Securitatea energetică în vecinătatea Rusiei a fost tema unor audieri care au avut loc joi, la Washington, în Comisia pentru Securitate și Cooperare în Europa, numită și Comisia Helsinki a Congresului american. Dependența de gazele rusești a fost adesea folosită de Moscova drept instrument de presiune geopolitică asupra țărilor învecinate. În opinia unor experți independenți, Ucraina a reușit să realizeze progrese importante în ce privește reducerea dependenței sale energetice de Rusia, deși mai are încă probleme. Dar inițiativa unor reforme similare în Moldova a ajuns, se pare, în impas. Potrivit serviciului de limbă engleză al Europei Libere, la audierile din Comisia Helsinki de la Washington s-a mai spus că Republica Moldova este una din cele mai vulnerabile țări din lume în privința securității energetice și că riscurile cele mai mari sunt legate atât de regiunea separatistă transnistreană, cât și de conflictul din estul Ucrainei. Mai multe, de la Natalia Sergheev.
Lyndon Allin, asociat la firma de avocatură internațională Baker McKenzie, a declarat în cadrul conferinței de joi că din consumul total de energie a Republicii Moldova, 98% vin din import, fiind transportate, în mare parte, prin regiunea separatistă transnistreană.
În același timp, peste 2/3 din consumul de energie electrică a țări sunt generate în stânga Nistrului, a adăugat Allin.
„Este o adevărată provocare pentru autorități ca să se asigure că cetățenii au gaz natural și lumină în case.”
În cadrul conferinței de la Washington privind subiectul securității energetice a țărilor din periferia Rusiei, Lyndon Allin citează statistici care plasează Republica Moldova pe locul nouă în topul țărilor cu cel mai mare risc în ceea ce privește securitatea energetică pe termen scurt.
Expertul afirmă că aceasta depinde, în mare măsură, de compania rusă de stat Gazprom, care-și redirecționează stocurile prin regiunea transnistreană. Gazprom furnizează energie prin conducta respectivă gratuit, astfel subvenționând indirect separatiștii transnistreni și punând pe umerii Chișinăului o datorie neplătită de $6 miliarde, afirmă Allin.
Cu toate acestea, dacă Rusia ar dori vreodată să depună presiuni asupra Moldovei pentru a deturna vectorul Occidental al guvernului, Gazprom ar cere întoarcerea datoriei, deși este disputat cine de fapt ar trebui să plătească acești bani.
În prezent, Gazprom ezită să întrerupă livrările în țară, deoarece o așa-zisă „pedepsire” a Moldovei ar putea rezulta în pierderea mai multor venituri. Pe viitor situația însă s-ar putea înrăutăți. Allin spune că odată cu finalizarea construcției conductelor alternative – Nordstream 2 și Turk Stream – livrările spre Vest ar putea fi redirecționate în așa mod încât să nu treacă prin Republica Moldova, înrăutățind securitatea energetică a țării.
Pentru a limita dependența Republicii Moldova de Federația Rusă și regiunea transnistreană, una dintre opțiunile explorate este construcția unui gazoduct cu România, deși sistemul încă nu e capabil să satisfacă toate nevoile țării.
Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Europeană de Investiții (BEI) oferă circa $105 milioane pentru finanțarea unei conducte de gaze naturale din România către Chișinău, în speranța că se va putea importa mai ușor gaz de peste Prut.
O altă posibilitate de a asigura țara cu energie este explorarea și exploatarea gazelor de șist pe teritoriul Republicii Moldova. Zona pe care ar urma să fie făcute prospecțiuni și ulterioare forări include partea de sud a țării. Un acord în acest sens a fost semnat de guvernul moldovean în ianuarie 2017 cu o companie americană Frontera Resources, pe fundalul mai multor nemulțumiri din partea locuitorilor din preajmă.
Hidroenergia tot poate fi valorificată, afirmă Allin. Însă hidrocentrala de la Dubăsari se află în regiunea transnistreană, astfel încât Republica Moldova nu beneficiază de pe urma activității acesteia.
Mai există planuri de a conecta țara la rețeaua electrică a României, dar provocările tehnice și financiare au încetinit această inițiativă, afirmă expertul.
Cât despre faptul că Ucraina furnizează electricitate Republicii Moldova, Allin a notat că majoritatea liniilor de transmisie trec prin regiunea transnistreană, care ar putea fi tăiate pe viitor, ceea ce ar prezenta riscuri suplimentare.
În același timp, în Moldova trebuie să existe mai multe eforturi pentru a rezolva problemele pe cont propriu, fără a căuta ajutorul partenerilor externi care să ofere soluții. Iată una dintre concluziile lui Lyndon Allin:
„E foarte ușor să spui că e de vină Federația Rusă: „dacă ei nu ne-ar sta în cale, situația ar fi mult mai bună”. Este un argument adevărat în multe cazuri, dar deseori asta e doar o scuză a autorităților pentru carențele proprii.”
Comisia pentru Securitate și Cooperare în Europa, cunoscută și drept Comisia Helsinki, este o agenție independentă americană, fondată în 1976, pentru a monitoriza și încuraja respectarea Acordurilor de la Helsinki și a altor angajamente cu OSCE.
