„De mortuis nihil nisi bene“ - Despre morţi numai de bine. În conformitate cu acest dicton latin s-au pronunţat toţi cei care l-au omagiat vineri, 16 iunie, pe Helmut Kohl care a murit în vîrstă de 87 în cartierul Oggersheim din Ludwigshafen.
Televiziunile germane au prezentat în aceeaşi seară filme omagiale, pregătite cu mult înaintea decesului. Canalul doi al televiziunii publice (ZDF) a difuzat un soi de docudramă biografică, de vreo 2 ore, întrecînd toate celelalte posturi care au pus accentul principal pe meritele politice ale fostului cancelar Kohl (3 aprilie 1930 la Ludwigshafen am Rhein - 16 iunie 2017 Ludwigshafen) ca arhitect al unificării germane şi europene.
Din relatările difuzate în cadrul emisiunilor de ştiri nu au lipsit, însă, nici imaginile care au readus în actualitate disensiunile insurmontabile care au existat atît în cadrul familiei lui Kohl, cît şi între el şi o parte a clasei politice germane.
Imaginile cu unul dintre fii cancelarului, pe care poliţia l-a oprit, în momentul cînd a încercat să intre în casa tatălui său mort, au vizualizat într-un mod cît se poate de elocvent dimensiunea acestor disensiuni care au divizat familia defunctului. În februarie, fiul cel mare al cancelarului, Walter Kohl (n. 1963), a lansat grave acuzaţii contra cancelarei Angela Merkel. Într-un amplu interviu acordat săptămînalului acesta chiar a acuzat-o pe Merkel că ar fi covinovată de de moartea mamei sale, Hannelore Kohl, care s-a sinucis în urmă cu 15 ani.
Se ştie că Helmut Kohl a întrerupt toate contactele cu fiii săi, după ce, în 2008, se recăsătorise cu Maike Richter (n. 1964). Ruperea relaţiilor s-a cimentat după ce, în 2011, Walter Kohl a publicat o carte („Leben oder gelebt werden”), în care îl critică dur pe tatăl său şi îl acuză de neglijarea familiei.
Din cauza unor tensiuni care au dominat relaţiile lui Helmut Kohl cu politicienii germani, care astăzi se află în luminile rampei, fostul cancelar nu va avea funeralii de stat în Germania. În schimb, în Parlamentul European, din Strasbourg va avea loc o ceremonie de doliu. Data a fost aleasă ca să nu se suprapună cu reuniunea G-20 care se va desfăşura între 7 şi 8 iulie la Hamburg. În orice caz, la ceremonia din Parlamentul European, actualul preşedinte al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, nu va ţine nicio alocuţiune. Asta a cerut, în mod expres, văduva lui Kohl. Supărarea s-a iscat după ce Steinmeier l-a acuzat pe fostul cancelar că ar fi distrus anumite documente secrete. Asta s-a întîmplat după alegerile din 1998, cînd creştin-democraţii au pierdut alegerile, iar noul şef al guvernului federal devenise social-democratul Gerhard Schröder.
La ceremonia din Parlamentul European vor vorbi Angela Merkel, preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, preşedintele francez Emmanuel Macron şi cel al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, dar şi ex-preşedintele american, Bill Clinton şi fostul premier spaniol, Felipe González.
După ceremonie, sicriul cu corpul neînsufleţit al fostului cancelar va fi transportat la Speyer, unde, în cadru restrîns, va avea loc un recviem. Înmormîntarea va avea loc în acelaşi oraş, departe de cimitirul în care a fost înmormîntată prima lui soţie.
În articolele apărute după decesul lui Kohl nu s-a amintit de relaţiile ex-cancelarului cu regimul lui Nicolae Ceauşescu. În calitate de şef al Uniunii Creştin-Democrate (funcţie deţinute între anii 1973 şi 1989) Kohl a vizitat în iunie 1976 România şi s-a întîlnit cu liderul de la Bucureşti.
Fotografia oficială pe care pot fi văzuţi Elena şi Nicolae Ceauşescu alături de Hannelore şi Helmut Kohl a fost publicată în ziarul „Scînteia”, însoţind un comunicat, redactat în stilul limbii de lemn, în care se evidenţiază ideea suveranităţii, colaborării şi a relaţiilor bune între partide şi ţări. Ceauşescu a făcut, în 1984, o vizită oficială în R.F. Germania, purtînd atunci şi discuţii cu Helmut Kohl. Acesta, însă, nu s-a dus niciodată în România la vînătoare precum a făcut-o liderul creştin-social bavarez, Franz Josef Strauß (un rival şi adversar secret al ex-cancelarului). Kohl a păstrat o distanţă vizibilă faţă de Ceauşescu, sprijinind, în schimb, operaţiunile financiare secrete pentru a facilita astfel emigrarea etnicilor germani din România.
