Recent, Chișinăul a găzduit mai multe proiecții de film, dezbateri și o expoziție, toate fiind parte din proiectul „Viitorul memoriei”- o platformă dedicată memoriei Holocaustului. După București, Oradea, Cluj și Iași, Chișinăul a fost ultimul popas al organizatorilor, care au prezentat publicului din capitală mărturii ale supraviețuitorilor din lagărele de concentrare. Corespondenta Europei Libere a stat de vorbă cu inițiatoarea proiectului, Olga Ștefan, care spune că misiunea acestui proiect este să reactiveze memorii prin intermediul artei contemporane.
Olga Ștefan: „Pe mine mă fascinează exact acest element de memorie care, într-adevăr, este una foarte conectată cu identitatea personală care, și ea, se transformă în timp cu circumstanțele vieții.
În toate aceste proiecte au fost abordări față de trecut, au fost întotdeauna una poetică, una artistică, una care s-a uitat cu o perspectivă mai nuanțată la evenimentele trecutului. Adică, noi nu am avut o abordare seacă de fapte.”
Europa Liberă: Înțeleg că mergeți pe calea restabilirii firului unor evenimente, dar nu neapărat așa cum s-au obișnuit oamenii să vadă prin documente, fotografii, cumva diversificați metodele prin care prezentați informația?
Olga Ștefan: „Da, absolut. Deci, pentru mine întotdeauna este o abordare artistică. În cadrul acestui proiect, „Viitorul memoriei”, care este o platformă transnațională, mulți-oraș, a avut lansarea în București, am avut evenimente și expoziții la Oradea, la Cluj, la Iași și acum, ultima etapă, suntem la Chișinău. Totul este gândit și produs pe poveștile locale ale acelui oraș și fenomenele care s-au întâmplat acolo.
Deci, artiști uitați, care n-au avut prezență în România, artiști moderniști, cunoscuți și apropiați, dar care au fost toți eliminați la Auschwitz, în timpul Holocaustului. La Cluj am lucrat foarte mult cu artiști contemporani care sunt din Cluj și care au reacționat la poveștile locale prin cercetare, prin o abordare de artă conceptuală, iar la Iași am adus un artist care a făcut desene despre pogromul de la Iași.
Și aici, la Chișinău, am invitat un artist, Benno Friedel, care este din Israel și care a supraviețuit deportărilor din Transnistria și care, și el ca Samy Briss, artistul de la Iași, a tratat tema acestor persecuții și momente istorice groaznice prin prisma personală.
Desenele pe care el le-a arătat aici, la Chișinău, erau fragmente din amintirile lui pe când era copil în Transnistria. Important este că avem și un program de filme – diferite orașe din diferite regiuni, biografii, iarăși uitate, ale diferitelor personaje care provin din acele regiuni. Prin acest program să prezentăm, în cele din urmă, în diferite orașe poveștile care provin din alte regiuni ale țării care probabil că nu sunt cunoscute în alte regiuni.”
Europa Liberă: Ce vreți să se întâmple sau intenționați să faceți prin acest proiect este tocmai nu uitarea cronologică, dar înțelegerea evenimentelor tragice?
Olga Ștefan: „Da, e normal. Adică, prin proiect, evident, memoria personală joacă un foarte mare rol în revelarea sistemelor de represiune. Deci, prin aceste povești personale nu rămânem numai la nivel personal: Eu am suferit… Și asta trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea, că aceste povești personale nu rămân numai pe plan personal, dar, în același timp, bineînțeles, arată și maleabilitatea memoriei, căci unele lucruri se uită, alte lucruri rămân numai ca sentimente.”
Proiectul „Viitorul Memoriei” la Chișinău
Europa Liberă: În ce măsură, iată, discuțiile despre Holocaust, tragedia acelor mii de evrei ies din interiorul comunității și al celor interesați de acest subiect?
Olga Ștefan: „Ideea proiectului nostru, „Viitorul memoriei”, este să colaborăm cu parteneri locali care, și ei, sunt interesați de temele acestea; sunt angajați și ei pe plan social. Deci, ideea este că publicul trebuie să fie în afara celor care știu deja și care, mă rog, ori academic vorbind, ori din punct de vedere intelectual sunt interesați direct și cunosc.
Este un proiect educațional în sensul că vrem ca ceilalți, care nu cunosc foarte bine sau care nu au fost expuși la informație să devină, bineînțeles, target-ul nostru și vrem să-i aducem…”
Europa Liberă: Elevii în ce măsură ar fi un public-țintă?
Olga Ștefan: „Absolut. Elevii e clar.”
Europa Liberă: În ce măsură pot fi conectate ideea de a nu uita, de a nu fi negate evenimentele cu realitățile din societate, acum, realitățile zilei?
Olga Ștefan: „Da, asta este încă un element care este extrem de important pentru misiunea acestei platforme, că noi trebuie să aducem în discuție această memorie nu numai ca ea să existe ca ceva care a existat în trecut, noi trebuie să învățăm din aceste evenimente și să aplicăm aceste lecții în cum ne raportăm în societate astăzi.
Acum, bineînțeles, contextul în Europa este unul în care vedem foarte mult xenofobie, vedem foarte multă întoarcere în niște direcții reacționare, discursuri naționaliste care există, și avem foarte mulți refugiați din alte părți ale lumii, care, mă rog, nu sunt evrei, și în acest context trebuie să fim foarte atenți – cum aceste lecții ale istoriei le aplicăm în abordarea unor politici progresive față de refugiații din ziua de azi.”
