În ultima săptămînă am avut ocazia să mă plimb de trei ori cu acelaşi troleibuz sovietic hîrbuit. E un troleibuz de pe linia nr.22. Şi de trei ori troleibuzul acela încremenea, se oprea din cauza captatoarelor care se desprindeau pe nepusă masă de cablurile aeriene. Toţi pasagerii trebuiau să aştepte pînă cînd şoferul conecta captatoarele la firele aeriene.
Dacă numai eu am mers de trei ori cu acel troleibuz şi de fiecare dată captatoarele cedau, e de presupus că ele cedează mai mereu. E limpede că e o problemă cu acele captatoare. O fi obosit sărmanele, muncind atîţia ani. Sau poate troleibuzul cu pricina e deja mult prea vîrstnic şi bolnav. Ce-i de făcut?
Păi, mi se pare de domeniul evidenţei că e timpul să renunţăm la aceste troleibuze din epoca sovietică. Nu sunt bani? Chestia asta cu lipsa banilor mi se pare o poveste de adormit copiii. Aici bani mereu au fost, atîta doar că nu erau folosiţi cum se cade.
Bani pentru troleibuze noi s-ar găsi repede la rigoare. De pildă, renunţăm la facerea ambasadei în Ghana şi cumpărăm troleibuze. Sau Ghana e o direcţie prioritară a politicii externe moldoveneşti? Eu am mari îndoieli că e o prioritate.
Aşadar, aşteptăm troleibuze noi, cu captatoare puternice, care nu se desprind de cabluri pe mică de ceas.
