Deunăzi, Gazprom a respins solicitarea premierului Pavel Filip de a înapoia Tiraspolului datoria la gaze naturale a regiunii transnistrene, o datorie fabuloasă de peste 6 miliarde de dolari. A venit apoi interviul preşedintelui Dodon acordat Europei Libere, interviu care, în loc să limprezească lucrurile, le-a făcut şi mai confuze. Igor Dodon a declarat că guvernul şi consumatorul din RM nu au nici o legătură cu problema asta. Îl citez pe Igor Dodon: „Datoriile sînt ale întreprinderii cu capital de stat MoldovaGaz. Capitalul acţionar majoritar în MoldovaGaz este al Gazpromului. Gazprom niciodată nu a insistat ca datoriile consumatorilor din stînga Nistrului să fie achitate de Chişinău. Gazprom spune foarte clar că MoldovaGaz e o întreprindere cu capital de la Gazprom şi o cotă a statului. Şi gata.”
Mărturisesc că mare lucru nu am înţeles. La Moscova, domnul Dodon parcă recunoştea că această datorie e a Moldovei. Acum zice că e o chestie internă a Gazpromului. Dar cum poate fi ea o chestie internă a unei întreprinderi dacă Gazprom a respins înapoierea datoriei Tiraspolului? Şi-apoi mai are şi statul moldovenesc nişte acţiuni ale întreprinderii? Nu cumva şi aceste puţine acţiuni ar putea să fie pierdute doar pentru că cineva, la Tiraspol, nu a plătit nimic?
În general, toată povestea asta ridică serioase semne de întrebare, e greu de înţeles. Cum a fost posibil ca ani de zile cineva, la Tiraspol, să nu plătească nimic fără să fie penalizat, iar pe malul drept al Nistrului rău-platnicul să fie chemat imediat la ordine? Chiar dacă Tiraspolul şi Chişinăul sînt într-o ţară, cum e posbil aşa ceva? Dar sînt oare aceste oraşe într-o ţară? Căci Tiraspolul revendică mereu independenţa deplină. Repet, eu unul nu înţeleg nimic.
Mă tem de un singur lucru, mă tem că cetăţeanul moldovean va plăti şi datoria făcută la Tiraspol şi nici Tiraspolul nu va mai redeveni parte a Moldovei. În confuzia în care ne aflăm, scenariul cu pricina pare foarte probabil.
