Conducătorii dornici de „amnistie fiscală” nu au renunţat la ideea lor dubioasă. Ei au luat o pauză strategică ca să se mai domolească spiritele, ca să mai „camufleze” aspectele de-a dreptul bizare ale proiectului. Vor reveni însă în forţă, fiţi siguri! Şi probabil ne vor pune în faţa faptului împlinit. Sînt semne că au nevoie de această lege la fel cum bolnavul de diabet are nevoie de insulină.
Sînt curios să ştiu: autorii proiectului au discutat cu oamenii de afaceri oneşti, cu cei care au plătit mereu impozite şi care n-au furat? Eu nu sînt convins. Pentru că cei mai dezavantajaţi, după această amnistie fiscală, vor fi anume oamenii de afaceri oneşti.
Eu am discutat cu un asemenea om de afaceri cinstit, care era descumpănit, revoltat, ofensat. Omul acesta mi-a spus că el s-a mîndrit ani de zile cu corectitudinea sa, că a acumulat bunuri numai pe căi legale şi asta îl făcea mai fericit tocmai pentru că alţii furau şi-şi ţineau averile în zona subterană. Însă amnistia fiscală dorită de conducători l-ar pune pe acelaşi palier cu şmecheraşii care au acumulat lucruri prin fraudă. Şi atunci ce sens a mai avut corectitudinea acestui om de afaceri? Pentru ce s-a chinuit el să fie corect? Ca acum un hoţ să-şi legalizeze averile, să-i rîdă în faţă şi să nu mai aibă nici o problemă? Pentru asta a plătit omul onest toate impozitele cuvenite?
Au făcut oare conducătorii dornici de amnistie fiscală un sondaj printre oamenii de afaceri corecţi? Să fim serioşi! Oamenii oneşti nu i-ar fi sfătuit să promoveze asemenea legi. Asta mi se pare de domeniul evidenţei. Şi atunci ale cui interese îşi propune să apere această amnistie fiscală? Vă las să trageţi voi singuri concluzia, stimaţi ascultători.
