Ministerul justiției a organizat astăzi o promisă dezbatere publică despre portalul instanțelor de judecată – mai exact despre criteriile de căutare pe acest portal. El adună într-un singur loc toate dosarele și deciziile de judecată și devenise foarte popular printre jurnaliști. Aceștia puteau afla cu uşurinţă, de exemplu, dacă un demnitar are sau nu dosare sau condamnări, căutându-l după nume și prenume. Dar de la începutul anului, ministerul a blocat căutările după nume, invocând protejarea datelor cu caracter personal. Cu ce s-a soldat dezbaterea de astăzi, ne spune Diana Răileanu:
Chiar dacă ministrul justiţiei a anunţat în debutul dezbaterii că şi-a propus să găsească o soluţie pentru a proteja, pe de o parte, dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, accesul liber la informaţii de interes public, discuţia de astăzi a părut mai degraba ruptă din fabula „Racul, broasca şi o stiucă”. Autorităţile îşi apără decizia de a bloca motorul de căutare a dosarelor după nume şi prenume invocând Legea privind datele cu caracter personal, pe când activiştii civici şi jurnaliştii, între care şi Alina Radu, directoarea săptămânalului de investigaţii „Ziarul de Gardă”, bănuiesc că la mijloc ar fi interesul de a dosi de ochii lumii informaţii şi dosare de interes public:
„Bănuiala e că există o rea intenţie ca noi ca şi jurnalişti, ca şi societate civilă să nu putem găsi dosarele care implică politicieni, membri ai Parlamentului, ai Guvernului, judecători, procurori, poliţişti, alte persoane publice implicate în cauze de corupţie, de spălare de bani şi alte crime împotriva statului şi a societăţii. Datele nu aparţin Dvs, datele sunt ale cetăţenilor şi statul le are în gestiune.”
Pe lângă faptul că a fost blocat motorul de căutare după nume şi prenume pe portalul instanţelor de judecată, o altă problemă cu care se confruntă jurnaliştii este aşa numita „depersonalizare” a sentinţelor. Altfel spus, orice nume în hotărâre este acoperit cu XXX sau ZZZ, deci, şanse ca un ziarist să afle despre cine e vorba în dosar, sunt aproape minime.
Jurnaliştii sunt susţinuţi şi de o parte dintre avocaţi cărora, în lipsa unui motor de căutare, le vine foarte greu să urmărească dosarele clienţilor. Mai mult, explică preşedinta Uniunii Avocaţilor, Nina Lozan, chiar dacă hotărârile instanţelor de judecată sunt „depersonalizate”, adică nu sunt indicate numele şi prenumele persoanelor implicate în dosar, acest lucru nu le scuteşte de expunere publică:
„Aşa numitele date cu caracter personal au fost şi sunt afişate pe tabla de anunţuri informative din toate instanţele de judecată. Deja ele sunt publice. Şedinţele de judecată sunt la fel publice, prevăzute de lege. Oricine poate vedea persoana în cauză, oricine îşi poate face notiţe, adică, poate obţine mult mai multe informaţii decât cu ajutorul motorului de căutare. Publicarea numelui şi prenumelui persoanei care este parte în proces eu nu cred că aduce atingere vieţii intime, familiale şi private ale acestei persoane.”
Responsabilii din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal ridică din umeri şi spun că aceste prevederi sunt conforme legii şi că publicarea informaţiilor detaliate despre persoanele implicate în dosarele de judecată ar încălca mai multe drepturi. Sergiu Bozianu, adjunct al Centrului:
„Cum rămâne cu prezumţia de nevinovăţie atunci când se publică hotărârile de primă instanţă, care nu sunt definitive şi, practic, nu prea produc efecte juridice asupra persoanei vizate şi cum este repusă persoana în drepturi după ispăşirea pedepsei? Spre exemplu, persoana a fost condamnată la cinci ani după care, conform tuturor principiilor de drept naţionale şi internaţionale, persoana trebuie să fie repusă în toate drepturile lezate. În momentul în care sentinţa prin care a fost condamnată peste 20 de ani va fi publică, cum consideraţi, va fi el repus în drepturile asupra cărora a fost restrâns sau nu?”
Discuțiile despre necesitatea protejării datelor cu caracter personal s-au intensificat la începutul acestui an, după ce un fost comisar al Chișinăului, Vladimir Botnari, a cerut pedepsirea penală a unei jurnaliste, invocând că i-ar fi fost încălcat dreptul la viață după ce a fost „accesat şi difuzat, fără consimţământul său, date cu caracter personal care îl vizează pe el şi membrii familiei sale”. Procuratura a refuzat pornirea urmăririi penale, însă cazul a oferit motiv pentru apărătorii drepturilor omului să se întrebe dacă nu cumva legea este utilizată de unii funcţionari cu rea-credinţă, aceştia invocând-o atunci când ajung în vizorul jurnaliştilor.
