Relansarea proiectului de conductă de gaz Nord Stream 2 pe care Rusia dorește s-o construiască pentru a ocoli Ucraina a putut părea inițial că ar dorespunde dorințelor UE de a diversifica sursele de energie.
Comisia Europeană a prezentat în urmă cu câteva zile un întreg pachet de măsuri privind securitatea energetică, căutând să armonizeze transportul și stocarea gazului, petrolului și energiei electrice de-a lungul și de-a latul Europei. Or, problema cu Nord Stream 2 este că ar concentra mai bine de 80% din gazul pe care Rusia, prin gigantica firmă Gazprom, îl furnizează Europei, ceea ce va duce de fapt la o restrângere a diversificării surselor.
Europa ar dori mai degrabă să lucreze la o conductă din sud, dinspre Azerbaijan și Marea Caspică.
În septembrie 2012 Comisia Europeană a lansat de altfel un caz anti trust împotriva Gazprom. Este vorba de fapt de o acțiune în justiție împotriva trustului energetic rusesc Gazprom pentru "abuz de poziție dominantă" și practici monopolistice. Acuzaţiile se bazau pe documente confiscate în raiduri în peste 20 de reprezentanțe Gazprom din Europa.
E limpede că asta va duce la înăsprirea tensiunilor între Rusia și occident.
Principala acuzație este că Gazprom încalcă legislația europeană anti-trust, „profitând de poziția sa dominantă pe piețele energiei din Europa centrală si de est”.
Gazprom (un adevărat stat în stat în Rusia și care are strânse legături cu Vladimir Putin) e suspectat de trei încălcări ale legislaţiei UE: ca ar fi împiedicat diversificarea pieței energiei; ca ar fi îmbucătățit acea piață in Europa centrala si de est, împiedicând astfel libera circulaţie a gazului si ca le-ar fi impus clienților central- si est-europeni tarife mult prea ridicate.
Sigur, Comisia a ținut să precizeze că deschiderea anchetei nu înseamnă ca Gazprom e considerat vinovat din start, ci doar ca afacerea este examinată in mod prioritar. Dacă se dovedeşte ca Gazprom a abuzat într-adevăr de poziția sa, asta înseamnă, spune Comisia UE, ca gigantul rusesc al gazului „a restrâns competiția, a împins in mod voluntar la creșterea prețurilor si a cauzat neajunsuri cetățenilor UE“.
Ancheta, care între timp a progresat până la deschiderea acestei acțiuni în justiție, se duce in cadrul articolului 102 din Tratatul de Funcționare a UE, care împiedica abuzul de poziție dominantă, conform legislației anti-monopol.
La fel, în septembrie 2014, Gazprom și Rosneft au fost deja excluse de la orice activități pe piețele bursiere europene.
Investitorii din UE nu mai pot acum cumpăra obligațiuni sau acţiuni ale acestor firme si nici nu le pot acorda împrumuturi. Practic, Gzaprom și Rosneft sunt excluse de la orice activități pe piețele bursiere europene.
Gazprom furnizează o treime din gazul întregii Europe. In Europa de est însă, partea sa de piața e uriașă. UE a investigat cu prioritate in operațiunile Gazprom din Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria si țările baltice.
Cinci din aceste opt țări depind în totalitate de gazul rusesc; Cehia depinde la rândul ei in proporţie de 70%, iar Polonia și Ungaria in proporţie de 83%. Bulgaria depinde in totalitate de gazul livrat de Moscova.
Dependența Europei de gazul rusesc nu este însă unilaterala. La rândul sau, Gazprom își vinde 65% din gaz in Europa. Analiștii estimează că în cazul în care ar fi condamnat, trustul rusesc ar putea primi o amendă de pînă la 6 miliarde de euro.
--------------------
Republica Moldova este dependentă în totalitate de gazul rusesc şi în proporţie de aproape 80 la sută de electricitatea produsă de Centrala de la Cuciurgan, controlată şi ea de o companie rusească. Această dependenţă subminează securitatea energetică a ţării, spun experţii.
Una dintre vulnerabilităţi este datoria la gaze pe care le acumulează pe an ce trece MoldovaGaz compania subsidiară a concernul rus Gazprom. Deşi deţine doar 36 la sută din acţiuni în MoldovaGaz Guvernul de la Chişinău s-a implicat mereu în negocierea contractelor de livrare a gazelor.
Executivul a propus recent companiei Gazprom o schemă de restructurare a datoriei istorice a companiei MoldovaGaz care se ridică la 6,5 miliarde de dolari. cea mai mare parte a acestei datorii – 5,8 miliarde – revine regiunii transnistrene unde gazele sunt livrate aproape pe gratis din 1992. Guvernul de la Chişinău a propus transferarea acestei datorii pe seama administrației de la Tiraspol. Gazprom ar fi respins această propunere a autorităţilor moldovene, scria recent cotidianul rus „Kommersant”.
Mai mulţi experţi cred că Moscova nu nădăjduiește să recupereze cea mai mare parte a acestei datorii şi că ar vrea mai curând să menţină această pârghie de influenţă şi chiar de şantaj asupra Chişinăului. Această opinie o împărtășește şi expertul în energetică Ion Muntean de la Institutul „Viitorul”:
„Situația creată la moment convine Moscovei până la urmă. Odată cu acumularea datoriilor la gezele naturale Republica Moldova poate fi manipulată în diferite situaţii. Toate declaraţiile care s-au făcut vizavi de aceste datorii nu au miza de recuperare a acestora, ci mai curând menţinerea lor ca o pârghie în influenţarea mersului bun al lucrurilor în Republica Moldova.”
În prezent, Gazprom este nu doar principalul furnizor de gaze al Republicii Moldova, dar şi operator al reţelelor de transport de gaze a ţării. Ceea ce, spun experţii, permite Rusiei să controleze furnizarea de gaze pe piaţa moldovenească şi să blocheze practic orice încercare de diversificare a surselor de gaze.
Dependenţa de Gazprom şi gazul rusesc s-ar putea reduce semnificativ după extinderea până la Chişinău a gazoductului Iaşi – Ungheni, cred experţii. La finele anului trecut, Guvernul moldovean a obţinut din partea instituțiilor financiare europene un împrumut de peste 80 de milioane de euro şi un grant de 10 milioane pentru construcția acestei conducte, care s-ar putea finaliza în 2019, promit autorităţile.
La nivel de discuţii deocamdată rămân potenţiale proiecte de interconexiuni cu România pe domeniul energiei electrice.
Interconexiunile alternative la gaze şi la curent electric nu ar fi însă suficiente pentru a asigura securitatea energetică a ţării, constată expertul Ion Muntean:
„Securitatea energetică presupune două aspecte. Primul ţine de aprovizionare, furnizare, de asigurare cu resurse necesare. Al doilea ţine de prețul la care sunt furnizate. Problema constă în faptul că capacitatea de plată a consumatorilor este destul de mică. Eforturile principale ar trebui direcționate spre a îmbunătăți situația inclusiv financiară a cetățenilor, astfel încât ei să aibă capacitatea de a achita facturile la energie consumând atât cât au nevoie. E necesară şi o eficientizare a consumului de energie, precum şi o balansare a resurselor care se consumă şi punerea unui accent mai mare pe resurse locale, inclusiv cele regenerabile.”
Expertul Ion Muntean conchide că timp de 25 de ani Republica Moldova se confruntă cu aceleaşi probleme grave în sectorul energetic, soluţionarea cărora trenează din cauza lipsei voinţei politice.
