Născută în 11 septembrie 1986, la Chișinău. În 2008, a absolvit facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării fiind licențiată în Comunicare Publică. În același an, devine purtător de cuvînt al SA Termocom. A ales să facă carieră acasă, în Moldova. Actualmente este specialist în marketing al unui operator turistic ucrainean cu sediul la Chișinău, soție de fotbalist și mamă de băiat.
Luni
Dimineața începe lin și destul de matinal. Șuieratul ceainicului îmi amintește ca e timpul să accelerez. Înțeleg că zilele mele încep frumos și fără cafea dar în schimb cu un ceai moldovenesc. Îmi trezesc băiețelul și soțul iar o data cu aceasta începe planificarea zilei. Mergem grăbiți spre grădiniță, printr-o sumedenie de întrebări: de ce? unde? cînd? Ne despărțim printr-un ritual pe care îl admiră cotidian și educatoarele: mulți pupici, încît să ajungă pentru o zi întreagă. Ce iubăreț e băiețelul Dumneavoastră, Doamnă, îmi spun acestea. În fiecare dimineață am în față același tablou care mă deranjează extrem: o grădiniță veche, într-adevar veche cu o curte deloc îngrijită în care copilul meu își petrece toată ziua. Bine ca noi suntem transferați temporar aici pe perioada verii dar cum rămîne cu ceilalți copilași? În schimb, alături un restaurant de toată frumusețea. Aștept ziua în care, statul va începe să își îndrepte eforturile spre toate grădinițele.
În drum spre serviciu nu mă lasă observările avute la meciul de fotbal de duminică seara, de la Orhei. De ce oare chișinăuienii nu pot fi la fel de iubăreți cu orașul lor la fel ca și orheienii? Demult n-am mai văzut atîta mîndrie și dragoste față de propriul oraș precum o întîlnesc de fiecare data cînd merg la Orhei.
La serviciu, cutreier virtual lumea-n lung și-n lat. O poză de facebook plasată de școala de dans a fratelui mă fac sa fiu din nou mîndră de succesele lui. Mă conving a mia oară, că dacă ai curaj și muncești mult ajungi exact acolo unde trebuie-SUS. Străinii au apreciat dintotdeauna dansatorii moldoveni.
Închei ziua de muncă și mă îndrept spre casă, la motorașul meu. Mergem în parc alături de alți zeci de copiii. Doar în Moldova vezi atîția copilași frumoși. Semn că avem un viitor luminos-Acasă. Seara ne găsește la cină în familie. Asta-i legea casei.
Marți
Azi revin la sportul de dimineață. Zis și făcut. Razele soarelui mă trezesc la 6.00 iar în nici zece minute eram în parc. Ce frumos miroase orașul dimineața! Această mișcare matinală e ca un moment de respiro și meditație. Observ că nu prea sunt activi ai noștri, cel puțin în parc nu am observat decît un domn cu cățelul. Iau o pauză, monitorizez facebook-ul.
O poza fenomenală îmi amintește de frumusețea Moldovei noastre. Săptămîna aceasta, mai exact duminică, vom continua să Redescoperim minunăția locurilor țării noastre.
În drum spre serviciu, reușesc sa fac piața. Ce noroc să avem cele mai gustoase fructe și legume. Pămîntul nostru-i binecuvintat! Mă gîndesc că ar trebui o dată și o dată să fie transferată această piață centrală la periferia orașului unde vom putea respira mai ușor și primi plăcere de la cumpăraturi.
Mă telefonează o rudă revenită acasă în vacanță. Rămîn oarecum tristă după discuție amintindu-mi că-i am pe ai mei departe iar augustul acesta nu ne va găsi împreună. Și mai sunt atîția ca mine.
În pauza de la serviciu monitorizez noutățile și dau peste o experiență deloc pozitivă a unei lăuze. Fără să vreau îmi amintesc de anul 2013, atunci cînd deveneam mamă. Păcat că, puține s-au schimbat de atunci. Mă gîndesc la faptul ce curajoase sunt femeile noastre care indiferent de greutăți aleg să devină mame, EROINE, într-un stat care aproape ca nu le protejează și nici încurajează.
Seara cînd s-a răcorit îmi reiau un hobby demult uitat din lipsă de timp – broderia. Așa că încetișor icoana Sfîntului Nicolai abandonată începe a prinde un contur aproape Dumnezeiesc. O fi îndeletnicirea asta de modă veche dar ma pasionează.
