Transgaz, compania publică națională și unicul operator al sistemului de transport de gaze naturale din România nu a negat acuzațiile aduse de Comisia Europeană, precizând că va pune la dispoziția Bruxelles-ului toate datele cerute.
Margrethe Vestager, comisar responsabil cu politica în domeniul concurenței, a vorbit despre securitatea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile pentru toate statele comunitare, după ce ieri Comisia Europeană a deschis o procedură oficială de investigare împotriva Transgaz.
Motivul principal este că Transgaz ar fi împiedicat exportul de gaze naturale din România către alte state din Uniunea Europeană, iar Bruxelles-ul va ancheta în ce măsură Transgaz a abuzat de poziția sa dominantă pe piață, încălcând astfel normele Uniunii. Compania românească este acuzată că ar fi împiedicat importul de gaze spre Ungaria.
Potrivit unui comunicat primit de la reprezentanța Comisiei în România, investigația antitrust a Bruxelles-ului se concentrează asupra „indiciilor potrivit cărora Transgaz a elaborat o strategie de restricționare a exporturilor de gaze naturale din România către alte state membre ale UE”.
Nu e clar dacă această strategie despre care vorbește Comisia Europeană face parte dintr-un plan național mai larg sau dacă Transgaz, compania care deține conductele prin care se transportă gazul a administrat lucrurile în acest fel dintr-o eroare sau pentru a-și proteja interesele.
Este cunoscută, pe de altă parte, reticența României de a-și împărți gazul cu celelalte state comunitare. Fără să se opună fățiș politicilor energetice comune, România a amânat cât a putut de mult construirea și punerea în funcțiune a conductelor care fac legătura cu vecinii săi.
Pentru a reduce dependența de Rusia, după ce aceasta a închis robinetul pentru pentru prima dată în 2006 spre Ucraina, țară prin care trec cele mai importante rute de gaz spre Europa, Bruxelles-ul a decis ca statele comunitare să construiască între ele conducte de legătură cu ajutorul cărora să fie salvate în caz de nevoie. Proiectul prevede includerea în această logică și a statelor nemembre ale Uniunii Europene.
România a fost probabil ultima dintre statele comunitare care și-a îndeplinit această obligație, dar nici până acum, în totalitate, fiindcă spre Ucraina nu există încă niciun fel de legături prin care să fie aprovizionată această țară cu gaz românesc în cazul în care locuitorii ei sunt lăsați în frig în toiul iernii.
Comisia Europeană pomenește despre această strategie a tergiversării atunci când explică instrumentele folosite de Transgaz pentru a nu exporta gaz în Ungaria: (i) argumente tehnice nefondate, ca pretext pentru a împiedica exporturile sau pentru a justifica întârzierile în ceea ce le privește; (ii) investiții insuficiente sau întârzieri în construirea infrastructurii corespunzătoare; (iii) taxele de utilizare a sistemelor de transport legate de interconectare.
Bruxelles-ul acuză Transgaz de „restrângere a concurenței”, de „limitare a alegerii rutei de aprovizionare” și în consecință de „prețuri mai ridicate” și de „reducere a securității aprovizionării” cu gaz a statelor europene.
După ce Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, România va deveni al doilea cel mai mare producător de gaze din comunitate, după Olanda.
România nu vrea să-și consume însă resursele prea repede, de aceea își completează an de an propriile necesități energetice importând gaz rusesc la prețuri mult mai mari decât cumpără state importante precum Germania, de exemplu.
Comisia Europeană nu înțelege acest egoism, pe care nu doar țările periferice îl practică, iar comisarul pentru concurenţă, Margrethe Vestager a spus că Bruxelles-ul trebuie să afle „dacă Transgaz şi-a folosit în mod abuziv poziţia dominantă prin izolarea pieţei de gaze din România şi prin împiedicarea integrării acesteia în reţeaua europeană de gaze”.
