Născută în 15 februarie 2003 la Chișinău. Elevă în clasa a VIII-a la Liceul de Creativitate și Inventică Prometeu-Prim. Pasionată de informatică, lectură, hand made, animație și blogging. A participat la mai multe traninguri de jurnalism, voluntariat și liderism. Corespondentă a Redacției copii și tineret a postului public Radio Moldova, membră a echipei emisiunii Abraziv a Centrului Media pentru Tineri.
Luni
Mă trezesc la ora 8 și jumătate. Nici nu am de gând să mă grăbesc undeva. În sfârșit, a venit și „lunga” vacanță de primăvară, sau, cum îi spun eu, „dublul week-end”. După ce mai savurez liniștea dimineții, mă spăl pe dinți și mănânc. Eu și Ciprian ieșim afară. Ne-am mutat chiar ieri la apartamentul vechi pentru că la cel nou se face reparație, așa că ne aflăm din nou lângă bine-cunoscuta curte în care am crescut, cu teren de joacă și cu o mică cetate. Aici sunt multe de făcut. Când ne întoarcem este deja ora trei. Ne luăm lucrurile și plecăm la piscină. Apa este plăcută și răcoroasă. După antrenament trebuie să luăm troleibuzul acasă. Cum era de așteptat, la ora 5 seara, totul e ticsit de lume. Din fericire, nu avem mult de mers. Nici acasă nu avem multe de făcut. Eu citesc. Ciprian filmează. Mama scrie. Pisicile moțăie. În casă este mult prea cald. Afară sunt 16 grade, iar caloriferele sunt fierbinți. Stăm cu geamurile deschise. Păcat de atâta risipă de energie, dar nu avem ce face – suntem conectați la sistemul central de încălzire. Totul e ca de obicei. Mă gândesc cât de bine este în vacanță…
Marți
Astăzi ne-am sculat cu toții mult prea devreme pentru o zi de vacanță. Din cauza pisicilor, logic, orchestra noastră înfometată. Ciprian pleacă să filmeze un promo pentru Misiunea Socială Diaconia, iar eu am rămas acasă s-o ajut pe mama la transcrierea unui interviu, cu ambasadorul României Daniel Ioniță. Am aflat că România ajută foarte mult Republica Moldova – cu burse, cu autobuze școlare, cu bani și cu renovarea grădinițelor și centrelor de cultură. Iubesc România, am și prieteni acolo. Apoi plec împreună cu mama să luăm bicicleta mea de la apartamentul în reparație. Mama are o ședință la Asociația pentru Politică Externă, așa că eu plec să mă dau cu bicicleta la Valea Morilor. Îmi amintesc cu drag de pistele de biciclete din Viena și din Leipzig. Din păcate, la noi nu este așa ceva. Manevrez printre pietoni, mașini parcate pe trotuar și gropile din asfalt. Totuși, plimbarea în jurul lacului a fost una plăcută. Se simte apropierea primăverii. Plecăm acasă. Mama îmi spune că a cheltuit 600 de lei pe reparația mașinii. Tot din cauza drumurilor. Acasă facem popcorn și ne uităm la un film. Îmi plac foarte mult astfel de seri în care ne uităm cu familia la filme.
