Gheorghe Cojoc
Născut la 3 octombrie 1959 în satul Hăsnăşenii Mari, Drochia. A absolvit Universitatea de Stat, Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. A lucrat la zarul ,,Gloria” din raionul Basarabeasca, ulterior – redactor-sef al ziarului ,,Curierul de Basarabeasca”. În perioada 1999-2003 – specialist principal în domeniul lingvistic şi al relaţiilor interetnice în cadrul Consiliului Judeţean Lăpuşna, ocupand apoi funcţia de secretar al Consiliului Raional Basarabeasca. Din 2013 – şef adjunct al Oficiului Teritorial Hînceşti al Cancelariei de Stat.
Luni
Mă trezeşte dis-de-dimineaţă Radio Moldova, cu care dorm aproape în fiecare noapte. Îl aud pe Vladimir Javgureanu cu ,,Ţara de la ţară”. Un reportaj de la Sângerei despre stimularea la secerişul spicoaselor: cea mai bună gospodărie agricolă, cel mai bun echipaj de combină, cel mai bun şofer... Premii, diplome... Cum era pe timpuri la intrecerea socialistă... Apoi, ştiu că vor urma, tradiţional, alte reportaje, deja pe alte note: ce-i de făcut cu grâul, că statul şi-a completat rezervele, care-i preţul la livrare, achiziţii, cum stăm cu intermediarii?.. Şi mai ştiu că, în ultimă instanţă, are de pierdut tot cotaşul, adică Măria Sa Fermierul, care nu mai ţine minte de cand nu şi-a revizuit ori măcar revăzut contractul său cu SRL-ul sau GŢ-ul, Întreprinderea Individuală, care-i dă generos vreo caţiva săcuşori de grău, plangandu-se, ca de fiecare dată, că n-au fost condiţii pentru mai bine, că au fost calamităţi, că atata a dat Dumnezeu... La 8.27 aud şi chiar văd ridicandu-se la cel mai mare deal de cale ferată de la noi, de peste 10 grade, trenul zilnic de pasageri Basarabeasca-Etulia. Peste 10 ore se va ,,rostogoli” la vale înapoi. Tot pe acelaşi drum. Al doilea drum de fer, pană la staţia Abaclia, care era pentru retur, e închis demult: nu-i trafic. Băştinaşii în etate se mai intreabă şi azi: cată lana de oaie s-a varat in aceste drumuri, să se ţină tari, să nu fugă la vale? Şi se ţin! Trenul nu gafaie ca rarele trenuri mari, căci are numai un vagon, dar şi acela cu caţiva oameni. S-a dus de rapă Nodul de Cale Ferată Basarabeasca, cel mai mare de la sud, vestit chiar in fosta URSS şi în Europa. Avea 20 de linii funcţionale, 16 întreprinderi, peste 5000 de muncitori. Era legat cu capitala, prin Tighina, cu Odesa, prin Berezino, cu Reni, cu România, prin staţia Fălciu... Muncitorii de aici, puţini caţi au rămas, nu-şi văd acum salariile cu lunile…
Marți
De dimineaţă caut să aduc un medic acasă, să ne vadă fiica, care stă bolnavă la pat. Noapte a avut o apnee şi era de groază. A fost chemată şi ,Salvarea. Neuropatologul nu poate veni: are de primit un coridor de oameni. Medicul de familie e în concediu. Cel care a rămas, face, în sfarşit, o concesie şi-şi asumă vizita la domiciliu. Recomandarea, desigur, e spitalizarea. Dar mai întai, alerg după medicamente. La farmacie am avut noroc de ultimele 8 pastile de magneziu B6. Timonil mai era. Spre amiază parcă ne-am mai liniştit. Chiar m-a adus soarta la vecin, care are un copac plin de cireşe albe. A permis să culegem de mancare. Am umplut o căldare, pentru compot, şi, pe deasupra, am mai mancat la vreun kilogram. Bune cireşe! Chiar bodaproste. Mai tarziu, incerc să-i dau un telefon binecunoscutului deja primar de Basarabeasca, Valentin Cimpoieş. L-am văzut aseară la TV8 împreuna cu deputata Elena Bondarenco. Vorbeau de problemele locale. La Basarabeasca ele-s pană peste cap. Dar cea mai mare era problema apei la robinet, pe care o primeam din 6 în 6 ore. Unicul oraş din Moldova cu apă pe silabe. Şi iată de revelion, Valentin Cimpoieş aduce in dar oraşului apă 24 din 24. Nu vreau să fiu sarcastic şi trivial, dar pentru o aşa străduinţă, la vreo două luni şi jumătate, primarul nostru e arestat şi dus pe sus la Penitenciarul nr. 13, după care, la Paşti e eliberat, aflandu-se acum sub control judiciar. Cazul acesta rămane răsunător şi pe motivul că lumea nici azi nu ştie pentru ce a fost arestat primarul nostru. Ei, dar asta, probabil, ni-i justiţia... Seara, aud la ecran de başcalianca noastra, Domnica Manole. Cică-i incompatibilă cu funcţia de magistrat. O văd într-o ştire plangand. A facut un pas contra curentului şi acum o devorează toţi cei de la putere. Uite ăsta-i stat, mi-am zis. Dar eu cred în triumful Domnicăi. Chiar să fii atat de incompatibil, n-as spune...
