Ca de obicei nesemnat, articolul publicat în paginile consacrate evoluțiilor politice europene în ultima ediție a săptămînalului britanic „The Economist”, califică Moldova drept o țară „a recordurilor degradante”, „de departe locul cel mai sărac din Europa”, puțin interesată să-și dezvolte turismul pentru străini. Capac la toate, susține autorul, ar fi fost revelația făcută în 2014, că aproape un miliard de dolari, „echivalentul a mai mult de o optime din Produsul Intern Brut al țării la acea oră”, a fost furat din trei bănci.
Pentru „Economist”, „proporțional cu mărimea economiei [moldovenești], ar putea fi vorba de cea mai mare fraudă a tuturor timpurilor”. Ceea ce a urmat, scrie comentatorul, a fost însă „suprinzător”, în ciuda celor „mai rele temeri”, iar țara a făcut față crizei într-un mod remarcabil. Articolul notează că „în 2015, PIB-ul s-a redus la 0,5%, (în timp ce al Rusiei cădea cu 4%, iar Ucraina plătea criza cu 10%), și că anul trecut creșterea economică a atins 2%, un procent înalt în conformitate cu standardele europene.”
La întrebarea cui i se datorează revirimentul, în „Economist” se răspunde că o parte din „credit trebuie acordat guvernului”, cu aprecierea că „nici gospodăriile, nici companiile nu au pierdut bani direct” și că intervenția guvernului ar fi susținut „consumul și investițiile”. Potrivit aprecierii autorului, „structura economică moldoveană neobișnuită a ajutat și ea”. Fiind vorba de o structură bazată în esență pe agricultură, cu o treime din forța de muncă țărani și cu gospodării mici, care împrumută puțin de la bănci, „puțini au remarcat costurile crescute ale creditelor”.
Vremea bună ar fi jucat și ea un rol, se scrie în „Economist”, urmare a condițiilor neploioase, producția de cereale crescînd anul trecut cu o treime. Și, semnalează în continuare observatorul, „un Acord de liber schimb cu UE din 2014 furnizează Moldovei o piață pregătită pentru bunuri, inclusiv pentru deliciosul ei vin.”
„Lovitura ar putea să fi fost amortizată în parte și de banii trimiși acasă de emigranți”, comparativ - notîndu-se în articol că - „Moldova este de două ori mai dependentă de remitențe decît Filipine, ceea ce spune ceva!”.
Concluziile articolului din săptămînalul britanic, al cărui autor a vizitat în mod evident Chișinăul, nu sînt deosebit de optimiste: „Problemele rămân. Chiar și zonele cele mai șic ale Chișinăului au drumuri bolnave și iluminare săracă. Corupția este excesivă (chiar dacă FMI ajută guvernul în combaterea ei), 15% din moldoveni trăiesc în sărăcie, iar datoria mare a guvernului înseamnă că politica fiscală va fi severă. Dar, pentru un loc de unde știrile provin de obicei din motive proaste, o licărire de speranță este cît se poate de binevenită.”
