Înscrierile pentru șefia Direcției Naționale Anticorupție s-au încheiat. Au fost doar patru procurori care s-au încumetat să-și depună candidatura, cu puțin înainte de termenul limită. Ministrul Justiției Tudorel Toader, devenit piesa principală a desemnării urmașului Laurei Kövesi, spunea că este însă foarte posibil ca sucesorul acesteia să nu se numere printre ei.
Cei patru nu sunt niște necunoscuți. Marius Iacob, de pildă, este fostul adjunct al Laurei Kövesi și s-a aflat și el în ancheta disciplinară declanșată de Inspecția judiciară la începutul acestui an ca urmare a publicării unor înregistrări audio în care afirmațiile Laurei Kövesi ar fi adus „atingere onoarei și probității profesionale și prestigiului Justiției”. S-ar putea, așadar, ca spectrul acestor acuzații să-i bîntuie și acum dosarul profesional și să atârne greu și fatal la concursul pe post.
Un alt candidat, Florentina Mirică, conduce în DNA direcția de combatere a corupției din justiției. Ea a trimis în închisoare mai mulți judecători acuzați de luare de mită iar acum zece zile unul dintre dosarele ei, cel referitor la abuzurile a zeci de funcționari de la Casa de Asigurări de Sănătate, a ajuns în tribunal. CSM a respins în acest an cererea de investigare disciplinară a acesteia înaintată de mai mulți ofițeri din serviciul secret al Ministerului Administrației și Internelor considerând-o nefondată. Florentina Mirică a semnat, alături de mulți alți colegi, acum două luni o scrisoare prin care magistrații cereau independența justiției (și împotriva modificărilor la legile justiției propuse de comisia Iordache) și este considerată o apropiată a Laurei Kovesi.
Altă candidată este Elena Grecu, și ea procuror de la DNA. Este șefa biroului juridic al Direcției și a fost cândva procuror-șef la Parchetul Constanța.
Al patrulea candidat este Cristian Lazăr, procuror șef adjunct la Secția de urmărire penală din Parchetul General. A fost numit acolo pe vremea ministeratului lui Robert Cazanciuc și a fost procurorul care s-a împotrivit începerii urmăririi penale în cazul plagiatului lui Victor Ponta.
Tudorel Toader își savurează victoria. El a fost cel care a provocat înlăturarea Laurei Kövesi de la șefia Direcției. La începutul acestui an a cerut ca activitatea acesteia să fie analizată și apoi a prezentat un raport cu douăzeci de motive pentru care procuroarea șefă trebuia demisă. Mandatul acesteia s-ar fi încheiat oricum anul viitor astfel că toți cei care au protestat împotriva acestei cereri au susținut că graba demiterii are legătură cu dosarele aflate în cercetare la DNA, multe dintre ele vizând lideri ai coaliției majoritare. Președintele Iohannis, care a susținut-o practic necondiționat pe Kövesi, a refuzat într-o primă instanță s-o concedieze. A fost nevoie de o hotărâre a Curții Constituționale pentru a-l determina s-o facă la începutul acestei luni. A preferat să-și anunțe decizia printr-un comunicat, evitând să dea ochii cu presa. Invoca apărarea statului de drept, spunând că acesta nu poate fi consolidat decât prin apărarea Constituției. Hotărârea judecătorilor îl obliga să emită decretul de revocare, dar că „indiferent de numele procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, această instituție are obligația să-și continue activitatea (...) la cel mai înalt nivel de performanță.”
Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis retrimiterea Laurei Kövesi, acum simplu procuror, la Direcția de combatere a terorismului și crimei organizate Sibiu, de unde venise, dar procurorul general Augustin Lazăr i-a oferit un post la Serviciul de îndrumare și control din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte, cu alte cuvinte în parohia lui. Conform comunicatului semnat de procurorul general, ea va veghea la aplicarea în cadrul Ministerului Public a Strategiei Naționale Anticorupție stabilită pentru perioada 2016-2020. În locul ei, au fost interimari la DNA Marius Iacob, apoi Ana Jurma.