Miercuri
La începutul zilei, primesc un telefon de la părintele Pavel Gorea, parohul bisericii din satul meu natal Hăsnăşenii Mari, raionul Drochia. A slujit la noi 28 de ani, a facut fapte bune, e plin de viaţă şi deschis. Acum, protoiereul meu mitrofor pleacă să slujească la Bălţi şi peste vreo două săptămani va sfinţi locaşul, unde-şi va continua propovăduirea întru Domnul a credinţei. M-a invitat la sfinţire şi pe mine. Cred că aşa o cinste trebuie onorată. Între timp, caut pe internet şedinţa de ieri a Guvernului, la care colegul meu din Cimişlia a fost iar dat afară din post, după ce fusese reinstalat de judecată acum 19 zile. Dat afara, aflandu-se şi azi în concediu medical. Mă interesează mult şi tare acest subiect, căci acum un an am păţit-o şi eu: eliberat din funcţie, prin hotărare de Guvern, pe neprins de veste şi fără niciun motiv. Tot mai mult îmi dă tîrcoale gândul că pentru acest regim legea nu numai că nu mai contează, ci chiar e călcată în picioare în mod sfidător. De miercurea trecută, m-am pregătit moral, fizic şi circumstanţial – cum vreţi!, să las totul şi să mă delectez cu dezbaterile publice în Parlament vizavi de modificarea legislaţiei electorale. Unii au încurajat iniţiatorii să mergă pană la capăt, alţii au cerut cote după plac în legislativ, cineva a numit toată dezbaterea asta un mejdusoboicic, un fel noi între noi cu ai noştri. Chiar mi s-a părut un circ. Un circ inaplaudabil şi demn de fluierat de tocmai 4 ore...
Joi
Mă trezesc cu gandul să-i dau un telefon chirurgului oncolog Vasile Ciorici, care la 9 iunie, împreună cu un alt chirurg, doamna Rodica Tarnaruţcaia, mi-au înlăturat de pe rădăcina nasului o baziliomă. Era cat o fasole, dar părea că creşte. Aştept rezultatele laboratorului, să văd dacă n-am draci in mine, cum glumeşte doctorul. Am hotărat să revin pe la amiază. Dupa orele 14.00, aflu că rezultatele-s de partea mea şi ne înţelegem cu dl doctor să ne vedem peste o lună de zile. La magazinul de paine, dau de camioneta cu marca pe ea Brodeţchi. Bună paine mai coace aceasta întreprindere. Am lucrat acolo într-o noapte, acum vreo trei luni. Să văd cum se trudeşte într-o asemenea tură fecioru-meu Ioan. O mană de oameni coc într-o noapte aproape 25.000 de paini. Calitatea presupune acolo o adevărată luptă. Procesul tehnologic e atat de şlefiut, că-ţi pare că ai de-a face cu roboţii. Mi-am zis atunci, în gandul meu: da’ poate încă nu-i chiar totul pierdut în ţara asta?
Vineri
Azi am decis să mă aprovizionez cu apă de izvor. Îmi iau vasele, încalec o bicicletă şi într-un sfert de oră-s la izvor. Ani de zile izvorul din Basarabeasca a potolit setea cu apă bună a sute şi poate mii de oameni. Acum caţiva ani, a fost primenit. I s-a pus acoperis, i s-a asfaltat cărarea, i s-a amenajat locul de asteptare. Uneori aici e rand mare. Dar şi apa e bună tare. Izvorul e pe drumul spre Gara feroviară, spre vamă, are un renume destoinic.
La amiază îi telefonez preşedintelui raionului, să aflu dacă nu cumva se adeveresc zvonurile că degrabă vine pe la Basarabeasca, dl Preşedinte Igor Dodon. Mi-a răspuns că deocamdată -- nu. Dar are de gand. Noi îl așteptăm. De fapt, dl Dodon a mai fost pe-aici. Am rămas numai cu promisiunile, și au fost multe. Ca de obicei.