Influența unui primar asupra cotidianului populației variază enorm în funcție de regimul politico-administrativ în interiorul căruia el este ales sau numit.
In Franța, de la Revoluție încoace și în țările care au fost supuse influenței franceze, primarul (a cărui funcție poate purta diverse nume de la o țară la alta) și adjuncții săi sunt aleși dintre membrii consiliului comunal.
In Olanda, primarii sunt aleși de partidele politice din localitate, prin negocieri interne, foarte adesea stabilindu-se o alternanță.
In alte țări, însă, precum în Polonia, pentru a da un exemplu, primarul e ales de populație, prin vot universal. Un asemenea primar ales de cetățeni va avea, este limpede, o legitimitate totală, iar în Polonia primarul capitalei, Varșovia, este chiar numit “Președintele Varșoviei”, in loc de primar.
In unele orașe occidentale împărțite în municipalități autonome, precum Bruxelles sau Copenhaga, fiecare din ele are un primar, deasupra cărora se află un super-primar căruia aceștia îi sunt subordonați, precum miniștrii unui prim ministru.
In Polonia primarul nu poate fi în același timp membru al parlamentului. In țări occidentale precum Franța și Belgia, cumulul de funcții este o banalitate, iar foarte mulți deputați în parlament sunt și primari, în general delegându-și funcțiile și mergând să-și vadă de afacerile locale în weekend, sau la perioade stabilite.
Acolo unde un primar este ales de populație, indiferent de apartenența lui la un partid, sau chiar ca independent, el va avea la dispoziția lui mult mai multe pârghii prin care poate influența cotidianul populației decât într-un sistem cum e cel olandez, unde primarul e desemnat prin negocieri între partidele locale. Primarul olandez e supravegheat în permanență de celelalte partide, în vreme ce primarul polonez, mai ales dacă este independent, nu are de dat socoteală decât în fața populației și nu poate fi contestat decât prin petiție colectivă.
Indiferent prin ce procedură a fost ales sau numit, primarul este în același timp reprezentantul statului și în această calitate el oficiază căsătorii, pe care le oficializează în numele statului, supraveghează recensămintele și, lucru foarte important în perioade de alegeri, el revizuiește și verifică listele electorale.
Fiind persoana de care depinde poliția, care aprobă contractele cu comunitatea ale firmelor locale, care poate decide de proiectele de urbanism, de la canalizare și construcții, la refacerea parcurilor și asfaltarea drumurilor și șoselelor, este limpede că un primar poate foarte lesne cădea pradă tentațiilor corupției. Nu e de mirare, așadar, că unele din cele mai mari cazuri de corupție în care sunt implicați primari vizează urbanismul și —cazurile clișeu— construirea de infrastructuri sportive, sau a unui stadion cu costul supraapreciat. Asta permite și flatarea orgoliului populației, în general prin construirea unui gigantic kitsch sportiv rareori folosit, cât și încasarea unor la fel de gigantice comisioane și șperțuri.
***
În Republica Moldova primarul este deseori perceput ca persoana care răspunde de tot ce se întâmplă în localitate și de care ar depinde orice decizie fie ea economică, de ordin social sau cultural. Atunci când apare o problemă, fie ea şi personală, se apelează la primar, mai curând, decât la consilierii locali. Or tocmai Consiliul local e cel care decide în toate problemele de interes local, începând de la gestionarea bugetului, stabilirea tarifelor, impozitelor şi taxelor locale şi până la administrarea terenurilor, construcția drumurilor sau asigurarea curățeniei în localitate. Primarul e cel care execută deciziile Consiliului, participă la elaborarea lor şi are un rol de supraveghetor a situației din localitate. Primarul asigură activitatea mai multor serviciilor sociale, inclusiv a oficiul stării civile. El supraveghează activitatea parcurilor, piețelor sau a târgurilor. Ține evidența unităților de transport publici şi asigură securitatea traficului rutier, inclusiv prin instalarea marcajelor rutiere. Tot primarul e cel care contribuie la realizarea măsurilor de asistență socială și ajutor social. Acestea sunt doar câteva din competențele pe care le au cele două autorități și nu se poate spune care din ele este mai influentă în sat sau oraș pentru că atât primarul, cât şi consiliul local influențează cotidianul populației.
Dificultățile apar atunci când primarul nu se bucură de sprijinul majorității consiliului local din cauza apartenenței lui la un alt partid decât cel susținut de nucleul consiliului, dar şi atunci când primarul nu are nicio afiliere politică.
Edilii independenți au un câmp de manevră mai îngust, în special atunci când este vorba de fonduri, îmi spune din propria experiență Tatiana Badan, primar la satul Selemet din Cimişlia, tot ea președintă a Congresului Autorităților Locale (CALM):
„Pentru un primar independent nu este multe pârghii pentru a influența sau a atrage anumite proiecte. Societatea este politizată, iar acest lucru se răsfrânge negativ asupra comunității pentru că sunt foarte multe fonduri sau programe guvernamentale care vrem sau nu vrem se repartizează pe criterii politice.”
Deși primarii independenți sunt deseori marginalizați de partidele de la guvernare, ei se bucură in schimb de o tot mai mare încredere în rândul cetățenilor, notează Badan:
„Cetăţenii noştri dau mai multă prioritate primarilor independenți, pentru că la nivel local este important omul, gospodarul care poate duce un management bun în administrația publică locală.”
Primarul liberal al orașului Nisporeni, Grigore Robu, unul dintre cei mai tineri edili din Republica Moldova, consideră că una din importantele pârghii de care trebuie să facă uz orice primar este cea de a consulta localnicii. El spune ca așa a procedat în 2015 când a fost ales în funcție, reușind astfel să ducă la bun sfârșit un amplu proiect de alimentare cu apă a orașului.
„În acest proiect una din condițiile donatorilor a fost și contribuția cetățenilor. În dezbaterile pe care le-am avut cu cetățenii a fost cel mai dureros punct. Însă a fost o condiție a donatorilor și nu am putut să o dăm la o parte. Cea mai importantă influență e cea prin puterea convingerii.”
Reuniți recent la o adunare generală primarii au deplâns ritmul încetinit al descentralizării locale, în urma căreia edilii ar urma să obțină mai multe pârghii de influență și o autonomie mai mare în raport cu alte autorități locale, dar mai ales în raport cu cele centrale. La cinci ani de la adoptarea Strategiei de descentralizare, Parlamentul a prelungit cu trei ani planul de acțiuni ce urma să fie încheia încă în 2015. Primarii au obținut, totuși, o minimă autonomie financiară odată cu adoptarea noii legi a finanțelor publice locale. Dar pentru că întârzie adoptarea reglementărilor fiscale, nu reușesc să acumuleze suficiente venituri pentru a soluționa multiplele probleme de pe agenda.
