Un întreg scandal diplomatic, însoțit de ceea ce s-ar putea numi bullying, a izbucnit după ce, la începutul lunii, ministrul român al apărării, Mihai Fifor, a declarat într-un interviu la TV că România are în baza miliară de la Deveselu rachete americane balistice.
Sigur că ministrul se înșela. Pe baza de la Deveselu se află rachete interceptoare, nu balistice. E vorba de fapt de un dispozitiv care este opusul unuia ce ar lansa rachete balistice. Rachetele interceptoare de la Deveselu nu au capacităţi ofensive, ci sunt menite doar să contracareze tocmai rachetele balistice ce ar fi trase asupra Europei.
O gafă, așadar, iar ministrul s-a apărat repede că ar fi fost rău înțeles, „greșeală de înțelegere”, cum s-a exprimat el, însă Ambasada Rusiei la București a ripostat de îndată oficial, printr-un comunicat plin de amenințări directe la adresa României.
„Dacă, ieri, unele părți din teritoriul României nu știau ce înseamnă să fii sub bătaia focului, astăzi va trebui ca noi să întreprindem anumite acțiuni care să ne asigure securitatea”, scria în comunicatul Ambasadei Rusiei postat pe pagina oficială, de fapt un citat dintr-o declarație făcută de Putin despre baza de la Deveselu din 2016.
Incidentul a arătat încă o dată că în raport cu Rusia, SUA și NATO trebuie să-și revizuiască strategia publică. Asta s-a văzut imediat după intervenţia Rusiei în Ucraina, în 2014, și după anexarea Crimeei, lucruri care au forțat Alianța să-și regândească strategia.
Sigur, a fost marcat un moment de pauză atunci când s-a vădit că printre marile ambiguități ale poziției președintelui american Donald Trump se numără și atitudinea sa vizavi de scutul anti-rachetă de la Deveselu.
Casa Albă anunțase chiar că dorește amânarea amplasării sistemului Aegis la Deveselu deoarece „nu se știe dacă este eficient și nici ce efecte va avea radarul asupra localnicilor.”
Asta se înscrie într-un întreg sistem de revizuire a întregii strategii a Pentagonului, dorită de Trump, care i-a luat prin surprindere pe programatorii militari americani.
În cazul scutului anti-rachetă de la Deveselu, trebuie amintit însă că e vorba de un foarte vechi program american. Scutul american anti-rachetă descinde în linie directă din programul militar al lui Reagan, botezat pe atunci afectuos Star Wars – „Războiul stelelor”. Costul potenţial uriaș a redus însă ambiția inițială și, în cele din urma, proiectul, în ultimii ani ai președinției Bush, – și preluat ulterior de Obama, - s-a redus la ideea unui scut balistic, un sistem de interceptare a rachetelor, teoretic provenite din Iran și care ar fi trase asupra Europei. Scutul trebuia instalat iniţial în Cehia și Polonia.
Scutul american anti-rachetă descinde în linie directă din programul militar al lui Reagan...
Moscova s-a opus de la început acestui proiect american, anunțând chiar în mod deschis că nu crede în explicația amenințării iraniene si că proiectul este pur si simplu dirijat împotriva Rusiei. Încă din momentul alegerii lui Barak Obama, preşedintele rus de atunci Dmitri Medvedev (în alternanță cu Vladimir Putin) a avertizat că dacă planurile americane nu sunt anulate, atunci Rusia va desfăşura la rândul ei rachete nucleare in enclava rusă Kaliningrad, situată intre Polonia si Lituania (ceea ce a și făcut), si că va bruia sistemul electronic de interceptare a scutului balistic SUA.
În mai 2011 s-a decis ca scutul antirachetă va fi instalat în fosta bază aeriană de la Deveselu, județul Olt, iar atunci statul român a dat permisiunea americanilor să folosească și baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, din Dobrogea, precum și portul Constanța pentru tranzitul trupelor şi al materialelor de război americane spre teatrele de război din Irak și Afganistan.
Armata americană și-a văzut prezenţa în Europa redusă de la aproximativ 300.000 de soldaţi, în timpul Războiului Rece, la aproximativ 30.000, astăzi. Baze au fost închise, unităţi întregi au fost retrase sau dezactivate.
Tancurile SUA, elicopterele şi unităţile logistice au revenit însă în Europa, în ultimii patru ani, efectuând numeroase exerciţii comune de-a lungul flancului estic al NATO. Baza militară de la Deveselu este doar ultimul element al unei noi strategii SUA și NATO pentru apărarea Europei și ea ar trebui să fie însoțită de o strategie de comunicare eficientă, echivalentă.
