Născută la Bălți în 10 octombrie 1978. Studii: Colegiul industrie ișoare din Bălți, specialitatea modelare și proiectare ale articolelor de larg consum. Licențiat în economie, Institutul nistrean, Bălți. Masterandă în tehnologii industriale la facultatea de dconomie și științe exacte, Universitatea Alecu Russo, Bălți. Om de afaceri, persoană publică, politician.
Luni
Peisaj bacovian...
Cu ce să încep?
„Bună dimineața lume!
Bună dimineața Soare!
Bună Dimineața Atelier Arina-S!”
În suflet o satisfacție și gust de bucurie.
După un weekend plin de evenimente, iar o discuție aprinsă de pe un chat mă duce la gândul despre solidaritatea feminină! Femeile se sapă între ele cu dor și spor. Îmi pare rău să recunosc asta. Este legat de frica să fim comparate sau, Doamne ferește, pe locul doi. Din ce cauză ne izolăm cu prietene urâte, proaste și grase, doar că asta nu ne face să evoluăm! Iar asta se vede la multe dintre noi. Dar... cum ar fi, dacă ne-am susține, ne-am ajuta și am crea cercuri mici în care ne-am accepta așa cum suntem, doar nimeni nu-i perfect. Gândul că pe această lume sunt femei minunate m-a echilibrat.
După amiază aflu că a decedat mama unui prieten, iar în așa momente grele, nu prea știi ce să zici. Mai bine e să fii alături.
Involuntar, pun mâna pe telefon și caut numărul mamei. Mă bucur nespus de mult când aud vocea ei. Și tata e bine. De fapt omul e dispus să fie recunoscător părinților când aceștia nu mai sunt. Încerc să fiu altfel.
Marți
Același peisaj bacovian.
Dar fericire în suflet.
Plec azi la liceu, la Liceul Mihai Eminescu, pentru o lecție de educație civică. De fapt, am mai făcut-o, dar oricum am emoții. Oare de ce?
Tinerii din ziua de azi nu mai au aceleași preocupări ca altădată. Acum ei au tehnologii care în afară de diversitatea informației le oferă înțelepciune și inteligență. Fiind generația pentru care contează foarte mult cariera personală, foarte mulți își aleg viitorul departe de casă. Și asta mă doare. Am încercat să-i conving că se poate întemeia o afacere și aici, acasă, în Moldova... Mă frământă doar o întrebare.... De ce o lecție are doar 45 de minute?
Miercuri
Ziua și-a deschis ușa cu șiroaie de ploaie calmă și sumbră, dar doar la Chișinău. Același peisaj ca la Bălți, doar că mai aglomerat și mai adânc de sunete. Ambuteiaje.
La radio aud că leul moldovenesc s-a apreciat în raport cu valuta europeană, iar gândul mă aduce la țesătura importată în euro din Italia în această toamnă... Impozite, taxe, transportatori, brokeri vamali - totul în jur este în dependență de aceste „aprecieri” sau mai des „deprecieri”. E greu să fii producător autohton când imporți totul, materie primă, furnituri, utilaje, energie electrică, gaze. Rămâi doar cu „satisfacția profesională” și zero rezultat financiar.
În sfârșit am ajuns și la Radio Europa Liberă – impresionant, magic, securizat. Câteva poze făcute în studio de o domnișoară inteligentă iarăși m-au adus la gândul ce să scriu? Încerc în minte să potrivesc cuvinte...
Dincolo de cuvinte este o poveste din benzi desenate pe asfalt...
Am revenit, acasă e cel mai bine!
Joi
Ploaia friguroasă și vântul melancolic au adus ultima zi de toamnă. O priveliște îngrozitoare cu o încremenire totală... Doar după ușile atelierului auzi:„ Bună dimineața, lume! Bună dimineața, soare! Bună dimineața Atelier Arina-S!”. Aici tabloul e mai colorat, iar căldura emanată de colegele mele și lumina iradiată de zâmbetele clientelor mulțumite mă inspiră și mă motivează.
Ziua petrecută în ritm de vals vienez am încununat-o cu spectacolul „Piatra din Casă”, prilejuit de Ziuai națională a României, iar prestația actorilor Teatrului național Vasile Alecsandri a fost la înălțime, ca de obicei!
Ca de obicei sinceri și mândri de ceea ce fac. Și eu - mândră că i-am revăzut, și mândră că sunt româncă! Și pentru că sunt alături de consulul general al României și o mare de oameni frumoși la chip, și ei locuitori ai orașului Bălți, și ei mândri că sunt români! Fericiți, celebrăm Ziua națională a României.
De fapt, să vorbești în Bălți despre unire este cam periculos, teza falsă a istoriografiei sovietice a dezbinat lumea, dar nu ne-a rupt din suflet speranța! Azi, sărbătoarea Marii Uniri este dublă: a revenit studentul acasă, iar mamele ce au fii plecați după hotare mă vor înțelege!
Prilej de bucurie!
Vineri
Prima zi de iarnă am întâlnit-o pe malul lacului orășenesc, la o benzinărie. Obișnuim să ne bem împreună cu soțul cafeaua de dimineață acolo și nu pentru că nu avem cafea acasă. În liniște îmi încarc bateria pentru întreaga zi. Și el, în liniște.
N-avem timp...
Azi plec la Business Forum cu o temă foarte sensibilă: „Acces la finanțare din programe internaționale”. O mare de antreprenori (circa 300 din tot Nordul), cu speranță în ochi la început și cu capul plecat în pământ la despărțire. Oameni de afaceri, doar că amărâți și dezamăgiți. Câte oportunități de finanțare, dar iarăși din contul nostru... Și iarăși birocrație, și iarăși prin gaj.
Întrebări din sală?
Sunt... dar mai mult strigăte de disperare, constatări triste și furie înăbușită de gândul că poate vin vremuri mai bune.
În spre seară, am finalizat conceptul „Darurile din cutia de pantofi”, iar de luni încep să implic toate fetele în caritate.
De luni, o nouă săptămână cu noi forțe și noi provocări!
P.S. Mi-aș dori să fim mai multe!