Un detaliu distinct al anilor tranziţiei e puzderia de partide şi partiduţe gălăgioase care roade nu prea au adus. Te uiţi ce s-a făcut aici de la 1991 încoace şi îţi dai seama că toată fojgăiala asta partinică a născut un şoarece, că partidele autohtone au avut grijă mai mult de propria lor bunăstare. Despre faptul că avem aici prea multe partide, unele inerte şi cvasi-invizibile, s-a scris mult în presa din RM.
Ei bine, ca şi cum puţine partide am avut, a mai apărut deunăzi unul nou. Sincer să fiu, era să trec cu vederea evenimentul. Dar m-a năucit niţel denumirea acestui proaspăt partid. El se numeşte „Voinţa Poporului”! O denumire foarte pretenţioasă, aş zice, mai cu seamă după moştenirea pricăjită rămasă de la partidele anterioare.
Aşadar, „Voinţa Poporului”… Mi se pare de-a dreptul bizară şi bombastică denumirea cu pricina. Păi, cum poate un partid să exprime voinţa întregului popor? Partidul, prin definiţie, exprimă punctul de vedere al unei părţi a poporului. Şi chiar dacă şi-ar propune să fie o porta-voce a întregului popor, tot nu ar reuşi. Sau proaspătul partid vrea să fie un soi de PCUS din URSS? Nu prea cred.
Fireşte, noul partid are dreptul să-şi aleagă orice denumire. El are dreptul la viaţă. Dacă vor oamenii un nou partid, de ce să nu-l făurească? Altceva e că aici multe partide au dezamăgit, au eşuat lamentabil, au făcut valuri într-un păhărel cu apă. Să vedem ce prestaţie va avea partidul „Voinţa Poporului”. Îi vom urmări cu mare interes traseul şi vom reveni peste o vreme cu nişte concluzii…
