Născut în 28 iunie 1990, la Costeşti, Ialoveni. Licenţiat în relaţii internaţionale, ştiinte politice şi administrative, USM. Absolvent al Școlii de studii avansate în jurnalism. Fost corespondent politic pentru Agora.md, unde a fost și lși grafic designer având în paralel și funcția de designer grafic. A participat la programul de burse al postului de radio Europa Liberă și al diplomației cehe Vaclav Havel Journalism Fellowship.
Luni
E Ziua Rusiei, iar această sărbătoare pare să fie marcată și la moldoveni cumva. Toată ziua urmăresc evenimentele din Rusia, protestele anticorupție și nu numai, conduse de Alexei Navalnîi. Totuși, declarațiile de săptămâna trecută ale acestuia despre Moldova și Transnistria te fac să te gândești că de fapt oricine nu ar fi la ruși, oricum problema noastră va fi prezentă, pentru că indiferent cum schimbi un om, sistemul rămâne. Ca la Biserică.
Acolo, de exemplu, mitropolitul Vladimir a fost dat afară din pădure. Acesta și-a construit o vilă de toată frumusețea în codru care arată ca în Grădina Edenului din biblie, de unde Adam a fost dat afară din cauza că a mușcat din măr. Aparent, mitropolitul încearcă tot timpul să-și reconstruiască prezența într-o asemenea grădină, și până acum, văzând vila sa din pădure, dar și casa sa, realizezi că nu trăiesc chiar așa de rău călugării.
Speram ca orașul Chișinău să arate cum trebuie. Când am plecat din Moldova, în luna decembrie mă gândeam că la revenirea mea pe 1 iunie poate reparația de pe Ștefan cel Mare, inclusiv pavajul se va termina. Aparent, nu a fost să fie. Oricum, chiar și fără primar, aflat în arest la domiciliu, lucrurile se mișcă. Autoritățile au îndemnat localnicii să nu hrănească porumbeii că ies rozătoarele. De unde până unde nu prea am înțeles, dar fie, o să avem de unde alege.
Seara, călătoria tradițională cu microbuzul este pe muzica unui autor necunoscut. Aș vrea să vă redau acordurile melodiei, dar versurile sunt sublime. Autorul constată într-un final că principala consecință a acțiunilor Italiei este stricarea lumii. Iar asta se manifestă prin faptulă că bărbații au rămas într-o solitudine în lipsa „fimeilor”.
Italia, potrivit autorului, se face vinovată și de reprofilarea „fimeii”, caracterizată de acesta drept „stricare”. Autorul constată tranziția acesteia de la statutul de gospodină la cel de „slugă străină”. Măcar mâine să nu am parte de așa gen de muzică.
Marți
În Microbuzul Costești, se aude o piesă în care autorul își propune „să facă un pic de glumă după atâta jăli. Că „te gruzești cu tătu”. Muzica la refren sună ca versurile piesei lui Marcel Pavel, „Frumoasa mea”, dar strofa este ... să-i zicem așa ... fascinantă ... Dar, mai bine despre politică.
Astăzi Plahotniuc și-a propus să combată propaganda rusească. Curios, i-a luat cam cam 10 ani „de luptă” cu propaganda care-l tot obliga să dea știri de la Pervîi Kanal pe cea mai vizualizată frecvență din Moldova. Cel puțin trolii au de lucru. „Să-mi pag piciorul. Nu în zadar Plahan a înregistrat proiectul privind stoparea proapgandei rusești”, scrie un troll comentînd la o știre despre faptul că Uniunea Europeană încă este în spatele Uniunii Vamale în mințile moldovenilor.
Spre seară am obiceiul de urmări pista de bicicliști de pe Ștefan Cel Mare, iar ea duce peste tot. Pe sub mașini parcate, ocolind un chioșc cu lenjerie intimă și se termină misterios într-o movilă de nisip. E bine că măcar toate drumurile duc la mare, sau ceva legat de mare.
