Interpolul și necesitatea de a-l reforma
Dan Alexe
Interpolul a devenit de multă vreme un instrument politic de care abuzează țări totalitare, precum Rusia sau Iranul, care caută astfel să-și neutralizeze opozanții fugiți în străinătate.
Rusia și Iranul se numără astfel printre țările care abuzează din ce în ce mai mult de notificările roșii ale Interpol pentru a căuta arestarea oponenților politici. Rusia a fost de altfel criticată anul acesta, în primăvară, de către Consiliul Europei, care a calculat o creștere de cinci ori a mandatelor Interpol emise de Rusia în ultimul deceniu.
O asemenea notificare roșie permite poliției din cele 190 de state membre ale Interpolului să coopereze în legătură cu arestarea și extrădarea persoanei căutate de autoritățile dintr-o țară sau de un tribunal internațional.
Un raport al Consiliului Europei din 26 aprilie a 2017 declarat: „Interpolul și sistemul său de notificări roșii au fost utilizate abuziv de către unele state membre în scopuri politice în ultimii ani pentru a suprima libertatea de exprimare sau a persecuta oponenții politici din străinătate”.
Căutând să pedepsească adversarii domestici care fug în străinătate, Rusia e una din țările care au dezvoltat în ultimii ani o strategie complexă și bine finanțată de utilizare a Interpolului.
Printre cazurile cunoscute se numără cel al lui Mukhtar Abliazov, fost ministru al energiei din Kazahstan, care este acuzat de delapidarea a multe miliarde de dolari de la banca BTA a țării. Abliazov a petrecut mai mult de trei ani în închisoare preventivă sau arest la domiciliu, după ce a fost inculpat de autoritățile franceze în 2013, în urma unui anunț roșu emis de Rusia.
Franța a refuzat să-l extrădeze, dar el a rămas într-o închisoare franceză până în decembrie 2016, când avocații săi au dovedit cu succes în fața Consiliului de Stat (echivalentul Curții Supreme) că scopul Rusiei era unul politic.
Consiliul Europei a susținut, de asemenea, că Interpolul ar trebui să facă mai mult pentru a proteja drepturile acuzatului în general inclusiv adoptarea unor măsuri mai puternice de recurs pentru o persoană afectată de o notificare roșie.
Având sediul în Lyon, Franța, cu 190 de țări membre, Interpol își definește rolul de a permite „poliției din întreaga lume să colaboreze pentru a face lumea un loc mai sigur”.
A făcut de multe ori acest lucru, permițând forțelor de poliție să împartă informații despre criminali, șefii mafiilor, fugari și să le permită arestarea.
Țările au însă o mare latitudine în aplicarea mandatelor Interpol. Astfel, răposatul magnat rus Boris Berezovski, fugit la Londra, dușman personal al lui Putin, nu a putut fi extrădat de către Marea Britanie spre Rusia, tribunalele britanice considerând că cererea de extrădare sosită de la Moscova prin Interpol era motivată politic.
Din ce în ce mai multe voci cer acum reformarea Interpolului, dat fiind că foarte multe dictaturi sau țări nedemocratice se servesc de Interpol pentru a-și persecuta opozanții din străinătate.
***************************
Liderul Partidului Democrat de guvernământ Vlad Plahotniuc nu este dat în urmărire internaţională, ne-a reconfirmat şeful biroului naţional Interpol de la Chişinău, Viorel Ţentiu, la trei zile după ce presa rusă a relatat despre o presupusă decizie a procuraturii ruse de a-l pune sub acuzare pe Vlad Plahotniuc și de a-l da ulterior în urmărire internațională.
Viorel Ţentiu: „Încă o dată confirm că domnul Plahotniuc nu este în căutare internaţională prin canalul Interpol. Vorbesc despre acele canale sau acel canal care ne stă nouă la dispoziţie.”
Cazul cu mai multe necunoscute deocamdată a liderului democrat, ne-a servit prilej să ne întrebăm cum şi în ce condiţii ajunge o persoană în canalele Interpol.
Procedural, darea în urmărire internaţională e o decizie discreționară a autorităţilor naționale, explică Viorel Ţentiu:
„Înainte de a fi anunţată o persoană în căutare internaţională prin canale Interpol persoana teoretic ar trebui să fie anunţată în căutare naţională. Pentru a anunţa o persoană în căutare naţională ar trebui ipotetic să existe un dosar penal. În baza acestui dosar penal se înaintează cererea la judecătorul de instrucţie pentru anunţarea acestuia în căutare naţională, după care se solicită de organele abilitate anunţarea persoanei în căutare internaţională.”
Secretariatul General al Interpol decide să dea sau nu curs fiecărei solicitări de dare în urmărire internaţională. Ca să fie admisă cererea trebuie să întrunească mai multe condiţii, spune Viorel Ţentiu:
„Vorbim de constituţia Interpol şi de alte acte normative care stau la baza activităţii Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale.”
Europa Liberă: Dar în ce condiţii se respinge?
„Este un aspect foarte important, cel că Interpol nu se implică în chestii politice, militare, rasiale. Deci, Interpolul examinează acea solicitare a biroului naţional şi dacă acea solicitare ar avea tangenţe cu acele direcţii de bază pe care le-am menţionat, atunci refuză anunţarea unei persoane în căutare internaţională.”
Cum spuneam însă e la discreţia statelor să ceară sau nu urmărirea internaţională a cuiva. Totodată, o ţară poate respinge să aplice un mandat Interpol trimis de o altă ţară.
Un alt moment de blocaj este atunci când cel dat în căutare este localizat, dar statul nu acceptă să-l extrădeze. E şi cazul primarului de Bălţi Renato Usatîi cercetat penal şi dat în urmărire internaţională la cererea instituţiilor de drept moldovene, pe care Rusia însă refuză să-l extrădeze. Din nou Viorel Ţentiu:
„Noi suntem semnatari ai Convenţiei de la Viena cu privire la extrădare. Executăm prevederile acestui act. Nu putem să-i obligăm pe cei din Federaţia Rusă să-l extrădeze pe respectivul cetăţean. Este o normă internaţională la care suntem parte. Asta este situaţia.”
Republica Moldova a aderat în 1994 la organizaţia internaţională a poliţiei criminale din care fac parte 192 de state. Şeful biroului naţional Interpol Viorel Ţentiu ne-a spus că această organizaţie este nu doar un instrument de dare în urmărire internaţională, ci unul foarte eficient şi util de schimb de informaţii între state, capitol la care Moldova se plasează printre primele zece ţări-membre.