Tudorel Toader este piesa-cheie a procesului de selecție. Numele celor care întrunesc condițiile de concurs sunt publicate pe pagina de net a Ministerului. Ei vor fi intervievați în această săptămână de ministru personal. CSM își va da avizul. Rezultatul va fi comunicat la sfârșitul lunii urmând ca președintele Iohannis să aprobe sau nu candidatul ales.
Dacă președintele Iohannis s-ar fi grăbit și ar fi demis-o mai devreme pe Laura Kövesi (oricum, în logica comunicatului prezidențial, această decizie era iminentă), ar fi putut aplica vechile prevederi ale Legii 303 din 2004, referitoare la organizarea judiciară. Dacă făcea așa ceva, ar fi fost acuzat, desigur, că nu a întreprins toate acțiunile permise de lege și că nu a tergiversat procedura până anul viitor. O demitere din vreme a Laurei Kövesi l-ar fi costat politic, dar i-ar fi permis să controleze mai bine operațiunea de numire a succesorului. Procedura prevăzută în vechea lege era ca procurorul șef să fie numit, la propunerea ministrului, de președinte, iar acesta putea să refuze mai multe propuneri. Le putea refuza pe toate.
De vinerea trecută, însă, lucrurile s-au schimbat dramatic. Vineri președintele a promulgat prima lege a justiției modificată de coaliția majoritară. Legea a intrat în vigoare la trei zile de la publicare. Este vorba despre modificarea legii 303 care schimbă procedura, permițându-i președintelui să respingă o singură propunere. Și numai una. Este de înțeles atunci de ce ministrul Justiției spunea că nu e sigur că numele viitorului procuror șef s-ar afla pe lista celor înscriși. „Vedem cum se va prezenta la interviu, programele manageriale, discutăm toți membrii comisiei și atunci vom stabili dacă avem un candidat pe care să îl propunem CSM-ului și apoi președintelui.”
Ministrul nu pare, așadar, neliniștit de evidenta lipsă de atracție pe care o exercită fotoliul Laurei Kövesi. Crede chiar că succesorul acesteia nu va avea o sarcină prea ușoară, că va trebui să lupte cu inerția, „să crească încrederea în actul de justiție, să nu mai avem arestați nevinovați trimiși în judecată, să nu mai avem vinovați care să nu fie trimiși în judecată, să crească încrederea românilor în actul de justiție”. Mult limbaj de lemn sub care se ascunde încrederea că va găsi până la urmă persoana potrivită. Este posibil să aibă un as în mânecă iar cei patru candidați să nu fie decât tot atâtea ținte false.
Un lucru este cert: că ministrul (adică politicienii care-l susțin) nu vrea în fotoliul Laurei Kövesi continuatori ai acesteia. Or, trei dintre candidați au fost colaboratorii ei apropiați, deci sunt neeligibili. La rândul său, al patrulea, venit din Parchetul general, este un apropiat al PSD, mai precis al aripii disidentului Ponta, așadar și el din afara zonei de atractivitate. Firește toate acestea sunt speculații însă pornesc de la date certe: coaliția majoritară vrea (a spus-o cu alte vorbe, dar explicit) să scape de justițiarii care-i hărțuiesc pe lideri și pe prietenii acestora. La urma-urmei, de aici a și pornit totul: demiterea Laurei Kövesi era corolarul ecuației PSD care postula că rețeaua ocultă formată din servicii secrete, procuratură și o mână de politicieni a constituit un Stat paralel iar demiterea Laurei Kövesi ar fi fost un prim pas către demantelarea acestuia.
La ce bun atunci să accepte vreun locotenent al fostei procuroare-șefe? Pentru a menține aparența de imparțialitate, ministrul se apără spunând că nu este un concurs regizat în care câștigătorul să fie deja știut. Totul, susține Tudorel Toader, se face în mod transparent, competiția dintre candidați este reală, nu cum a fost în numirile anterioare (ale Laurei Kovesi, n.m.) când nu a contat nici măcar avizul negativ dat de CSM. Atunci, și nu acum, au funcționat competițiile regizate în care trebuia să iasă persoana agreată de șef. Acum numirile procurorilor au reintrat în limitele statului de drept chiar dacă cel care alege este, în primă și ultimă instanță, ministrul. Adică șeful.