Ghinionul din ziua de marți a fost să ajung într-un microbuz „cu masaj”, să-i zic eu. Mai precis, din mai multe scaune iese un fel de fier care nu te lasă să te lași pe speteaza scaunului, iar combinând cu drumul ajungi să-ți pomenești toți sfinții aflați pe tură în acel moment. Preferi să stai în picioare. În schimb muzica nu este chiar așa de rea. Plus, la un moment dat șoferul a lăsat să se audă programul de seară de la Radio Europa Liberă. Printre melodii din anii 80. Dar, măcar ceva util.
Miercuri
Azi mi-am luat căști. Cred că este cea mai bună decizie din această săptămână. Azi politica, pentru că doar ăsta este subiectul ce mă macină, a fost dominată de comunicatul Băncii Mondiale, reacție la declarațiile făcute de Iurie Leancă cu referire la creditele de urgență. Oare cum te simți atunci când tu fiind atât de sigur de ceva, ajungi să minți cu nerușinare, iar minciuna este dărâmată la primul vânt? Dacă altădată măcar minciunile erau de calitate în Moldova, azi nici acestea nu mai sunt cum erau.
Un alt lucru care m-a amuzat astăzi este faptul că socialiștii au zis că „nu vor modele străine” și că „Moldova trebuie să fie o punte de legătură”. Asta cu modelele străine este oarecum în contradicție cu ceea ce zicea fostul șeful său șef de partid că „Moldova trebuie să preia aquis-ul comunitar”. Cât despre „puntea de legătură”, această partitură mă enervează și mai tare. De ce Moldova ar trebui să fie punte de legătură, sau pod? În primul rând nimeni nu stă pe punte, toți o folosesc pentru tranzit (de exemplu banii rusești, armamentul din Transnistria sau chiar kilogramele de heroină). În al doilea rând, toți o calcă în picioare, iar în plus, doar boschetarii stau la pod, sau mai precis sub pod.
În România este mai interesant. Șeful de partid cere demisia guvernului, înaintat tot de el. Oare cum ar arăta așa ceva în Moldova? Domnul Plahotniuc, nemulțumit de activitatea guvernului Filip să-i ceară acestuia demisia, iar ultimul să refuze să plece din cauza că se teme să nu fie un candidat greșit, din partea fracțiunii partenere de coaliție.
Joi
Cum am zis mai devreme, politicienii din Moldova nici măcar nu pot construi o minciună deja, sau mai precis nici nu se străduie să o facă. Lider la acest capitol este evident Igor Dodon, care își adaptează discursul și tezele electorale în funcție de instituția de presă la care vorbește. De data asta, a zis că a plecat familia sa în Antalya, iar el a revenit înapoi. Costurile de călătorie aparțin unei doamne consul onorific din Antalya, care a spus, contactată de jurnaliști, că ea nu a plătit nimic, și că nici nu a vorbit cu Igor Dodon. Vizibil prins cu minciuna, Dodon nu a reacționat. Între timp, pe internet apare o informație că Dodon a urcat în seara de joi într-un avion cu destinația Antalya.
Lucrurile se precipită în România, și încă odată văzând jocurile politice de la București, realizezi că noi suntem de fapt același popor. Avem aceeași limbă, aceeași cultură, aceeași religie și evident aceeași prostie în rândul politicienilor. Iar România pare stabilă, până când te surprinde cu ceva. Așa a fost cu ordonanța 13, așa este acum cu guvernul Grindeanu. Ultimul, mai nou, cere demisia lui Dragnea. Nu mi-aș imagina că în Moldova Pavel Filip să ceară demisia din fruntea partidului a lui Plahotniuc, și să zică el, cel care este văzut ca o marionetă că „întâi vă dați demisia, apoi mi-o dau și eu”.
Vineri
Revenim la minciuni. Dis de dimineață, lui Iurie Leancă i s-a mai arătat din deget și din partea FMI din Moldova, după ce luni Banca Mondială declarase că nu s-a consultat cu Iurie Leancă atunci când acesta a dat garanțiile.
Iar Dodon ne-a lămurit că de fapt consulul i-a aranjat vacanța la cererea președintelui Erdogan. Cred că Ștefan cel Mare ar fi mândru, mai ales că și el trebuie să fi fost la vremea lui în vacanță în Antalya la invitația lui Baiazid al II-lea. Cine știe, poate urmează și anunțul de mulțumire sultanului pentru reparația „cetății de scaun”.