În perioada comunistă, Armata Română avea în jur de 400.000 de militari activi și circa 6 milioane de rezerviști, fiind considerată a opta putere militară a Europei și pe locul 17 în lume. Astăzi, Armata Română are 75.000 de soldați profesioniști, recrutați în mod voluntar, și 80.000 de rezerviști, la care se adaugă importanta umbrelă NATO. Istoria sugerează însă că armatele de voluntari, chiar dacă sunt mai mici, sunt mai curajoase, mai eficiente și câștigă adesea bătăliile cu miză.
În interiorul Ministerului Apărării din România s-a discutat în ultima vreme despre eventuala revenire la stagiul militar obligatoriu. Chiar ministrul de resort Mihai Fifor a reamintit că potrivit legii, „stagiul militar obligatoriu este suspendat, nu anulat” și că mai multe state europene au reintrodus armata obligatorie. Reluarea acestei dezbateri apare în România pe fondul reducerii interesului tinerilor de a se oferi voluntari. Totuși, ministrul Apărării spune că nu a adus în atenția guvernului această problemă și că Armata caută variante alternative, cum ar fi de pildă un program destinat rezerviștilor. “Nevoia” de noi cadre pentru Armata României este însă “foarte mare” a declarat ministrul, adăugând că nu crede că stagiul militar obligatoriu va fi reluat foarte curând.
România a decis prin lege în 2006 să renunțe începând cu 2007 la armata obligatorie, mai ales sub presiunea NATO. Sondajele ulterioare au arătat că românii nu ar fi foarte deranjați de revenirea la stagiul militar obligatoriu. Astfel, o cercetare făcută acum doi ani INSCOP a scos la iveală că aproape 60% din populație susținea reintroducerea armatei obligatorii. Cei mai doritori sunt cei care locuiesc în regiunea istorică a Moldovei cu peste 75%, din cauză că zona este mai puțin dezvoltată economic, dar și fiindcă e mai apropiată de granița estică a României. În celelalte regiuni, proporția celor care vor stagiul militar obligatoriu este de peste 50%, mai ridicată în mediul rural și printre persoanele de peste 50 de ani.
Din discuțiile purtate cu ușile închise, a răzbătut ideea potrivit căreia în cazul reintroducerii unei măsuri obligatorii, aceasta se va adresa doar pregătirii rezerviștilor, care la o adică să poată fi concentrați rapid.
Diferite studii autohtone arată însă că o armată profesionistă bazată pe voluntari este mult mai eficientă, dar că în România s-ar fi acreditat ideea că „profesionalismul de tip corporatist al militarilor” ar intra în competiție cu cel al civililor, mai ales când diferiți înalți ofițeri sunt recrutați în funcții guvernamentale. Pe de altă parte, anexarea Crimeii, înarmarea ostentativă a Rusiei, războiul prelungit din estul Ucrainei îngrijorează autoritățile autohtone. Pe fondul creșterii puterii Federației Ruse și al pericolului terorist, în multe state europene a fost repusă în discuție nevoia un stagiu militar obligatoriu. Cel mai recent exemplu este Franța, unde Emmanuel Macron, primul președinte francez care nu a făcut armata, a promis revenirea la obligativitatea stagiului militar încă din campania electorală, iar guvernul de la Paris vrea să pună acest lucru în practică începând cu 2019. Austriecii și-au exprimat această dorință într-un referendum din 2013, Consiliul pentru Apărarea Statului din Lituania a decis să reintroducă temporar, pentru cinci ani, serviciul militar obligatoriu. Norvegia a hotărât în 2014 extinderii serviciului militar în rândul femeilor.
Dintre statele membre NATO, în Danemarca, Estonia, Grecia, Norvegia și Turcia armata este obligatorie, iar dintre democrațiile europene consacrate, Elveția și Finlanda și-au păstrat, de asemenea, tradiția stagiului militar obligatoriu.
În perioada comunistă, Armata Română avea 400.000 de militari activi și 6 milioane de rezerviști, fiind considerată a opta putere militară a Europei și pe locul 17 în lume. Astăzi, Armata Română are circa 75.000 de soldați profesioniști, recrutați în mod voluntar și 80.000 de rezerviști, la care se adaugă importanta umbrelă NATO.
Istoria sugerează că armatele de voluntari sunt mai curajoase, mai eficiente și câștigă adesea bătăliile cu miză. Atunci când oamenii au libertatea să aleagă și când luptă în mod voluntar pentru apărarea propriilor teritorii și valori, sunt mai motivați, iar războiul are mai mult sens, decât atunci când sunt aduși cu arcanul.
