La depunerile de flori de ziua de naștere a lui Aleksandr Sergheevici Pușkin, președintele Igor Dodon a amintit că poetul rus a scris și un basm despre „țarul Dodon”. „Mereu mi se spune că există o poezie de Pușkin despre țarul Dodon”, le-a declarat șeful statului jurnaliștilor, la bustul poetului, în parcul central din Chișinău. Rugat să spună basmul, președintele a refuzat.
Țarul Dadon și cocoșul de aur
La A.S. Pușkin, „țarul Dadon” (cu „a” nu cu „o”) apare în „Basmul cocoșelului de aur”, după cum a fost tradus titlul operei literare „Ска́зка о золото́м петушке́”, scrisă în 1834.
Despre țar, personajul principal al basmului, se spune că, în tinerețe, își cam ofensa vecinii. Cu anii, însă, ținta atacurilor a devenit chiar el. Pentru a se apăra, „țarul Dadon” a cerut ajutorul unui „înțelept”, pe care Pușkin îl mai descrie în basm drept „astrolog și eunuc”.
Acesta i-a oferit țarului drept sfetnic un cocoș de aur: pe timp de pace, cocoșul va rămâne liniștit, dar în caz de pericol îl va avertiza pe țar. „Țarul Dadon” a acceptat și i-a promis la rândul său binefăcătorului că-l va răsplăti, îndeplinindu-i orice dorință, când acesta îi va cere.
De frica cocoșului, vecinii n-au mai invadat o vreme împărăția „țarului Dadon”. Dar după doi ani de pace, cocoșul a prins a bate alarma, întorcându-se spre răsărit, de unde venea pericolul. „Țarul Dadon” și-a trimis în direcția indicată mai întâi fiul cel mare cu o armată, apoi fiul cel mic...
De aici încolo, basmul ia o turnură tragică, implicând o preafrumoasă prințesă orientală, violența în familie, o promisiune neonorată și răsplata. Finalul este fatal pentru toți, cu excepția cocoșului de aur.
Editor: Mircea Țicudean