Miercuri
Ultima zi de vacanță. Ne sculăm mai târziu, pe la 10. Mă relaxez și citesc. Recent am primit cartea de educație financiară „Tată sărac, tată bogat” de Robert Kiyosaki. Îmi place și o recomand tuturor tinerilor. Toată lumea din casă e trează. Eu și Ciprian mergem să luăm și cea de-a doua bicicletă de la apartamentul în reparație. La întoarcere coborâm dealul cu bicicleta, viteza noastră ajunge la 30 km pe oră. Este super! Ajungând acasă, îmi amintesc că este ziua de 8 martie! Mă gândesc că trebuie să-i luăm urgent un cadou mamei. Mai ieșim o dată și cumpărăm niște lalele colorate. Mama s-a bucurat. Dar oricum a trebuit să mergem să ne facem temele. Mă tot gândeam că nu ar fi fost grav dacă ne mai dădeau două zile de vacanță. Mi se pare ciudat ca vacanța să dureze doar 3 zile și să se termine în mijlocul săptămânii. După ce îmi termin temele, nu mai am prea multe de făcut. Dar îmi amintesc totuși de ceva important. De mai mult timp vroiam să mă înscriu pentru o bursă la o tabără în Germania, Berlin, ca să învăț limba germană, așa că mă apuc de completat formularul de înscriere. Mă gândesc că ar fi super dacă m-ar accepta, dar asta nu mai depinde de mine. Când voi crește mi-aș dori să-mi fac studiile în Occident, la fel ca majoritatea colegilor mei. Păcat că la Chişinău nu pot să fac studii universitare de calitate. După ce completez formularul, mă culc cu sufletul împăcat.
Joi
Da, marea noastră vacanță s-a terminat. Ca de obicei, deșteptarea e la 6 și jumătate. Eu sunt prima care se trezește. Spălatul pe dinți, micul dejun… și mergem către școală. Suntem puțini. O treime din colegi au hotărât să-și prelungească vacanța. La fel ca oricare elev, am și eu materii preferate și unele mai puțin preferate. De fapt, toate orele m-ar putea interesa cu ceva, dar cred ceea ce le face interesante este profesorul. De exemplu, la materiile mele preferate, profesorii sunt și interesați să ne învețe, dar sunt și buni. Pe când la cele mai puțin plăcute, profesorii sunt, de asemenea, interesați să ne învețe, dar nu sunt și buni. Ziua de astăzi e mai grea, iar timpul curge greu. Într-un final, se face două și jumătate și împreună cu Ciprian plecăm acasă. În mod normal, am avea mai multe activități extrașcolare, de exemplu, chitara și engleza, dar profesorii ne-au prelungit vacanța. Exact când ajungem, mama e pe punctul de a pleca. Și, după o zi grea de muncă la școală, nu ne apucăm imediat de teme, ci mai pierdem puțin vremea pe internet. Nu mă mir că, în general, copiii stau mult timp pe YouTube și pe alte rețele de socializare. Ele oferă conținut suficient la care să te uiți ore în șir. O soluție ar putea fi ca fiecare să-și găsească un hobby căruia să i se dedice în viața reală, nu în cea virtuală. Mama a fost la o întâlnire cu foștii colegi de clasă și ne-a adus prăjituri de la un domn revenit recent din Franța. Nu vă spun numele lui, că e secret. Dar prăjiturile au fost delicioase și îi mulțumesc!
Vineri
O nouă dimineață. Aceeași rutină, mergem la școală. Astăzi, în loc de fizică avem muzica. Nu mă prea bucur. La ora de muzică nu învățăm, de obicei, cântece care să ne fie pe plac. Ora de muzică este adaptată la timpurile în care cântecele populare erau la modă. Acum cântecele pop sunt cele care captează atenția tinerilor și care ar face ora mult mai interesantă. Dar lecția de azi e diferită. Am învățat despre trupa Beatles și am cântat cântece precum „Yesterday” și „Let it go”. Ultimele lecții sunt cele de engleză. Am trecut la o temă nouă, „străzile Londrei”, și am făcut conexiuni cu străzile din Chișinău. Nu a fost vorba numai despre ireparabila problemă a drumurilor, ci și despre oamenii care merg pe străzi. La noi oamenii nu zâmbesc. Nu se bucură prea mult de împrejurimi și nu văd lucrurile frumoase din jurul lor. Eu cred că este o problemă reală, însă aici fiecare trebuie să încerce să își schimbe atitudinea. După școală, mă duc la bazin, iar apoi la Europa Liberă, să-mi citesc „Jurnalul”.
În week-end sper să cumpărăm lanț de bicicletă ca să putem merge zilnic diminețile la școală cu bicicleta, așa cum fac mulți prieteni de-ai mei din alte țări. I-am promis mamei că vom fi atenți. Sper să fie și șoferii.