Miercuri
Luna lui cuptor stăpînește și astăzi Chișinăul. Mercur este retrograd pînă la final de săptămînă și asta se simte. Marketingul moldovenesc al unei companii de mobilă pretinsă a fi lider pe piață reușește să mă țină revoltată de dimineață. Înțeleg că în Moldova pînă în prezent puține companii sunt corecte cu clienții lor.
Același mercur retrograd sub care se află de ani buni capitala îmi demonstrează o dată-n plus ce infernală devine pe zi ce trece aceasta la capitolul transport public. Repejor reiau ritmul călătoriilor mele zilnice și intru în ședință. Pregătim noi lansări pentru sezonul turistic ce urmează.
Organizez pînă în cele mai mici detalii întîlnirea caldă cu cîțiva agenți turistici, captivant și delicios călătorim în Muntenegru. Totul iese perfect. Mulțumită mă îndrept spre casă.
Mergem la plimbare în parcul ”La Izvor” pe care îl văd tot mai distrus pe zi ce trece. O sumedenie de copiii printre care și al meu se bucură de puținul care există și, spre deosebire de mine nu mai așteaptă nimic. Ma gîndesc eu: iată problema adulților au prea multe așteptări care în final le sunt spulberate.
Facem cumpărăturile și mă bucur ca un copil că și astăzi am reușit sa descopăr un produs autohton nou, extrem de calitativ, semn că se poate. Cinăm și după, ne distrăm jucînd toți trei domino. Cîtă fericire aduce un copil în viața unei familii!
Joi
Zapușeală dis-de-dimineață. Ca niciodată o cafea îmi reîncarcă bateriile. Se anunță o zi plină. În transport admir orașul, oamenii și încerc să observ schimbările. La serviciu, pregătim lansarea unor noi proiecte din toamnă. Mă prind la ideea că e greu să ții cursul pe piața moldovenească însă, nu și imposibil.
În pauza de masă merg la poștă pentru a ridica un colet și rămîn surprinsă de atitudinea pozitivă a doamnei care mă deservește. Ce bine ar fi ca toți angajații publici să posede o atitudine binevoitoare astfel și ziua devine mai frumoasă. După o zi productivă la muncă, am planuri mărețe pentru seară. Pregătesc o cină delicioasă alături de un vin bun. Întîmpin cum se cuvine sfîrșitul de săptămînă.
Joia aceasta mă întoarce la mercur retrograd. Din media aflu o noutate tristă: cel mai bun regizor de film din Moldova este bolnav de cancer. Mă prind la gîndul că, nimeni nu este asigurat de asemenea încercări ale vieții. Donez întro secundă. Admir solidaritatea și mobilizarea oamenilor care indiferent că îl cunosc sau nu pe Viorel continuă să doneze din puținul lor. Un gînd bun și cu Doamne Ajută înainte!
Încerc să aflu de la cel mic cum merg lucrurile la grădiniță.
După mai multe meditații la teme existențiale seara îmi fac timp și vizionez filmul ”The Best Of Me”-o istorie excepțională.
Vineri
Sfîrșitul de săptămînă lucrînd în turism este de obicei unul activ. Pe final de săptămînă mi se face tot mai dor de puiul meu și fac planuri mărețe pentru weekend astfel încît să nu ne lipsească odihna. Sîmbăta e zi de fotbal iar duminică urcăm în mașină alături de cîțiva prieteni și reDescoperim Moldova. Îmi planific să ajung mîine dimineața la Ecolocal Farmers Market – o piață micuță unde cîțiva producători locali pun la dispoziție cele mai naturale produse alimentare. Merg într-acolo o dată la două săptămîini întrucît vreau prin prezența mea să încurajez producatorii autohtoni.
Și azi am nenorocul, la una din bănci, să interaționez cu oameni cărora le e lehamite să lucreze or se fac că nu ține de responsabilitatea lor. Pierd mai mult de oră pentru o procedură care în fond durează maximum douăzeci de minute.
Mă gîndesc că săptămîna asta m-am tot ciocnit aproape zilnic cu situații care scot în vileag neprofesionalismul și nepăsarea asta însemnînd după mine, că mai e o grămada de lucru la capitolul deservire, atitudine și responsabilitate socială.
Ce bine că de mîine Mercur nu mai e retrograd. Poate încetișor, dar sigur, și oamenii noștri se vor dezmorți.