente falsuri pe care le-aţi întâlnit dumneavoastră în presă legat de aceste desfăşurări? Cel cu 87 de tancuri care s-au transformat în 3.600 este doar un exemplu. Am văzut şi altele, că NATO se pregăteşte de confruntare cu Rusia. O confruntare care ar trebui chiar după învestitura lui Trump să se producă etc. Dumneavoastră pe care le-aţi întâlnit?
Iulian Chifu: „Sigur, sunt extrem de multe. În momentul de faţă găsim foarte multe pe piaţa occidentală, care ţin de o implicare insidioasă în ceea ce se întâmplă în statele occidentale. Am văzut acele elemente care ţin de implicarea Federaţiei Ruse în alegerile americane, celebrul raport dat de instituţiile americane de intelligence, prezentate inclusiv domnului Trump. Este o variantă publică de vreo 35 de pagini extrem de interesantă. Există avertismente ale altor categorii de servicii. Şi am văzut poloneze, cehe.
Am văzut în Germania o preocupare privind implicarea Federaţiei Ruse în viitoarele alegeri generale. Deci, nu vorbim strict despre fake-uri, despre ştiri false, ci vorbim despre o adevărată ingerinţă a Federaţiei Ruse în procesele democratice de alegere la nivel european şi transatlantic, scopul fiind scindarea relaţiei transatlantice, ruperea Europei, o schimbare către o politică de putere, în care Rusia să discute doar cu marile puteri şi, eventual, să facă negocieri de tipul sfere de influenţă.”
Europa Liberă: Nu aveţi impresia că nimeni nu ştie cu ce să contrapună la o astfel de strategie?
Iulian Chifu: „În momentul de faţă există câteva formule la nivel naţional desfăşurate. Există o lege deja în Statele Unite ale Americii, care îşi propune apărarea tuturor statelor lumii în faţa acestei agresiuni, a războiului informaţional. Există şi la nivelul NATO, şi la nivelul Uniunii Europene două stratcomm (strategic communication). În cazul Uniunii Europene o fabrică care să producă ştiri inclusiv în limba rusă, prin care demantelează toate falsurile.
În cazul NATO lucrurile merg mult mai profund, vă spun, pentru că sunt parte a acestui efort, şi care vizează şi celelalte elemente, cel de război informaţional şi cu componenta de operaţiuni psihologice, şi cu componenta bătăliei de trolli, şi cu componenta de recrutare, condiţionare a diferitelor secţiuni din publicul inclusiv în spaţiul virtual. Deci, există, în primul rând, realizarea faptului că se întâmplă acest lucru, că există agresiunea informaţională. În egală măsură există reacţii şi ale statelor, şi ale instituţiilor occidentale în raport cu aceste realităţi. Iar, cred eu, în viitorul foarte apropiat vom vedea din ce în ce mai mult şi rezultatele unui asemenea tip de reacţii, evident, ţine şi de statele însele, Republica Moldova, am avut o asemenea dezbatere extrem de susţinută, chiar am participat la ea. Şi există şi o strategie informaţională adoptată la nivelul Republicii Moldova cu nuanţele şi limitările şi, mă rog, stângăciile existente. Însă cred în acest moment că există şi posibilitatea, şi responsabilitatea guvernului de a avea grijă de elementele de această factură de aici, din interior, care trebuie să fie dezvoltate.
Până una alta, sunt elemente concrete, dar cred eu că în perioada următoare va conta foarte mult comportamentul Federaţiei Ruse şi pe această dimensiune, pentru că el va genera deschiderea sau, din contra, închiderea, containment-ul, îndiguirea Federaţiei Ruse în variantă război rece.
Această teză şi proiectul pe această dimensiune se află pe masa administraţiei Trump. În schimb, ceea ce pot spune cu certitudine, sprijinul pentru Ucraina va exista, confruntarea din estul Ucrainei sau din Crimeea, sau pe zona de contact între spaţiul rus şi Ucraina este de primă importanţă pentru Occident. Şi, din acest punct de vedere, trebuie să avertizăm şi Republica Moldova: contează foarte mult cum funcţionează şi nu va fi acceptabil ca evoluţiile din Republica Moldova să creeze o enclavă rusă în spatele Ucrainei.”
