O fată în blugi stă pe vîrfuri, agățată de gîtul unui băiat la fel de simplu îmbrăcat. Se sărută pe o stradă aglomerată din Londra, București sau Chișinău. E sigur că i-ați văzut cîndva. Dar nu îi mai vedeți la fel.
Acum cîțiva ani, ba chiar și acum cîteva luni, ați fi zîmbit și le-ați fi urat, în gînd, numai bine. Între timp, ceva s-a schimbat. Un gînd îngrijorat și trist a înlocuit urările: bieții de ei!
Oare știu ce îi așteaptă? Cînd și cît de curînd vor fi scuturați de vremuri? Căci nu mai e timp de crezut în bine și în vise. În jur, vremurile se schimbă atît de repede și de vitreg.
Tinerețea se termină mai repede. Dragostea se risipește, gonită de necazuri și rupturi fără leac. Cei doi tineri se vor trezi, poate, muncind în țări diferite sau fără de muncă, purtați de vreo idee nebună care îi va fanatiza sau mîncați de plictisul vieții fără soluții. Nimeni nu știe ce va fi dar știe că nu mai poate fi altfel. Ciudat și neiertător.
