Multă lume se întreabă dacă guvernanții moldoveni, deranjați de probozelile occidentalilor, n-au întors deja spatele Europei după principiul: „dacă nu ne vreți, ne vom descurca și fără voi”! Și în consecință s-au hotărât să nu respecte normele și recomandările partenerilor noștri strategici. Îi sfidezi, în tratezi cu dispreț, invoci „suveranitatea națională”, arăți că nu te interesează decât câștigarea alegerilor, guvernarea cu orice preț!... Tristă și sumbră perspectivă pentru un stat în care cei aflați la putere nu concep să treacă în băncile opoziției, ca-n orice țară democratică, dacă așa vor decide alegătorii la urnele de vot.
La o săptămână de la adoptarea Rezoluției din 14 noiembrie a Parlamentului European asupra situației din Republica Moldova, cea mai critică din 2010 încoace, puterea nu dă semne că se gândește să-și reconsidere atitudinea, că ar vrea să recâștige încrederea Occidentului. Dimpotrivă, învăluie totul într-un nor gros al agitației, propagandei, mobilizării electorale. Ca și până acum, regimul nu înțelege să facă măcar un singur gest de bună-credință, ci mizează exclusiv pe cartea manipulării și eschivei viclene.
În decurs de câteva zile au fost date publicității două sondaje care se contrazic în punctele esențiale cu privire la opțiunile de vot și popularitatea oamenilor politici. În cel al IMAS-ului, realizat în intervalul 20 octombrie - 9 noiembrie 2018, pentru prima dată Partidul Democrat și președintele său Vlad Plahotniuc se plasează cu procente mari înaintea opoziției extraparlamentare și a liderilor ei, Maia Sandu și Andrei Năstase.
Cel de-al doilea sondaj, efectuat de americanii de la International Republican Institute (IRI), în perioada 11 septembrie - 16 octombrie, vine să mai tempereze elanul triumfalist al puterii, să o situeze într-o zonă mai realistă, acolo unde PD-ul este depășit, dublu, în opțiunea de vot, de scorurile cumulate ale PAS și Platformei DA, în timp ce la capitolul popularitate coordonatorul Plahotniuc obține doar 4%.
Se spune că sondajele în Moldova nu sunt credibile, că au menirea să deturneze opțiunile de vot, nu să le reflecte cu fidelitate. Sondajele sunt un vehicul de influență ce va funcționa la turații maxime până la alegerile parlamentare. Totuși, trebuie constatat că în ambele măsurători PSRM și Dodon dețin întâietatea. Pentru destui moldoveni mirajul alternativei rusești, în raport cu dezastrul din Moldova, este încă puternic. E un capital electoral nemuncit al socialiștilor, alimentat și de inerții de raportare, de prejudecăți, fobii și de rudimentele educației sovietice.
Socialiștii conduc confortabil și-și doresc să dicteze regula jocului politic în următoarea legislatură, doar că ambițiile lor sunt strâmtorate de manevrele lui Plahotniuc.
De altfel, câmpul limitat de acțiune al PSRM-ului s-a văzut duminică la manifestația lor de lansare electorală. După multe pregătiri, promisiuni și avertismente ale lui Dodon că va inunda orașul cu steaguri roșii, în PMAN s-au adunat doar câteva mii de suporteri, iar criticile cele mai vehemente proferate au fost nu la adresa puterii, cea care deține controlul total și responsabilitatea pentru mersul (prost) al lucrurilor în Moldova, ci împotriva opoziției extraparlamentare. De ce? Pentru că – au explicat fruntașii PSRM, așa ca să înțelegem și noi – e greșit să-l înjuri pe Plahotniuc, care nu are rating în sondaje, trebuie să-i ataci pe cei ce-ți pot crea probleme, adică partidele anti-oligarhice proeuropene. Păi, într-un fel, e logic. Când declari că dacă ajungi la putere vei interzice mișcarea unionistă și vei „închina” Moldova Rusiei, sigur că nu PAS și Platforma DA îți vor fi tovarăși de drum, ci, mai curând, Partidul Democrat în frunte cu liderul său neiubit, care a ales doctrina „Pro-Moldova”! PSRM și PD au un inamic comun, deja recunoscut pe față: opoziția extraparlamentară de dreapta.
Rezoluția mitingului de duminică al PSRM mai cuprinde, între altele, învățământ și asistență medicală gratuite (un fel de „back in USSR”!), precum și salarii medii de 600 de euro și pensii de 300 de euro (nu se știe din ce resurse, dar pe cine interesează asta?). Presa a și remarcat o contradicție geopolitică: preferința europeană a socialiștilor în materie de remunerare (salarii și pensii în euro) și chemarea lor electorală obsedantă către spațiul rublei rusești.
Colaborarea dintre Plahotniuc și Dodon s-a văzut și cu prilejul convocării comisiei parlamentare pentru investigarea activității fundației poloneze „Open Dialog”, condusă de Ludmila Kozlovska, în Republica Moldova. Comisia, din care fac parte membri PD, PSRM, transfugi din PCRM – despre care presa a scris că au fost finanțați din surse offshore, iar foștii lor colegi de partid afirmă că au fost cumpărați la bucată, cu sute de mii de euro, pentru a completa actuala majoritate parlamentară – a stabilit că „Open Dialog” este un ONG susținut din resursele serviciilor secrete de la Moscova, din banii mafiei ruse spălați la Chișinău și chiar și din miliardul furat. Și ce-a făcut „Open Dialog” în Moldova? A acoperit plata biletelor de avion pentru Maia Sandu și Andrei Năstase, liderii opoziției proeuropene, care s-au deplasat la Bruxelles să discute despre situația din Moldova. Această sponsorizare ar justifica, în viziunea parlamentarilor puterii, cercetarea celor doi politicieni ostili regimului Plahotniuc pentru „trădare de patrie”. Doar voință politică să fie și eficiență instituțională!
O aberație greu de egalat chiar și în analele „statului captiv” Republica Moldova, dar televiziunile holdingului au făcut din ea un cap de afiș. Se aud tot mai multe voci care susțin că povestea cu biletele de avion plătite de „Open Dialog” celor doi lideri ai Opoziției basarabene este umflată pentru justificarea unei posibile eliminări a partidelor anti-oligarhice din cursa electorală. Precedente avem. Ultimul a fost anularea alegerilor din Chișinău.
Maia Sandu și Andrei Năstase au calificat acuzațiile ce li se aduc drept o intimidare și o manipulare crasă și au refuzat să se înfățișeze în fața unei comisii parlamentare pe care o consideră ilegitimă, ce-și ține lucrările cu ușile închise, departe de ochii presei și ai opiniei publice. În privința „ilegitimității” comisiei de anchetă, unii comentatori au exprimat rezerve (întrucât nu există o sentință judecătorească pe seama membrilor ei prezumat corupți), însă refuzul liderilor Opoziției are o certă acoperire morală: aceeași majoritate parlamentară a refuzat categoric să permită reprezentanților Opoziției proeuropene să prezente de la tribuna Legislativului revendicările numeroaselor proteste pe care le-a organizat.
După cum se poate constata, în Moldova există mai multe criterii, mai multe măsuri pentru ceea ce se numește „trădarea de patrie”.
Igor Dodon și PSRM se află în serviciul Rusiei și nu fac niciun secret din asta. Investigații jurnalistice independente au scos la iveală faptul că Dodon și ortacii lui au fost finanțați generos, în alegerile prezidențiale din 2016, cu bani rusești drenați prin insulele Bahamas. Tot Dodon folosește imaginea lui Putin în alegeri, trafichează licențele de export a fructelor moldovenești în Rusia pe criterii politice și niciun un organ de anchetă nu se autosesizează. Mega-frauda bancară, care a topit veniturile populației, corupția politică din Parlament, afacerile cu firme transnistrene ale protipendadei moldovene și câte și mai câte nu au întrunit până acum interesul niciunei comisii parlamentare. Și câtă treabă ar fi avut acestea!...
Parcă-i vezi pe alegătorii moldoveni, vlăguiți, exasperați de robustele politici ale guvernării PD, ajutată în surdină de socialiști, cum prind a se documenta febril asupra activității fundației conduse de doamna Kozlovska. „Trădare să fie, dar să știm și noi”, vorba unui personaj al lui Caragiale. Altfel cine să ne spună cum să votăm?
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
